Postări marcate ‘Sensibil’

Întrebări



În adâncul inimii nimeni nu apreciază lucrurile ieftine. Acestea sunt considerate de slabă calitate şi ca atare aprecierea noastră faţă de ele e foarte scăzută.
Dacă în domeniul material e aşa, cu atât mai mult e valabil în lumea spirituală.
Comportamentul unui creştin este direct proporţional cu valoarea pe care o atribuie în sens spiritual jerfei Domnului Isus Hristos.
Ce s-a putut întampla în Ghetsimani ca Isus să transpire sange?
Ce a fost la Golgotha atât de groaznic ca Însuşi Tatăl Său să Îşi întoarcă privirea de la El?
Dumnezeu-Iubirea – să Îşi întoarcă faţa de la cineva care suferă?
Dumnezeu-Iubirea – să Îşi întoarcă faţa de la Însuşi Fiul Său preaiubit?
Ce conflict cosmic putea să provoace această reacţie?
De fapt Tatăl întorcându-Şi privirea de la Fiul Său S-a întors spre tine.
De dragul tău a făcut-o – nespusă taină a iubirii Celui ce este Iubire!
M-a pus în taler cu Însuşi Fiul Său şi balanţa a înclinat în favoarea mea.
Ce fel de Dumnezeu e acesta?
Ce fel de atitudine ar trebui să am faţă de El?
Ce dragoste ar trebui sa-I port?
Ce ascultare, din dragoste, ar trebui să am?



Ars Poetica: Iubirea şi Frumosul

Iubirea şi frumosul nu distrug
Te uiţi la floare fără sfâşiere
Şi somnul pruncului poţi să-l săruţi
Şi lacrimile ţin de mângâiere.

Ioan Alexandru
Iubirea şi Frumosul (fragment)
Pământ transfigurat 1982

O învingătoare

Acum 95 de ani se stingea din viaţă Fany Crosby.
Ea este una dintre cele mai prolifice compozitoare de imnuri creştine, printre cele mai cunoscute texte ale sale fiind “Blessed Assurance”, “Jesus Is Tenderly Calling You Home”, “Praise Him, Praise Him”, şi “To God Be the Glory”.
Ce se ştie mai puţin este faptul că Fanny a fost nevăzătoare de la vârsta de 6 ani, de pe urma unei răceli urmate de o inflamaţie la ochi şi un tratament total greşit.
Fără tată, care murise când ea avea doar 1 an, ea a fost crescută de mama sa şi de bunica sa.
De mică memora pasaje lungi din Scriptură.
Şi-a făcut educaţia academică, deşi era nevăzătoare şi a învăţat să cânte la pian, chitară şi cu vocea.
A început să scrie încă de la 8 ani: A Blind Girl and Other Poems (1844), Monterey and Other Poems (1853) şi A Wreath of Columbia’s Flowers (1858).
În întreaga ei viaţă a scris peste 8000 de imnuri, în afară de faptul că a predat, a ţinut prelegeri, a luptat pentru drepturile nevăzătorilor.
Ea nu a fost deloc o învinsă, ci o învingătoare; o învingătoare cu Dumnezeu.
Iată ce spunea ea: “A fost voinţa divină a lui Dumnezeu ca eu să fiu nevăzătoare toată viaţa şi îi mulţumesc pentru lipsa vederii. Dacă mâine mi s-ar oferi vederea perfectă nu aş accepta-o. Nu aş fi putut cânta imnurile pentru slava lui Dumnezeu dacă aş fi fost distrasă de lucrurile frumoase şi interesante pe care le am.”
Şi în altă ocazie spunea: “când voi ajunge în ceruri, prima faţă care îmi va bucura privirea va fi cea a Mântuitorului meu!”
Ce exemplu!

Aducere aminte

Vreau să las o moştenire
Cum îşi vor aduce aminte de mine?
Am ales să iubesc?
Am arătat înspre Tine Doamne îndeajuns?
Să las o urmă pe fiecare lucru
Vreau să las o jertfă
Un fiu al îndurării şi harului
Care a binecuvântat Numele tău neformal
Şi a lăsat acest fel de moştenire.
Nichole Nordeman

Cum ai vrea să îşi aducă aminte lumea de tine?
Îşi va mai aduce aminte lumea de tine?
Care sunt lucrurile pentru care vei fi reţinut în memoria, în general aşa de scurtă, a semenilor tăi?
Care sunt lucrurile care au avut un impact real în viaţa semenilor tăi şi care îi împiedică să te uite?
Care sunt lucrurile de valoare pe care le laşi în urmă şi pe care nici praful vremii nu le poate acoperi?
Care sunt lucrurile pentru care Dumnezeu va valida moştenirea şi memoria ta?

