Suveranitatea lui Dumnezeu

2
95

În viaţa unui om sunt perioade de veselie, dar vin şi perioade de durere.
La fel se întâmplă şi în viaţa unei comunităţi locale.
Deşi mai rar, naţiunile au şi ele acele momente de bucurie naţională, dar şi momente de cumpănă. Sunt momente în care durerea este grea şi apăsătoare.

America a avut un 11 Septembrie dureros. Mai doare şi acum. Şi va rămâne un „punct” dureros în istoria acelei ţări.
Reacţiile la această durere pot fi diferite însă.
Adeseori se vorbeşte despre suveranitatea lui Dumnezeu, despre faptul că el nu poate fi luat prin surprindere, că niciun fir de păr nu se mişcă fără ştiinţa Lui.
Şi aceste adevăruri sunt acceptate de orice creştin ce ia Biblia ca autoritate.
Doar că acceptarea în vremuri senine a acestor adevăruri, sau când altcineva este în situaţia de a suferi o încercare grea, este un lucru, dar adevăratul examen al tău este când treci prin situaţii grele.

Ce pot eu învăţa de aici?
E bine să fiu mai smerit, în loc să dau lecţii altora.
Cineva care nu a fost niciodată în faţa morţii nu are autoritatea morală să vorbească de seninătatea în faţa morţii, sau să dea lecţii de cum ar trebui să te comporţi în faţa ei.
Nu de alta, dar nu înţelege nimic. Eventual vorbeşte din cărţi. Şi de obicei o face cu un fel de suficienţă a celui ce le cam ştie pe toate.
Mai cred că smerenia ar trebui să opereze şi în ceea ce priveşte interpretarea istoriei. Am auzit o mulţime de „tălmăcitori” ai semnificaţiilor unui anumit eveniment.
Sub masca unor formule religioase de tipul „ştie Dumnezeu ce face”, se ascund „judecătorii creştini”.
Ce bine că Dumnezeu nu e om!
Dac-ar înţelege aceştia iubirea lui Hristos!
Scriptura e destul de clară. Suntem chemaţi să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng. Atât.
Altfel vom avea probleme ori cu „capra vecinului”, invidia luând locul bucuriei, ori cu „tălmăcirea”, judecata luând locul compasiunii.
Azi e (încă) durere în America.

Where were you when the world stop turning on that September day
Were you in the yard with your wife and children
Or working on some stage in L.A.
Did you stand there in shock at the sight of that black smoke
Rising against that blue sky
Did you shout out in anger, in fear for your neighbor
Or did you just sit down and cry

Did you weep for the children who lost their dear loved ones
And pray for the ones who don’t know
Did you rejoice for the people who walked from the rubble
And sob for the ones left below
Did you burst out in pride for the red, white and blue
And the heroes who died just doin’ what they do
Did you look up to heaven for some kind of answer
And look at yourself and what really matters

I’m just a singer of simple songs
I’m not a real political man
I watch CNN but I’m not sure I could
Tell you the difference in Iraq and Iran
But I know Jesus and I talk to God
And I remember this from when I was young
Faith, hope and love are some good things He gave us
And the greatest is love

Where were you when the world stop turning on that September day
Teaching a class full of innocent children
Or driving down some cold interstate
Did you feel guilty ‘cause you’re a survivor
In a crowded room did you feel alone
Did you call up your mother and tell her you loved her
Did you dust off that Bible at home

Did you open your eyes, hope it never happened
And you close your eyes and not go to sleep
Did you notice the sunset the first time in ages
Or speak to some stranger on the street
Did you lay down at night and think of tomorrow
Go out and buy you a gun
Did you turn off that violent old movie you’re watchin’
And turn on „I Love Lucy” reruns

Did you go to a church and hold hands with some strangers
Stand in line and give your own blood
Did you just stay home and cling tight to your family
Thank God you had somebody to love

2 COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.