Postări marcate ‘Sensibil’

Lianna Klassen – Celtic Blessing


You are the peace of all things calm,
You are the place to hide from harm.
You are the light that shines in dark,
You are the heart’s eternal spark.

You are the door that’s open wide,
You are the guest who waits inside.
You are the light, the truth, the way,
You are the hope that meets the day

You are the peace
You are the place
You are the light
You are the spark
You are the door
You are the guest
You are the way
You’re my Saviour

Micul prinţ

Prinţe, sunt gata să cheltuiesc pentru prietenia noastră sui-generis cea mai frumoasă doză de suflet şi de imaginar! Antoine de Saint-Exupery – Micul prinţ

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră
Am o grădină
Şi o fereastră

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea?

– Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea

Nina Cassian – Micul prinţ

Kathy Troccoli – Help Me God


Help me God, I’m scared
And I’m unprepared to face the night alone
Hear me, hear my prayer
My soul it aches and I’ve nowhere to go
Help me God

In this dark hour
I know only the power that made the stars
Can mend my heart
Oh I’ve tried on my own but I’m not that strong
You’re all I’ve got
You’re all I’ve got
Help me God

Sometimes, people leave
And I can grieve cause life’s not always fair
Help me to hold on
Though I can’t see You, I believe You’re there
I know You’re there

Gânduri în timp

În anul 2004 fetele de la grupul de tineret, cu care lucram la acea vreme, au organizat o întâlnire specială, doar ele, fără băieţi, o întâlnire neformală.
Am fost solicitat să le transmit câte un mesaj scurt, fiecăreia dintre ele, aşa că am înregistrat câte un clip audio de câteva secunde. Am pus în acele clipuri ceva special pentru fiecare, ceva ce credeam că au nevoie şi care venea din inimă.
Suntem acum în 2010. Au trecut 6 ani. La vârsta adolescenţei 6 ani e foarte mult.
Am reascultat acele gânduri şi mi-am adus aminte de fiecare dintre fete cu duioşie, ca de copiii mei.
Ar fi interesant dacă ele ar reasculta acele gânduri şi şi-ar regăsi parcursul acestor ani în ele.
Dar sincer cred că unele dintre acele gânduri pot folosi şi altora care vor asculta.
Mie însumi mi-au folosit.

alt

Inimă de tată

Câteodată ni se pare că suntem singuri, că nu mai sunt oameni care să gândească duhobniceşte şi parcă nu mai merită să luptăm.
Această descurajare a venit şi peste oameni mari ai lui Dumnezeu, cum a fost Ilie.
Numai că Dumnezeu nu ne lasă să ne plângem de milă şi ne spune că mai sunt mulţi alţii care nu şi-au plecat genunchii în faţa altor dumnezei.
Acum mai bine de 10 ani am primit şi eu această încurajare şi am scris această scurtă meditaţie.
Poate îţi va folosi şi ţie. Mie mi-a prins bine.

– Unde-mi sunt fiii, întrebă stăpânul?
– Unul seamănă vânt, altul seceră furtună; unul hraneşte porci, iar alţii dorm, răspunse slujitorul.
Lacrimi amare i-au brăzdat obrajii stăpânului, ca nişte mărgăritare născute din grea suferinţă.

– Doamne, nu plânge! Iata că mai văd şi alţi fii de-ai tăi. Unul pescuieşte, altul face corturi; unul drege zidurile cetăţii, iar altul împarte grâu la cei înfometaţi.
Şi peste întristare se aşternu bucuria.

Dar ce greu de purtat este amestecul de lacrimi şi zâmbet!

Mitruţ Ştiopu

Vindecarea de întuneric

Am auzit adeseori afirmaţia că timpul le vindecă pe toate.
Nu, timpul şi uitarea nu sunt leacuri, ci eventual calmante, care pot alina, oarecum, pentru o perioadă. Realitatea este că problemele nerezolvate nu pot fi nici ascunse, nici îngropate şi nici nu poţi fugi de ele. Ele te vor urmări şi apăsa, fie că sunt păcate, traume emoţionale, temeri, sau secrete straşnic păstrate.
Chiar şi aşa multe dintre frământările nemărturisite se arată în afară prin efectele lor. Realitatea interioară determină realitatea exterioară şi atitudinea interioară determină comportamentul exterior. E un mare consum de energie să tot clădeşti ziduri de apărare, pentru ca nimeni să nu vadă ce este în mintea şi inima ta. Este o mare tensiune să tot construieşti imagini pentru uzul extern, pentru a ascunde singura imagine veritabilă, cea ascunsă de toţi ochii.
Merită oare să intri în această cursă permanentă, cursă pe care oricum nu o vei câştiga până la urmă? Cu siguranţă că nu merită, mai ales când există soluţia curăţirii şi a vindecării!

Am primit o melodie de la Tenth Avenue North, care va figura pe următorul lor album – „The Light Meets the Dark” (Lumina întâlneşte întunericul), melodie care se numeşte „Healing Begins” (Vindecarea începe). Un vers este de-a dreptul copleşitor: „Sparks will fly as grace collides With the dark inside of us” (Scântei vor sări când harul va întâlni întunericul din noi).
De ce e nevoie pentru asta?
Să te întorci acolo unde e „întunericul” tău şi să nu te opui luminii care vine.
Şi sângele Lui îşi face lucrarea de curăţire şi tămăduire.


So you thought you had to keep this up
All the work that you do
So we think that you’re good
And you can’t believe it’s not enough
All the walls you built up
Are just glass on the outside

So let ‘em fall down
There’s freedom waiting in the sound
When you let your walls fall to the ground
We’re here now

This is where the healing begins, oh
This is where the healing starts
When you come to where you’re broken within
The light meets the dark
The light meets the dark

Afraid to let your secrets out
Everything that you hide
Can come crashing through the door now
But too scared to face all your fear
So you hide but you find
That the shame won’t disappear

So let it fall down
There’s freedom waiting in the sound
When you let your walls fall to the ground
We’re here now
We’re here now, oh

This is where the healing begins, oh
This is where the healing starts
When you come to where you’re broken within
The light meets the dark
The light meets the dark

Sparks will fly as grace collides
With the dark inside of us
So please don’t fight
This coming light
Let this blood come cover us
His blood can cover us

This is where the healing begins, oh
This is where the healing starts
When you come to where you’re broken within

Iubirea ce adună

Aşa cum zilnic hrana o mărunţim în gură,
Aşijderea viaţa o destrămăm în clipe…
Iubire de mai poate la loc s-o înfiripe,
Cum izvorî din sine, dumnezeiesc de pură.
Vasile Voiculescu
Sonetele unei iubiri (CXCIII)
9 august 1955

56 secunde

4 Martie 1977, ora 21.22

56 de secunde. Doar atât a durat cutremurul din 4 Martie 1977. Aşa ar scrie un jurnalist. Cel ce a trăit cele 56 de secunde poate spune că a părut că nu se va mai termina niciodată.
Un amestec de teamă cumplită şi un sentiment al neputinţei totale te stăpânesc în asemenea situaţii.
Aveam la acea dată 19 ani şi nu-L cunoşteam pe Dumnezeu. O experienţă extremă care te face să te gândeşti la Dumnezeu oricât de departe ai fi de El.
Greu de povestit ce ai văzut, dar e şi mai greu de exprimat ce ai simţit.
Camera în care eram părea de carton, schimbându-şi unghiurile dintre pereţi şi tavan; candelabrul era ca un scrânciob scăpat de sub control.
Betonul din curte părea un covor ce se vălurea sub picioarele tale şi te făcea să te laşi la pământ pentru că nu te mai puteai ţine vertical. O senzaţie de gol în stomac, oarecum asemănătoare cu răul de mare, te stăpânea.
Tot ce-ţi doreai era să se termine şi părea că sunt ore de când a început.
Am trăit 56 de secunde de manifestare fizică a puterii lui Dumnezeu prin frământarea acestui Pământ.
Şi nu eram în Bucureşti ci în Caransebeş.
Cumplit însă a fost în Bucureşti şi în Zimnicea.
Cei ce glumesc cu Dumnezeu ar trebui să nu uite că El este Creatorul nu numai al acestui Pământ, ci a întregului Univers.
Mă stăpâneşte un gând de mare mulţumire. Mi-a dăruit Dumnezeu zile ca să mă pot împăca cu El

Ideal

Când fluturul îşi arde aripa-n lumânare,
El nu râvneşte seul, ci magica lumină.
Vasile Voiculescu
Sonetele unei iubiri (XXXIX)
24 iulie 1955

Vine, vine primăvara!

A cunoaşte-nseamnă iarnă,
A iubi e primăvară.
Lucian Blaga – Primăvara

Ne bate primăvara-n inimi
Să-i deschidem!
Vasile Voiculescu
Sonetele unei iubiri
CLXVIII

Îmi aduc aminte de acest mic cântecel pe care îl ştiu din copilărie. Mărturisesc că nu am fost niciodată împătimit după iarnă. Mi-a plăcut iarna mai degrabă privită pe fereastră. Are o poezie a ei şi un simbolism evident. Iarna simbolizează puritatea, liniştea, domolirea patimilor.
Şi tot atât de adevărat este că iarna simbolizează şi moartea, îngheţul relaţiilor, indiferenţa.
Anotimpurile mele favorite sunt primăvara (târzie) şi toamna (timpurie). Nu mă supără nici vara, ca un iubitor de căldură ce sunt.
De aceea când iarna începe să fie biruită de primăvară, în această luptă ciclică, mă gândesc la simbolismul primăverii.
Primăvara înseamnă înnoire, însufleţire, revitalizare, viaţă abundentă.
Se spune că cu o floare nu se face primăvară. E adevărat, dar cu o floare începe primăvara.
Copil fiind aveam un calendar interior şi ştiam cînd apar ghioceii, toporaşii, viorelele. Mergeam să culegem aceste flori cu bucuria schimbării.
Floricelele acestea firave, dar curajoase, se luptau cu ultimele petice de zăpadă şi îndrăzneau să le înfrunte: o lecţie frumoasă.
Mângâierea soarelui de primăvară, adierea călduţă a vântului de primăvară, vânzoleala insectelor, vigoarea mugurilor şi a primelor frunze, sunt minuni pe care nu poţi să nu le admiri. Şi dacă eşti cinstit nu poţi să nu admiri Viaţa, pe Cel ce a creat fiecare lucruşor.
Şi aşa cum a creat şi însufleţeşte viaţa biologică, tot aşa El a dat şi viaţa spirituală şi o revitalizează.
La înnoirea spirituală mă gîndesc primăvara. Până la urmă ăsta şi este folosul unui om. Natura va trece şi frumuseţea ei va fi înlocuită cu frumuseţea unui Paradis regăsit.
Viaţa din Dumnezeu este garanţia veşniciei.
Vezi:
Vine, vine primăvara 1
Vine, vine primăvara 2

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES