Viaţa mea întreagă? O văd şi mă înfior:
Hrănite din păşunea păcatelor în floare,
Cirezi de zile sure gonesc, neştiutoare,
Spre infernalul abator.
Le sunt păstor? Pot spune casapul lor, mai bine!
Stăpâne, Doamne, vino-mi degrab-în ajutor,
Să mân, măcar pe-acestea ce-mi rămân, puţine,
La plaiul tău mântuitor.
Vasile Voiculescu
ianuarie 1955, Bucureşti
Gânduri albe
