Viziune

0
88

  • Când decizi să te duci într-un loc te interesează ce găseşti acolo, ce identitate are acel loc şi la ce-ţi poate ajuta timpul petrecut acolo.
  • Dacă eşti părinte ai vrea să ştii că acolo unde se duc copii tăi se petrece ceva de care ei au nevoie.

– CE ESTE PLOPU?
– CE SE DOREŞTE SĂ FIE PLOPU?
– CE VREA DUMNEZEU SĂ FIE PLOPU?

Plopu este un loc şi un spirit !

Este un loc ales de Dumnezeu, unde noi am ajuns prima dată în anul 1983. Scenariul, în acest loc uitat de lume, seamănă cu fotogramele din sec. IX.
Când am înţeles ce vrea Dumnezeu de la acest loc, de la noi şi de la această lucrare, i-am închinat acest loc şi ne-am plecat genunchii şi inima înaintea Celui care ne-a făcut harul de a fi parte a acestei viziuni. Am pus Numele Domnului peste el şi de-a lungul anilor, în diferite condiţii, ne-am străduit să ne facem partea ca organizatori şi participanţi.
Prin credincioşia lui Dumnezeu şi ascultarea unor tineri Plopu 25 este deja istorie şi aşteptăm Plopu 26.
Aşa s-a născut
 “spiritul” Plopu.
  • Aici vii din diverse motive (nici nu contează care), cu diferite aşteptări şi cu o anumită stare fizică, psihică şi emoţională, dar mai ales spirituală. Nu e important cum şi de ce vii, ci mai important e cum pleci şi ce s-a întâmplat cu tine în săptămâna în care ai fost la Plopu.
  • Plopu e o tabără “motivaţională”. O idee centrală te urmăreşte 7 zile, în diferite forme şi pe diferite canale. Şi dacă nu-i dai importanţă la început, te urmăreşte şi te cucereşte, apoi te schimbă pe tine şi sistemul tău de valori.
  • E o tabără care, la scară mică, recreează viaţa noastră de zi cu zi: disciplină a trupului, solicitare intelectuală. relaţii corect administrate şi comuniune spirituală.
  • E o tabără în care descoperi, sau redescoperi, un Dumnezeu personal care te atinge. Se atinge de trupul tău, se atinge de dezechilibrele tale, se atinge de sufletul tău şi te aprinde pentru trăire şi slujire dedicată.
  • E o tabără în care copiii se simt mari şi importanţi, iar tinerii redescoperă frumuseţea inocenţei copilăriei. Până şi bătrânii descoperă libertatea în Hristos şi bucuria închinării.
  • E o tabără în care veşnicia câştigă întrecerea cu vremelnicia şi valoarea câştigă competiţia cu non-valoarea.
  • E o tabără în care valori ca şi uitate devin vii: meditaţia, celebrarea, creativitatea…
  • Ce este însă cel mai important este că Plopu e o mostră de ce ar putea şi ar trebui să fie biserica locală: un spaţiu al relaţiei veritabile, al mesajelor provocatoare, al meditaţiei, rugăciunii şi închinării, al detaşării de materie şi de standardele “lumii”, al convertirilor neforţate şi al împărtăşirii cu trupul şi sângele Domnului Isus.

Ce e bine la Plopu?
  • – aici nu se mai poate vorbi de bogaţi şi săraci
  • – aici nu mai contează că ai sa
    u
    nu ai facultate
  • – aici nu mai contează cine e tata sau mama, ci cine eşti tu
  • – aici nu mai sunt „talentaţi” sau „netalentaţi”, ci oameni cu substanţă sau nu
  • – aici nu contează din ce biserică locală vii (dacă ai una), ci eşti chemat la Cel ce a zidit Biserica
  • – aici nu contează din ce localitate, regiune, sau ţară vii, ci din ce Împărăţie vrei să faci parte
  • – aici nu înţelegi nimic când vii, dar ai vrea să nu se mai termine după două zile şi chiar să nu mai pleci acasă la sfârşitul săptămânii

Aici e o familie – familia PLOPU –, un mic crâmpei din marea familie a lui Dumnezeu.

De aceea vin oameni la Plopu şi unii revin, chiar dacă sunt bunici.