Arhiva pentru categoria ‘Opinii’

Viziune şi curaj



Tendinţa naturală a oamenilor este de a se plafona sau de a coborî ştacheta când e vorba de valori şi idealuri.
Pe deasupra există şi o formă de teamă în a explora teritorii noi, din punct de vedere al metodelor de a transmite anumite mesaje.
Un mesaj, în general, are un conţinut şi un “suport” pe care (prin care) se transmite.
Dacă vorbim de creştinism, vorbim de valori şi învăţătură curată, pe de o parte, iar pe de altă parte de metode de comunicare.
Mesajul ajunge acolo unde trebuie, dacă sunt tratate serios ambele aspecte.
Şi e nevoie de onestitate pentru a păstra echilibrul. (mai mult…)



Şanţuri sau fântâni

Blestemul epocii noastre este superficialitatea.
(Richard Foster)

Ceea ce spune Richard Foster este adevărat atât în privinţa vieţii personale, cât şi a vieţii de slujire.
Se poate observa o poziţionare ciudată a creştinilor faţă de slujire.
Pe de o parte există percepţia laicilor că slujirea este apanajul clericilor, ceea ce poate părea corect la prima vedere, dacă ne referim la anumite slujbe specifice.
Însă realitatea este că în sarcina clericilor se pun cam toate slujirile, că de aia sunt plătiţi, nu?
Pe de altă parte este şi vina clericilor care din diverse cauze au cam limitat accesul laicilor la segmente ale slujirii (femeile să stea în banca lor, tinerii nu sunt experimentaţi, intelectualii sunt cu nasul pe sus…) (mai mult…)

Indivizi şi generaţii

Este tot mai evident că ceva nu merge. Nu merge în viaţa politică şi economică, în domeniul social, şi ce e cel mai îngrijorător în viaţa spirituală.
Până şi Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) constată că printre vulnerabilităţile ţării se numără şi scăderea demografică, degradarea coeziunii familiei şi calitatea scăzută a serviciilor educaţionale.
Toţi se plâng de toţi şi toţi se plâng de alţii.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în viaţa spirituală. (mai mult…)

Sănătate spirituală

Unii se mulţumesc cu subzistenţa şi sunt subnutriţii Împărăţiei.
Alţii sunt cei care consumă mult şi sunt obezii Împărăţiei.
Cei mai sănătoşi sunt cei care se dăruiesc mult.
Ei sunt puternicii Împărăţiei.

Mitruţ Ştiopu

Cuvânt, vorbă, vorbărie

Niciodată nu au existat mai multe posibilităţi de a transmite şi a înregistra mesaje ca acum.
Oamenii vorbesc şi scriu, compilează mesaje, concurează în a-şi promova mesajele folosind diverse mijloace, mai mult sau mai puţin legitime.
Există impresia că volumul sau intensitatea, sau “culoarea” contează. Cu alte cuvinte cine vorbeşte mai mult, sau mai tare, sau mai pigmentat transmite mai mult.
Realitatea evidentă este că nici pe departe nu este aşa.
Oamenii au dezvoltat arta sporovăielii cu poleială de înţelepciune atât de mult încât pot induce în eroare.
Este vreo diferenţă între a vorbi/a scrie şi a comunica?
Vorbirea şi/sau scrisul înseamnă automat şi comunicare? (mai mult…)

Lacrimi şi balsam

Ne-a dat Dumnezeu daruri ce par poveri.
Aşa e şi cu lacrimile. Ne dorim să nu vărsăm lacrimi niciodată, văzându-le ca un semn al răului şi al pedepsei.
Dacă am sta puţin şi am cugeta la aceasta am realiza cât bine ne fac ele câteodată.
De ce plâng oamenii, dacă plâng? (mai mult…)

Cuvinte grele

Bagajul de cuvinte disponibil oamenilor din vremurile noastre este uriaş.
În realitate puţini oameni se folosesc de marea parte a acestui bagaj.
Unii au vocabularul limitat pentru că nu au avut parte de condiţii prielnice pentru îmbogăţirea lui.
Alţii însă au avut şi au la dispoziţie mijloace de îmbunătăţire a acestuia, dar din comoditate se plafonează.
Există şi o categorie de oameni care consideră primitivismul în vorbire ca un fel de virtute. Cine e mai agresiv şi obraznic în vorbire pare să aibă locuri mai în faţă. (mai mult…)

Replica

În condiţii normale replica este un mijloc onest şi legitim pentru a răspunde unei anumite afirmaţii incorecte sau cu care nu eşti de acord.
Din start ar trebui spus că replica nu ar trebui să vizeze persoana ci afirmaţia.
Mi s-ar putea reproşa că în teorie sună bine dar în practică e mai greu. Aşa este. Dar şi cu adevărurile Bibliei e la fel. Asta nu înseamnă însă că ele sunt mai puţin adevărate, sau că dificultatea ar trebui să fie o scuză în a le evita.
Nu vreau să dau nimănui lecţii, însă pot să spun care este părerea mea şi, pe cale de consecinţă, atitudinea faţă de această problemă.
În primul rând ar trebui să opereze discernământul nostru.
E nevoie să dau replica oricui? Biblia spune că nu.
Iată un exemplu extrem.
Proverbe 26:4-5  Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.
Asta înseamnă că sunt situaţii când trebuie să răspunzi şi sunt situaţii când nu trebuie să răspunzi. Cred că aici Duhul Sfânt decide. Oricum, a răspunde emoţional este o greşeală.
Risc acum să spun un lucru aplicat la blogosferă. La majoritatea afirmaţiilor din blogosfera românească nu trebuie răspuns. Motivul? Lipsa unui cod deontologic asumat duce la comportamente ciudate.
Iată câteva:
– lansez o informaţie fără să mă sinchisesc să o verific din surse obiective şi fără să-mi pese de daunele directe sau colaterale pe care le-aş putea produce
– mă aliez conjunctural cu cineva pentru a lovi în altcineva dacă este în interesul meu
– voi alege ţinte “vizibile”, conştient fiind că asta aduce audienţă
O paranteză: cei ce fac aşa au câştiguri pe termen scurt.
De aceea spuneam că nu trebuie să răspunzi. Cazi în capcana celui ce are asemenea comportamente. Eu oricum nu răspund.
Voi răspunde întotdeauna celor ce mă abordează corect, sau nu sunt de acord cu ideile mele, dar o fac în mod civilizat.
Un filtru al refuzului de a răspunde e atitudinea. Aroganţa, agresivitatea, jignirile, viclenia, limbajul deplasat, sau anonimatul, descalifică un mesaj şi sunt îndreptăţit să-l ignor.
Cred că nu sună deloc ne-biblic dacă spun că replica nu ar trebui dată dacă nu are două calităţi: conţine adevărul şi e spusă în iubire.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES