Postări marcate ‘Familia’

Ce vrem noi şi ce vrea El



Acum îmi aduc aminte de evenimente din viaţa tatălui meu, povestite de mama mea, de el însuşi sau văzute de mine.
În aceste zile am să povestesc câteva nu pentru a-i aduce un omagiu pentru că nu are nevoie de aşa ceva.
Pur şi simplu îmi doresc să spun câteva lucruri ce eventual ne pot folosi.
Tatăl meu voise să devină ofiţer. Era cel de al cincilea copil într-o familie cu şapte copii, o famile foarte săracă, însă cu o mare bogăţie: o mamă care era vestită pentru iubirea ei pentru Dumnezeu.
Aşa că a mers la şcoala de ofiţeri şi a fost admis pentru că avea multe calităţi care îl recomandau: era foarte sănătos şi cu un fizic suplu, inteligent şi cu darul vorbirii şi foarte obişnuit cu munca în toate formele sale, incluzînd capacitatea de a îndura multe vicisitudini.
După ce a fost acceptat prestaţia sa a fost repede remarcată la toate capitolele.
A avut însă o singură problemă. A “uitat” să ascundă că e pocăit. Îşi dorea atât de tare să devină ofiţer, însă nu voia să îşi vândă credinţa nici măcar prin tăcere.
Unul dintre comandanţii săi era din ce în ce mai deranjat de acest lucru. Nu uitaţi că asta se întâmpla aproximativ în anul 1950.
Pentru că ameninţările la adresa sa nu au dat rezultate, acest comandat, foarte înverşunat împotriva sa, şi-a atins scopul într-un mod josnic.
Cei ce aţi făcut armata înainte de 1989 ştiţi cum se prepara hrana. În fiecare zi un pluton era de serviciu la bucătărie şi făcea muncile necalificate: curăţau cartofii, legumele, tăiau conserve dacă era cazul, spălau vesela…
Pentru că într-o unitate militară era nevoie de multă hrană, carofii şi legumele erau aduse afară pe o platformă de beton, iar soldaţii de serviciu înconjurau acea grămadă şi le curăţau şi spălau până la terminare.
Tatăl meu a trecut pe acolo şi a luat un morcov din grămadă, a mers la cişmeaua din apropiere, l-a spălat şi apoi a început să îl mănânce.
Am fost în armată şi pot să vă spun că asta se întâmpla des.
Pentru acest lucru tatăl meu a fost trimis în Tribunalul Militar, sub acuzaţii foarte grave. În acei ani orice se putea întâmpla.
A făcut însă Dumnezeul nostru ca acolo să-i fie dat un avocat din oficiu care l-a apărat.
Acesta a reuşit să îl absolve de acele acuzaţii dar sentinţa prevedea ca să fie scos din şcoala de ofiţeri şi trimis la serviciul militar regulat unde a stat cam 4 ani.
În afară de necazurile pe nedrept suferite şi de un vis năruit tatăl meu a înţeles că nu acolo era locul lui. Ştia Domnul mai bine ce are în plan cu el.
Acum e istorie, însă în această istorie văd suveranitatea lui Dumnezu.



Din nou despre părinţi şi despre Părinte

Mi-e greu să scriu aceste cuvinte dar ştiu că trebuie să le scriu.
Acum 6 ani de zile mi-am pierdut în aceeaşi zi mama, mentorul şi un prieten foarte bun, toate întruchipate de aceeaşi persoană. La 45 de ani rămâneam orfan de mamă. Şi vă rog să mă credeţi că doare mai tare decât vă puteţi imagina. Şi astăzi mai plâng câteodată după ea. Încerc să o fac în ascuns. Plâng nu cu disperare, sau lipsit de nădejde, ci pentru că mi-e dor de spiritul şi înţelepciunea ei.
Nu am ţinut doliu după ea dintr-un motiv foarte simplu, în afară de faptul că nici ea nu şi-ar fi dorit acest lucru: nu am ţinut doliu pentru că ea nu era de plâns. Şi dacă emoţional mi-era greu, în duhul meu am acceptat că era timpul să meargă acasă.
Astăzi dimineaţa, într-un mod discret, oarecum atipic faţă de personalitatea sa extravertită, a plecat şi tatăl meu.
Nici după el nu am să ţin doliu. Personalitate controversată, cu o voinţă foarte puternică, a avut focul acesta al predicării Evangheliei şi mergea şi acolo unde alţii nu prea se îndemnau să meargă. Şi chiar dacă mulţi nu ştiu a făcut-o cu orice risc în vremuri tulburi. Boteza clandestin pe cei ce nu erau primiţi la botezurile oficiale, datorită condiţiilor politice din anii ’60-’70.
De la el am învăţat tenacitatea şi asumarea riscurilor în slujire.
Chiar dacă sună ciudat pentru urechile celor tineri acum pot spune că sunt orfan şi de tată, chiar dacă am 51 de ani.
Părinţii mei l-au căutat şi slujit pe Dumnezeu aşa cum au ştiut ei şi asta e bine.
Însă în sens profund nu sunt un orfan. Nu sunt orfan pentru că am un Părinte ce nu moare.
A murit Fiul Său întrupat ca eu să capăt un Tată veşnic.
Dor îmi va fi de părinţii mei însă pământul nu e destinaţia finală.
Îmi voi alina dorul de părinţii mei încercând să fiu pentru alţii părinte şi bunic.
Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
1 Tesaloniceni 4:13-14

