Prea mult furt de slavă nu poate să nu facă rău!

6
137

Recunosc că nu sunt un „vânător” de nume mari.
Nu sunt „fan” al niciunui mare predicator.
Nu numele unui om este primul criteriu în analiza unui slujitor.
Ordinea criteriilor este următoarea:
– caracter
– mesaj
– formă de exprimare

Conflictele ce apar în lumea creştină au trei cauze diferite:
– diferenţele ideologice
– conflictele personale între lideri
– conflictele dintre susţinătorii unor lideri, purtători ai unor idei

Acum dacă am trata cu o oarecare detaşare prima cauză, ar trebui să recunoaştem că arareori diferenţele ideologice sunt cauza principală a conflictelor.
Ele pot fi folosite ca pretexte pentru a justifica lupta.
Cine nu vrea să cadă în această capcană, ar trebui ca să treacă în revistă, mai întâi, asemănările. Şi atunci deosebirile nu ar mai părea maligne.
Nu vreau să spun că nu există şi diferenţe fundamentale, de la care drumurile chiar se despart.
Am să exemplific: contestarea umanităţii sau a divinităţii lui Hristos.

Conflictele personale dintre lideri pot fi înţelese până la un punct.
Liderii, prin definiţie sunt personalităţi puternice. Pot să aibă păreri sau puncte de vedere diferite. Un timp ele pot fi rezolvate prin dialog şi compromis.
Chiar dacă nu este plăcut, există şi ultima soluţie: drumuri diferite, ca abordare a lucrării.
Exemplul grăitor este cel al lui Pavel şi al lui Barnaba.
Ce trebuie notat este faptul că, odată cu această decizie a lor, se încheie acest conflict.
Nu găsim ca cei doi să continue un dialog de la distanţă.
Niciunul dintre cei doi nu a căutat să demonstreze că a avut dreptate.
Multe conflicte dintre lideri sunt cronice pentru că niciuna dintre părţi nu renunţă la atacuri.
De ce? Poate orgoliul, poate frica de a pierde aderenţi sau poziţii.
Ce e mai grav în această luptă sterilă este că sunt victime colaterale.
Le pasă liderilor?
Dacă le-ar păsa, aceştia ar potoli lucrurile, nu ar pune gaz pe foc.
Pavel nu intră în logica conflictului, în raport cu Chifa sau Apolo, ci scoate în evidenţă lucrurile cu adevărat importante.
În epoca aceasta „instant-media” o luare de poziţie de acest fel ar putea fi o soluţie.
Aderenţii uneia sau a alteia dintre părţi se luptă cu încrâncenare între ei, irosind energia spirituală pe prostii, în loc de a lupta pe adevăratul front.
Astfel conflictele dintre susţinători iau amploare şi asistăm la o luptă fratricidă.
Mă întreb de ce aceşti aderenţi nu realizează că cei pentru care ei se luptă nu merită.
Lor nu le pasă.
Dar aderenţii sunt total inocenţii?
Nu, cu siguranţă că nu.
Sămânţa de scandal atrage.
Pe deasupra „curajul” unor lideri este construit exact pe sprijinul material şi pe audienţa pe care o au din partea aderenţilor.
Paradoxal, dar una dintre slabiciunile majore ale mişcărilor evanghelice este dată de leadership.

Prea mult furt de slavă nu poate să nu facă rău!
Iată un mesaj radical, rostit de Carter Conlon, pe care mi l-a adus în atenţie fiica mea, căreia îi mulţumesc!

6 COMENTARII

    • Dragă Victor,
      Iţi mulţumesc pentru comentariu.
      Aş putea să răspund la întrebarea ta: şi NU şi DA.
      NU, pentru că nu m-am referit special la acest caz. Dacă doream să o fac făceam nominalizări.
      După cât ai observat blogul acesta nu cultivă disputele şi abordările distructive.
      Sunt oameni valoroşi şi întro parte şi în alta. Şi prefer să iau ce e bun de la toţi.
      DA, pentru că acesta este un episod dintro logică începută cu mulţi ani în urmă şi întreţinută atât de unii lideri, cât şi de adepţii lor.
      Cred că în afară de disputele ideologice, inerente întro dezbatere, un rol mare în aceste dispute îl au anumite istorii interpersonale.
      Şi e păcat că e aşa.
      Din luptele fratricide nimeni nu câştigă.
      Cred că în această furtună orgoliile sunt mai mari decât lupta pentru adevăr.
      Dar nu e numai în cercurile baptiste atmosfera asta.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.