Te naşti, eşti copil, adolescent, tânăr, adult, bătrân, apoi mori.
Acesta este firul vieţii unui om, la unii poate ceva mai scurt.
Nu ne-a fost dat prea mult sau prea puţin.
Fiecare perioadă din viaţa noastră are un rol bine definit de către Dumnezeu în formarea personalităţii noastre.
* Copilăria este caracterizată prin inocenţă şi încredere.
* Adolescenţa este vârsta marilor întrebări, răscruci, dar şi a marilor decizii.
* Tinereţea este perioada din viaţă care se evidenţiază prin elan, entuziasm, dorinţă creatoare.
* Ca adult ajungi la un echilibru între putere şi experienţă şi valorifici acumulările din perioadele anterioare.
* Bătrâneţea este vârsta înţelepciunii, înţelepciune care trebuie împărtăşită celor mai tineri, prin viu grai, sau prin ceea ce rămâne scris.
Noul ritm de viaţă impus de societatea modernă ajunge să comprime anumite perioade din viaţă, să le scurteze în favoarea altora, sau să modifice graniţele vârstelor.
Astfel copilăria devine tot mai scurtă şi copiii au început să aibă preocupări şi întrebări caracteristice adolescenţilor.
Adolescenţa se tot comprimă, ceea ce face ca la unele persoane ea să treacă aproape neobservată, ca şi când s-ar fi făcut trecerea de la copilărie la tinereţe.
Oricum ar fi, eu mă adresez acum în mod special adolescenţilor şi tinerilor.
Dumnezeu Şi-a onorat promisiunile şi te-a adus la vârsta la care eşti.
De fapt Dumnezeu te-a onorat pe tine şi a făcut-o prin sănătate, înţelepciune, condiţii de trai şi învăţătură şi câte şi mai câte…
Acum El priveşte şi aşteaptă să vadă răspunsul tău:
– ce decizii iei şi de ce
– ce întrebări pui şi unde cauţi răspunsuri
– ce faci cu acele răspunsuri
– cum te foloseşti de energia şi darurile cu care te-a înzestrat El
Atitudinea faţă de vârsta pe care o ai te determină ca personalitate.
Vârsta biologică nu este de ajuns pentru a revendica o anumită imagine.
Poţi spune că eşti tânăr pentru că ai 20 de ani, dar poate te comporţi ca un om de 60 de ani.
Vârsta nu este numai o problemă biologică, sau cronologică, ci este, mai înainte de toate, o stare de spirit.
Dacă tinereţea, la modul general, se caracterizează prin elan şi entuziasm, acestea trebuie valorificate în această perioadă a vieţii tale.
Mai târziu le vei dori, dar nu le vei mai avea.
Dacă nu există elan şi entuziasm înseamnă că ceva nu este în regulă, din punct de vedere spiritual.
Dacă nu te mai entuziasmează nimic bun şi dacă nu găseşti nici un ideal nobil pentru care să lupţi, du-te înaintea lui Dumnezeu, sau la un om al lui Dumnezeu şi vezi care e cauza.
Dacă ai elan şi entuziasm, vei primi şi înţelepciune.
Iată sursa: „Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.” (Psalmi 119:99)
Onorează-ţi vârsta, răspunzând provocărilor ei, nu ocolindu-le!
