Orice om, bărbat sau femeie, are câteva nevoi fundamentale.
Sunt nevoi fiziologice, nevoi emoţionale, nevoi spirituale…
Oricare ar fi acestea, Dumnezeu a pregătit şi modalităţi de împlinire a lor.
Pentru foame este hrană. Pentru sete este apă. Pentru necaz este alinare, pentru spirit este chiar persoana lui Dumnezeu.
Câteodată reprezentarea acestor nevoi şi a împlinirii lor este dată de imagini omeneşti.
Iată de exemplu, pâinea este simbolul hranei. Sângele este simbolul iertării divine. Lumina este simbolul revelaţiei.
Dacă vorbim de nevoia de siguranţă, protecţie şi alinare, putem vorbi de mamă.
Mama te strânge la piept, mama te mângâie pe frunte, mama te poartă pe braţe.
Unele dintre aceste imagini sunt folosite şi pentru a exprima purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Spunem că Dumnezeu ne poartă pe braţele Sale, sau că ne primeşte la pieptul Său.
Spunem că ne mângâie atunci când avem un necaz, sau că ne şterge lacrima.
E un mod prin care subliniem caracterul lui Dumnezeu.
Mama Îl personifică pe Dumnezeu în duioşie, aşa cum tata Îl reprezintă în autoritate.
Şi e bine să avem o relaţie cu Dumnezeu bazată şi pe autoritatea Cuvântului şi pe căldura relaţiei!