Am postat pe acest blog în 22 Octombrie Despre părinţi (http://mitrutstiopu.blogspot.com/2009/10/despre-parinti.html)
Nu ştiam că atât de repede voi reveni la această postare.

Acum voi rămâne cu nădejdea şi cu dorul!

Ascultaţi un cântec care vorbeşte atât de sugestiv despre dor.
Cântecul este cântat de Tercer Cielo şi se numeşte Yo Te Extranare.

I will miss you, you can be sure of that
There were so many beautiful and bad moments that we lived together
The details the small things that seemed unimportant
Are this that will invade my mind as I remember you

I wish I could turn back time So that I can see you again,
So that I can embrace you and never let you go
But I understand that your time has come, that God has called you to be at His side
That is the way He wanted it but I never thought it would hurt so much

Don’t cry for me, I am in a place filled with light where peace exists, where there is no evil and I can rest…
Don’t cry for me, it’s so beautiful here, I never imagined it
I want you to be happy and all to go well with you
When your time comes I will be waiting to see you here!

I will miss you, You can be sure of that…
How can one think that life can end in one moment?
Life is dust and it can spread in one moment
You bring nothing in and you take nothing with you
Only what was inside

I wish I could turn back time So that I can see you again,
So that I can embrace you and never let you go
But I understand that your time has come, that God has called you to be at His side
That is the way He wanted it But I never thought it would hurt so much

Don’t cry for me, I am in a place filled with light where peace exists, where there is no evil and I can rest… Don’t cry for me, it’s so beautiful here, I never imagined it
I want you to be happy and all to go well with you
When your time comes I will be waiting to see you here!

La multi ani Gabi!

Acum trei ani scriam pe blog într-o ocazie similară.
Atunci îl sărbătoream pe Gabi cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani.
Această vârstă reprezintă în România majoratul unei persoane.
În alte ţări majoratul se sărbătoreşte la vârsta de 21 de ani.
Ce e sigur acum este că Gabi nu mai este nici copil, nici adolescent.
El e acum în faţa a trei decizii fundamentale ale vieţii sale:
– relaţia cu Dumnezeu
– întemeierea unei familii
– cariera profesională
De departe însă cea mai importantă decizie este prima şi această primă decizie afectează şi celelalte decizii şi domenii ale vieţii sale.
Noi ne rugăm pentru el şi credem că într-o zi va spune din toata inima sa: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
A crescut în mediu creştin şi ştie foarte multe despre Dumnezeu. Acum aşteptăm întâlnirea lui cu Domnul Isus Hristos, Cel ce transformă vieţi!

Noi, famila ta, îi dorim multă binecuvântare!
Dragostea noastră faţă de tine este necondiţionată.

Te iubim Gabi şi îţi dorim o viaţă plină de împliniri!

Îţi dedicăm această melodie: Bryan Duncan – Turnin’ <–(click)
(Lord above, I’m selfish born and bred And everything I had to give I kept instead I believe those days are over now ‘Cause here I am turnin’ myself in Show me how
Turnin’ to You, I’m turnin’ Turnin’ to give myself away Turnin’ to You, I’m turnin’ Turnin’ to give myself away)

Intâlnirea cu Maia-Rut

În 6 Octombrie a născut Ana-Maria o fetiţă de cca. 3 kg, după o naştere relativ uşoară.
Prin telefon mi-a zis: “Tata, e aşa de frumoasă!”
Trebuie să mărturisesc că eram mai interesat de cum se simte fiica mea în acel moment, urmând ca să păstrez bucuria şi curiozitatea pentru momentul când o voi vedea nemijlocit pe nepoţica mea.
Ideea că sunt bunic nu era ceva atât de deosebit, cât întâlnirea cu un “omuleţ” de care mă voi ataşa altfel decât de mama sau soţia mea, copiii sau prietenii mei.
Cu un amestec de curiozitate, aşteptare, emoţie şi puţină responsabilitate, am vizitat tânăra mămică şi pe Maia – Rut.
Am găsit-o dormind liniştit, cu seninătatea unui înger, fără griji şi fără păcate.
M-am îndrăgostit calm şi liniştit de Maia-Rut, după cum spune soţia mea, “la prima vedere”.
În prezenţa ei mi-am simţit inima uşoară şi am înţeles încă odată care sunt standardele de puritate ale lui Dumnezeu.
Fără să caut, în minte îmi vin cuvinte ca: minunăţie, comoară, candoare…
Când am binecuvântat-o la plecare, am avut bucuria cerului în inimă.
Maia-Rut, dragă, îţi doresc să ai parte de iubire şi să aduci iubire celor din jurul tău!