Declaraţii de dragoste

Scriptura spune că noi suntem mireasa şi Mirele este Isus. O căsnicie se bazează pe iubire, înainte de toate, nu pe altceva, oricât de nobilă ar fi aceea motivaţie.
Expresia verbală a acelei iubiri este Te iubesc!
Dumnezeu nu ezită să ne facă această declaraţie şi mai apoi s-o şi dovedească în mod practic.
Copii Săi au ceva de învăţat de la El în sensul acesta.
Oare doar “exaltaţii” religioşi Îi spun lui Dumnezeu Te iubesc, sau orice credincios ar trebui să Îi declare dragoste lui Dumnezeu?
Se pare că prea mulţi credincioşi sunt prea “timizi” pentru a mai face această declaraţie.
Cu siguranţă că nu trebuie să-I spui lui Dumnezeu Te iubesc decât din inimă, dar asta devine o scuză pentru cei căldicei. Dacă nu vine din inimă, în loc să taci şi să ţi se pară normal să fie aşa, mai bine ai vedea ce a răcit inima ta de nu se mai comportă ca o inimă de îndrăgostit.
O inimă fierbinte, de îndrăgostit, va mişca şi buzele.
Pe de altă parte sunt “vorbăreţii” religioşi. Ei Îi declară lui Dumnezeu foarte uşor că Îl iubesc, la fel cum spun că iubesc ciocolata sau filmele de aventuri.
Prin urmare iubirea se declară şi se dovedeşte. De-abia atunci ajunge de la inimă la inimă.
Iată două exemple:
Domnul mi Se arată de departe: “Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3)
De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. (Isaia 43:4)

Declaraţia de dragoste e urmată de acţiuni concrete din partea lui Dumnezeu.
Şi în câte moduri nu îşi dovedeşte dragostea Dumnezeu faţă de noi!

Vrea Domnul nostru să audă din gura noastră această declaraţie de iubire.
După ce au prânzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” “Da, Doamne” I-a răspuns Petru “ştii că Te iubesc.” (Ioan 21:15)

Când I-ai făcut ultima oară o declaraţie de iubire lui Dumnezeu?
De ce nu ai face-o chiar acum?

Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! (Psalmi 18:1)

Brian Doerkesen – Father To Son

Son, you are my treasure Son, love beyond measure Fills My heart for you, My son I want to be your friend To walk close beside you Until all time will end

Every song you hear Will whisper that My love is near Golden notes and melody Touching you in harmony

Son, your life is precious Son, you need to know this Truth will never die, My son Whenever you feel afraid When shadowy twilight falls Across your way

Brian Doerkesen – Tată către fiu

Fiule, tu eşti comoara mea Fiule, dragoste fără măsură Îmi umple inima pentru tine, fiul meu Vreau să fiu prietenul tău Să merg aproape de tine Până la sfârşit

Fiecare cântec pe care îl auzi Îţi va şopti că dragostea mea e aproape Note de aur si o melodie Să te atingă în armonie

Fiule, viaţa ta este preţioasă Fiule, trebuie să ştii aceasta: Adevărul nu va muri niciodată, Fiul meu Când ţi-e frică Când nori negri se lasă Pe cărarea ta.

Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Ioan 20:28 „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Am vorbit de multe ori şi am şi scris despre acest subiect.
L-am înţeles şi eu în viaţa de credinţă.
Mântuirea este primită de la Dumnezeu prin credinţă şi trebuie dusă până la capăt.
Nu ne costă nimic, ci e primită prin harul lui Dumnezeu.
Şi ce uşor primim lucruri, mai ales dacă le considerăm bune.
Şi cum să nu fie bune iertarea, graţierea şi amnistia?
Dar oare asta e totul?
Vrea Isus Hristos sa fie doar Mântuitorul tău?
Cu siguranţă ca nu.
Isus Hristos vrea şi trebuie să fie Domnul tau!
Ce înseamnă asta? Înseamnă că în mod voluntar Îi predai toată viaţa ta şi toată personalitatea ta în stăpânirea Lui.
Cu alte cuvinte îţi cere totul, dar absolut totul, şi interior şi exterior: ce eşti, ce ai, ce vrei, ce ştii.
Şi ce greu e să dai, nu puţin, nu mult, ci totul!
Dar e singura cale de a-ţi valorifica viaţa (şi aceasta vremelnica şi cea veşnică).

