În 6 Octombrie a născut Ana-Maria o fetiţă de cca. 3 kg, după o naştere relativ uşoară.
Prin telefon mi-a zis: „Tata, e aşa de frumoasă!”
Trebuie să mărturisesc că eram mai interesat de cum se simte fiica mea în acel moment, urmând ca să păstrez bucuria şi curiozitatea pentru momentul când o voi vedea nemijlocit pe nepoţica mea.
Ideea că sunt bunic nu era ceva atât de deosebit, cât întâlnirea cu un „omuleţ” de care mă voi ataşa altfel decât de mama sau soţia mea, copiii sau prietenii mei.
Cu un amestec de curiozitate, aşteptare, emoţie şi puţină responsabilitate, am vizitat tânăra mămică şi pe Maia – Rut.
Am găsit-o dormind liniştit, cu seninătatea unui înger, fără griji şi fără păcate.
M-am îndrăgostit calm şi liniştit de Maia-Rut, după cum spune soţia mea, „la prima vedere”.
În prezenţa ei mi-am simţit inima uşoară şi am înţeles încă odată care sunt standardele de puritate ale lui Dumnezeu.
Fără să caut, în minte îmi vin cuvinte ca: minunăţie, comoară, candoare…
Când am binecuvântat-o la plecare, am avut bucuria cerului în inimă.
Maia-Rut, dragă, îţi doresc să ai parte de iubire şi să aduci iubire celor din jurul tău!