La mulţi ani Gabi!

Gabi a împlinit 18 ani şi sunt semne bune în dezvoltarea şi maturizarea lui. Ne bucurăm de el şi de modul în care a început să vadă viaţa.
Îi dorim “La mulţi ani şi o viaţă plină de sens”!
De Sf. Dimitrie mi-a făcut cadou un breloc pentru chei. Pe o parte a acestui breloc scrie Dimitrie, iar pe cealaltă parte o caracterizare a ceea ce este sau ar trebui să fie Dimitrie: “personalitate strălucitoare; e admirat de toată lumea pentru fermitatea şi puterea de atracţie personală”.
Ce compliment din partea propriului tău fiu!
M-aş bucura să fie aşa şi îi doresc şi lui ca aceste cuvinte să fie valabile pentru el! Te iubesc, tata!
Am făcut o scurtă excursie şi am ajuns într-o pădure plină de brânduşe de toamnă.

Ceva se schimbă …

În familia noastră se produce o schimbare anul acesta. Fiica noastră – Ana-Maria – începe cursurile universitare. Va studia Ştiinţele Educaţiei la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.
Rugaţi-vă pentru ea, ca adaptarea la un nou stil şi ritm de viaţă să fie uşoară.
O puteţi încuraja trimiţându-i un mesaj la adresa [email protected]
Şi noi trebuie să ne adaptăm!

Ana-Maria

20 de ani de căsătorie

Mă bucur să vă spun că eu şi Alina sărbătorim 20 de ani de căsătorie.
Am făcut o lungă, dar frumoasă excursie prin munţi (cca. 850 Km în două zile); cursă lungă, dar absolut minunată.
Mesaj redactat în 20.09.2006

Transfăgărăşan Nord Mitruţ şi Alina la 20 de ani de căsătorie Transfăgărăşan Sud

Biografie

“Căminul este acolo unde este familia!”

Deşi în decursul vieţii mele am schimbat destul de mult locuinţele, totuşi m-am simţit bine pentru că am fost cu familia.
La început a fost familia în care m-am născut şi am crescut şi apoi familia pe care mi-am întemeiat-o împreună cu soţia mea, familie care s-a mărit prin copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu.
  • Alina s-a născut în 13 ianuarie 1967 la Bistriţa, dar şi-a petrecut copilăria la Caransebeş. Aici ne-am cunoscut şi la terminarea liceului ne-am căsătorit. Acest eveniment avea loc în septembrie 1986.
    De atunci mi-a devenit cel mai apropiat şi fidel colaborator în slujire, ca şi în activitatea profesională.
    Acum îşi împarte timpul între familie, muncă şi lucrare – o lucrare mai discretă, dar la fel de importantă.
    În firmă ocupă poziţia de Director Comercial şi realizează performanţe deosebite printr-o combinaţie foarte bună de cunoştinţe tehnice şi atitudine caldă faţă de beneficiari şi furnizori.
  • Ana-Maria, s-a născut în anul 1987 într-o perioadă grea din viaţa familiei noastre şi a fost crescută prin harul vizibil al lui Dumnezeu, manifestat câteodată prin miracole.
    De mică a avut capacitatea de a comunica uşor şi de a se adapta la situaţii noi. Deşi a avut o adolescenţă tumultoasă, ca mulţi alţi adolescenţi, acum e o domnişoară responsabilă, cu o personalitate puternică.
    Cariera ei profesională începe să se contureze, datorită opţiunii ei exprimată în alegerea Facultăţii la care studiază. Este studentă în anul I al Facultăţii de Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.
    S-a împăcat cu Dumnezeu şi s-a botezat în anul 2005.
  • Gabriel-Ioan (Gabi) este născut în 1988 şi completează tabloul familiei noastre cu un băiat de la care se aşteaptă să preia unele responsabilităţi de la tatăl său.
    Viaţa lui a avut deja câteva etape: foarte cuminte ca sugar, extrem de neastâmpărat ca şi copil, confuz şi rebel ca tânăr adolescent…
    Acum a început o etapă în care începe să fie conştient de responsabilităţile generale şi specifice pe care le are orice om.
    Mai are un pas important de făcut: legământul cu Dumnezeu.
    Are foarte multe calităţi şi va fi interesant de văzut în ce direcţie se va îndrepta. Are în acelaşi timp spirit artistic, dar şi simţ practic.
Apreciem sprijinul pe care ni-l acordaţi în rugăciune!
Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES