Arhiva pentru categoria ‘Mărturii’

Isus Hristos este Domnul!



Isus Hristos este Domnul!

Pe bolta cerului, înspre apus, a apărut un chip foarte mare şi luminos.
Era frumos, dar în acelaşi timp emana o forţă imensă.
Tendinţa naturală era să te închini înaintea lui, dându-i cinstea cuvenită.
Dintr-o dată, în duh, am ştiut că este diavolul.
Din toată fiinţa mea au izbucnit cuvintele de proclamare: “Isus Hristos este Domnul!”
Acea forţă teribilă a lui se desfăşura împotriva mea, fără cuvinte, ca un flux, încercând să îmi oprească cuvintele.
(mai mult…)



Mărturii: Jason Gray

Jason speaks about his song “all the lovely losers” which is based on the Beattitudes. With his speech handicap, this has special significance to him. He feels the Beatitudes are saying “blessed are the losers” and he’s ok with that “because that means there’s room for me”. (mai mult…)

Mărturii: Joseph Rojas

Joseph Rojas talks about abuse, drugs, suicide and help.
Joseph Rojas from Seventh Day Slumber shares his powerful testimony.
He was unpopular at school, a victim of abuse, a convicted felon, drug addict, and suicidal; Joseph cried out to Christ while on the brink of death.

Creştinismul: vorbe sau realităţi?

Când eram tânăr citeam şi auzeam povestiri ale unor oameni care au avut experienţe cu Dumnezeu, sau pentru care Cuvântul se revelase în duh.
Fie că aceste experienţe au fost miracole vizibile, fie transformări de gândire şi de caracter, fie eliberare, fie atingerea prin Cuvântul scris.
Cuvântul lui Dumnezeu, transmis în diferite forme, pentru că Dumnezeu vorbeşte oamenilor, “când într-un fel, când într-altul” (Iov 33:14), are efect.
Atingerea lui Dumnezeu lasă urme. (mai mult…)

Iosif Ştefănuţ

Am citit ştirea despre trecerea fratelui Iosif Ştefănuţ la Domnul.
Deşi nu sunt din Brăila, aş vrea să spun şi eu câteva cuvinte de amintire despre dânsul.
L-am cunoscut pe fratele Iosif, imediat după ce m-am convertit, pentru că venea câteodată pe la biserică la noi şi predica.
În general venea când îşi vizita părinţii. Era din satul Goleţ, judeţul Caraş-Severin, din aceeaşi localitate cu păstorul bisericii noastre, Belciu Busuioc.
Cei apropiaţi îi spuneau Gifu. Era iubit de către fraţi datorită caracterului său. Era suplu, cu părul natural şi cu vorbirea graseiată. Avea o privire luminoasă şi o bunătate în vorbire. Mi-a rămas foarte clar în minte un lucru: aveam în faţă un predicator ce nu căuta deloc să te impresioneze prin vorbire, cu toate acestea predicile sale aveau mult conţinut.
La terminarea facultăţii am fost repartizat la Brăila. Mă desprindeam cu tristeţe de Caransebeş, unde mă simţeam acasă, nu doar ca orice bănăţean ce e puternic legat de locul său, ci şi datorită tinerilor cu care deja lucram.
Cu toate acestea mă mângâiam că măcar un om în Brăila va fi mai apropiat de mine.
În seara primei zile în care am ajuns în Brăila am căutat biserica. Era slujbă şi fratele Iosif predica. După slujbă m-am prezentat la dânsul şi cu un zâmbet cald m-a încurajat. Apoi mi-a găsit o gazdă, nişte oameni deosebiţi.
Se părea că Brăila va deveni noua mea casă.
Dar planurile Domnului erau altele. După cca. 2 săptămâni am părăsit Brăila pentru a mă întoarce în Caransebeş. Dar asta e o altă poveste.
Atunci, în partea a doua a anilor 80 era o mare foame după Cuvântul lui Dumnezeu şi erau puţine modalităţi de pregătire pentru tinerii care dorea să crească în cunoaştere.
Păstorul Bisericii noastre, Belciu Busuioc, a avut o iniţiativă foarte bună pentru noi. Din când în când invita câţiva păstori tineri, dar cu cunoştinţe solide, să vină în timpul săptămânii şi să ne pregătească pe diferite subiecte.
Petru Dugulescu şi Iosif Ştefănuţ erau printre ei. La aceste întruniri veneau şi tineri de la Biserica Penticostală. Foarte mult au ajutat aceste întruniri.
La una dintre ele s-a petrecut un lucru nemaiîntâlnit pentru noi, la aceea dată. Cineva a pus o întrebare legată de semnificaţia unei pilde din Scriptură (nu e cazul să menţionez care).
Răspunsul fratelui Iosif a fost: “Nu am răspuns la această întrebare. Aş putea să speculez, dar prefer să nu o fac.”
Până atunci nu auzisem un păstor să spună că nu are un răspuns la ceva anume. Atât de mult a crescut omul acesta în aprecierea noastră, tocmai prin sinceritatea şi smerenia lui.
Fratele Iosif Ştefănuţ face parte din galeria păstorilor pe care i-am cunoscut care au ieşit în evidenţă, înainte de slujirea lor, prin caracterul lor.
Nu voi numi pe nimeni în viaţă. La numele dânsului mai adaug numele lui Vasile Gherman.
Caracterul său şi faptul că a investit în oameni sunt lucrurile pentru care cred că merită să fie amintit.
Şi de aceea am scris aceste rânduri.

Mărturii: Jack Graham

Jack Graham este păstorul Bisericii Baptiste din Prestonwood, una dintre cela mai mari congregaţii din Statele Unite, având de peste 28.000 de membrii.
S-a născut în Conway, Arkansas, fiind botezat în biserica locală.
A fost ordinat ca păstor la vârsta de 20 de ani, după care a slujit în diferite alte adunări, înainte de a ajunge la Prestonwood.
A fost pentru două mandate şi preşedintele Southern Baptist.
A scris 10 cărţi şi coordonează emisiunile radio-TV ale PowerPoint Ministries.
Însă înainte de a ajunge aici a trebuit să treacă printr-o experienţă dureroasă, din care trebuia să înveţe ce înseamnă iertarea.
Iată mărturia lui:


Iată şi câteva imagini impresionante de la Prestonwood:

Bazele educaţiei

E reconfortant să vezi copii talentaţi care sunt învăţaţi de părinţi adevăruri fundamentale despre Dumnezeu.
În goana aceasta după carieră, statut social, faimă, valul îi poate lua şi pe părinţii creştini, uitând să pună nişte baze sănătoase la viaţa copiilor lor.
Iată un părinte şi un copil care au plecat bine la drum în acest parteneriat.

Încă o victimă

Mi-ar fi plăcut ca pe blogul meu să postez doar lucruri tonice.
Numai că viaţa pe pământ nu este nici pe departe o călătorie de plăcere, ci o permanentă luptă.
Şi unii luptă până la capăt, iar alţii cedează pe parcurs.
Şi diavolul nu iartă pe nimeni care nu veghează, dar scoate în faţă cazurile notorii.
Slujitorii foarte cunoscuţi, artiştii creştini, şi alte categorii care vin în lumina reflectoarelor, sunt ţinte predilecte, pentru că impactul negativ este mult mai mare.
O bună perioadă de timp arma cea mai redutabilă era infidelitatea, urmată sau nu de divorţ.
De câţiva ani încoace începe să bântuie o altă molimă: orientarea sexuală.
Anul trecut a fost cazul Ray Boltz, care s-a declarat homosexual.
Acum a venit rândul unui alt nume mare, Jennifer Knapp.
Artista care a vândut peste un milion de discuri după doar trei albume, câştigătoare Dove şi nominalizată la Grammy, s-a retras în plină glorie în 2002.
La sfârşitul anului trecut a revenit în studio şi a început să lucreze la materialul pentru discul ce este programat să apară peste o lună.
Cu o lună înainte de lansarea discului atât de aşteptat a hotărât să facă publică această relaţie a sa, fără să dezvăluie numele partenerei sale.
Ce este mai trist chiar decât faptul în sine, este argumentaţia celor care aleg această cale.
Vor să convingă că este posibil să fii creştin şi în acelaşi timp să ai relaţii sexuale cu o persoană de acelaşi gen.
“I’m just a normal human being who’s dealing with normal everyday life scenarios.” 
“As a Christian, I’m doing that as best as I can.”
Nu vreau să cad în capcana pe care o întind cei ce au acest mod de viaţă şi să intru în polemică.
Da, ei au dreptul la iubire necondiţionată din partea noastră, dar eu decid să rămân lângă Scriptură când e vorba de a mă raporta la acest mod de viaţă pe care Biblia îl numeşte păcat.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES