Postări marcate ‘Meditaţii’

Rugăciunea: cât, ce şi cum

Rugăciunea este un subiect des abordat. Şi e şi explicabil, având în vedere importanţa ei.
Se spune că rugăciunea este respiraţia sufletului. Îmi place această definiţie. Ea mă duce cu gândul la ceva absolut necesar, dar şi absolut firesc.
Un om nu îşi propune să respire. Pur şi simplu o face.
Însă nu putem nega faptul că tehnica respiraţiei poate fi îmbunătăţită, cu ajutorul cuiva specializat în aceasta.
Aşadar cum ar trebui să abordăm acest subiect? (mai mult…)

Cei ce cunosc iubirea

De mic copil am avut ocazia să văd oameni care şi-au trăit viaţa de credinţă şi slujire în diferite feluri.
Proveneau din diferite medii sociale, cu diferite nivele de educaţie, de diverse naţionalităţi, de diferite vârste…
Am văzut oameni religioşi, unii chiar foarte zeloşi, foarte atenţi cu detaliile formale, având un simţ al datoriei remarcabil.
Unii aveau cunoştinţe biblice mult peste medie, chiar cu studii teologice.
Prestaţia unora era remarcabilă în public, cu o charismă de invidiat, reuşind să facă o impresie puternică, prin argumentaţie, prin bagajul de cunoştinţe, sau prin tehnica comunicării.
Nu ştiu câţi dintre ei erau sinceri şi câţi nu. Asta numai Dumnezeu ştie. Cred că mulţi dintre ei au ajutat în diferite moduri. Şi fiecare îşi va lua răsplata după evaluarea lui Dumnezeu. (mai mult…)

Verbe de iubire (fără vorbe)

Luca 10:25  Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26  Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27  El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
28  „Bine ai răspuns” i-a zis Isus „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”
29  Dar el, care vroia să se îndreptăţească, i-a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” (mai mult…)

Ia seama!

Adesea ne uităm la „neprihănirea” noastră şi ne comparăm cu alţii. Şi arătăm chiar bine.
Sau îi judecăm pe alţii, care au căzut, fără să ne gândim că şi noi putem cădea, încrezându-ne în puterile noastre.
Ne avertizează Cuvântul: „Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă!” (1 Corinteni 10:1)
Să privim cu smerenie la ce suntem şi cum suntem.
Tindem să fim aspri cu alţii în evaluare şi foarte îngăduitori cu noi. (mai mult…)

Din nou despre har

Un om cu planuri, vise şi viziuni.
Un om cu multe gafe şi greşeli (prea multe).
Un om cu râvnă multă, câteodată fără pricepere.
Un rob netrebnic şi vas de lut, dar cu har în ochii Lui!
Un om cu doi copii “de sânge” şi cu multi copii din slujire!
(mai mult…)

Zâmbet amar

Am găsit pe blogul lui Liviu un clip ce ne face să zâmbim, însă amar.
E o pilulă amară a unei realităţi triste.
Am mai abordat această problemă a concentrării pe diferenţe, câteodată minore, în defavoarea lucrurilor care ne unesc.
Hristos ne cheamă să ne iubim duşmanii şi câteodată ne urâm cumplit fraţii.

Să fii Om!

De multe luni mă frământă ideea caracterului creştin.
Frămantarile au venit din interior; cum ar trebui să fiu ca să corespund aşteptărilor lui Dumnezeu.
Framântările sunt generate şi de surprize neplăcute legate de comportamente neadecvate ale unor creştini.
Şi frământările au fost legate şi de faptul că aveam de pregătit pentru Tabăra Plopu materialul ce pleca de la îndemnul lui Pavel „Fiţi Oameni!” (mai mult…)

Dumnezeu – „mamă şi tată”

Orice om, bărbat sau femeie, are câteva nevoi fundamentale.
Sunt nevoi fiziologice, nevoi emoţionale, nevoi spirituale…
Oricare ar fi acestea, Dumnezeu a pregătit şi modalităţi de împlinire a lor.
Pentru foame este hrană. Pentru sete este apă. Pentru necaz este alinare, pentru spirit este chiar persoana lui Dumnezeu.
Câteodată reprezentarea acestor nevoi şi a împlinirii lor este dată de imagini omeneşti.
Iată de exemplu, pâinea este simbolul hranei. Sângele este simbolul iertării divine. Lumina este simbolul revelaţiei.
Dacă vorbim de nevoia de siguranţă, protecţie şi alinare, putem vorbi de mamă. (mai mult…)

Ochii şi mâinile Lui

Dacă aş putea să-L văd pe Isus aş fi foarte curios să văd ochii Lui şi mâinile Lui.
Mă fascinează ochii oamenilor. Ochii chiar sunt fereastra sufletului cuiva. Ochi calzi şi luminoşi sau ochi vicleni şi alunecoşi, ochi lăcrimând pentru cel necăjit sau ochi ce nu pot ascunde satisfacţia pentru acelaşi necaz…
Cum or fi fost ochii lui Isus? (mai mult…)

Lacrimi şi balsam

Ne-a dat Dumnezeu daruri ce par poveri.
Aşa e şi cu lacrimile. Ne dorim să nu vărsăm lacrimi niciodată, văzându-le ca un semn al răului şi al pedepsei.
Dacă am sta puţin şi am cugeta la aceasta am realiza cât bine ne fac ele câteodată.
De ce plâng oamenii, dacă plâng? (mai mult…)

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES