În drumul ei în viaţă şi Maia-Rut are de îndplinit formalităţi legate de identitatea ei.
Şi uite aşa, de la eticheta de la naştere, care o diferenţia de ceilalţi copilaşi născuţi în aceeaşi perioadă cu ea, trecând pe la evidenţa vaccinurilor pe care le face, până la prima fotografie oficială.
Pentru noi însă e un moment mai degrabă de duioşie nu atât oficial.
O fetiţă cuminte, nepretenţioasă, care te încântă şi cu zâmbetul ei candid, dar şi cu unele expresii meditative, e dusă la fotograf pentru a putea primi un paşaport.
Chiar dacă tehnic vorbind fotografia nu e cea mai reuşită, ea are valoare de simbol: Maia-Rut este un cetăţean român ce începe să îşi exercite drepturile.
Ochişorii ei parcă ar scruta curioşi viitorul, parcă întrebând: oare ce mă va aştepta în viaţa aceasta?
Părinţii au obligaţia de a-i purta de grijă până când va putea să ia decizii ea însăşi.
Şi dacă acum depinde de părinţi în toate privinţele, inclusiv legal, va veni o zi când părinţii nu vor mai putea decide pentru ea şi nu vor trebui să mai decidă pentru ea.
Atunci însă va fi foarte important bagajul de acasă, format din sfaturi bune, exemplu personal şi rugăciuni de însoţire.
Drum bun în viaţă, Maia-Rut!
Şi când vei creşte mai mare şi vei citi aceste cuvinte, să ştii că înainte de a fi cetăţean român sau european, tu ai fost destinată să fii cetăţean al cerului.