Am revenit la aceste cuvinte pe care le-am scris cu cca. 2 ani în urmă. Aveam nevoie de ele. Poate vă folosesc şi vouă!

Primul pas

Cu mulţi ani în urmă, un adolescent, care era în grupul meu de tineret cu care lucram în aceea vreme, mi-a spus: “ţie ţi-este uşor acum Mitruţ, că eşti deja avansat; ai pornit pe calea asta de mult!” Se referea la procesul creşterii şi maturizării spirituale.
Răspunsul meu l-a pus pe gânduri: “dar oare nu am avut şi eu odată primul pas?
Chiar aşa, în fiecare lucru există un prim pas. Şi este adevărat că primul pas poate fi greu, ezitant şi stângaci, indiferent de domeniul despre care vorbim.
O vorbă spune că nimeni nu s-a născut înţelept.
De ce există atunci oameni care nu fac primul pas?
– O primă piedică ar fi comoditatea. Ştii că primul pas nu poate fi singular şi că îl cere pe al doilea şi tot aşa mai departe. Primul pas e începutul şi e un moment, mai greu sau mai uşor, dar calea e un proces format din înşiruirea paşilor; nu doi, nu trei, ci exact atâţia câţi e nevoie pentru trecerea liniei de sosire. Un singur pas lipsă anulează totul. Şi asta cere efort şi un preţ de plătit. Şi poate preferi să nu începi.
E adevărat că prin comparaţie e mai bine să nu începi dacă nu şi termini, însă ambele scenarii sunt scenarii “ieftine“. Singurul scenariu imaginat de Dumnezeu pentru noi este că Dumnezeu cheamă, omul răspunde şi “tot ce începe duce la bun sfârşit“, oricât ar costa!
– O a doua reţinere este frica de ridicol. Ţinem aşa de mult la imaginea noastră şi ne este frică de faptul că vor râde unii de noi, sau chiar ne vor dispreţui.
Fiţi siguri de asta: unii chiar vor râde sau ne vor dispreţui. E în natura păcătoasă a omului, însă Domnul nu va râde niciodată şi nu ne va dispreţui.
“Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10)
– Aş mai vrea să adaug doar un motiv al eventualelor ezitări.
Ca să începi ceva este nevoie de cele mai multe ori să renunţi la altceva. Şi renunţarea nu e neapărat uşoară. Pui în balanţă şi ţi se pare că pierzi prea mult şi ca atare “schimbul” nu merită.
Apostolul Pavel este un exemplu elocvent al acestui proces:
“Pentru El am pierdut (am renunţat la) toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos!” (Filipeni 3:8)
Spre finalul vieţii oamenii se uită retrospectiv la viaţa lor.
Unii au regrete, dar ele nu mai ajută deloc. Nu te mai poţi întoarce ca să faci primul pas.
Alţii se uită la calea străbătută şi vor spune că a fost greu, dar a meritat.

Şi de-asupra tuturor va fi aprecierea Stăpânului care contează cu adevărat!

Abandon spre biruinţă

Biografiile pe care le citim şi care ne înflacărează, biografii ale marilor oameni ai lui Dumnezeu, ne pun să ne întrebăm ce a stat la baza “succesului” lor spiritual.
Chiar şi în zilele noastre întâlnim oameni ai lui Dumnezeu pe care îi admirăm, ba mai mult care ne stârnesc dorinţa de a fi ca ei.
Ce au aceşti oameni şi nu avem noi?
Ce nu au aceşti oameni şi noi avem?
Care e secretul lor?
Cum am putea fi ca ei?
Cei ce îşi pun aceste întrebări au facut primul pas pe un drum deloc uşor, dar singurul care te face unealtă veritabilă în mâna Domnului.
Când creştinii vor să intre în şcoala lui Isus, de obicei vor să primească cât mai mult, dar Domnul are metoda Lui.
Înainte de a da, El ia ce Îl împiedică să facă un vas pe care îl poate folosi. E singura cale.
N-o face cu sila, ci aşteaptă ca noi să predăm dreptul nostru de a decide pentru viaţa noastră.
Aşteaptă să nu fie împiedicat asupra modului în care să ne modeleze.
Aşteaptă să nu fie “sfătuit” asupra locului în care să ne aşeze.
Înainte de biruinţă este abandonul: un abandon de bună voie.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES