Reevaluare

E ajunul Crăciunului. Mâine sărbătorim începutul călătoriei spre Golgota a Fiului lui Dumnezeu.
Betleemul nu a fost scop în sine şi nu trebuie rupt din contextul planului de mântuire al lui Dumnezeu.
Nu trebuie nici romanţat nici umflat religios, pentru a nu rata semnificaţia lui spirituală.
Mai mulţi ani am trăit pe vremea regimului comunist când limba de lemn era un mod curent de exprimare sau de evitare a exprimării sincere.
Credeam că am scăpat de ea odată cu decembrie 1989.
Nu numai că nu am scăpat de limba de lemn, în forma aia brută, ci ea s-a sofisticat şi a devenit mai periculoasă.
A fost şlefuită şi dată cu lac şi sună mai melodios decât cea brută, comunistă, dar nu sună mai autentic, mai sincer.
Dacă de exemplu înainte de 1989 voiai să spui ca te vei lupta pentru un ideal spuneai: „voi face totul pentru ca…”. În realitate nu era nici o intenţie pentru a face ceva, dar suna corect, ideologic vorbind.
Acum realizez că şi românii aveau o formă de „corectitudine politică” aşa cum au americanii (umor negru).
Acum limba de lemn e mai lustruită şi mai sofisticată.
E valabil în campaniile electorale, dar e valabil şi în limbajul religios. Priviţi, citiţi şi ascultaţi urările de Crăciun. Unele sună atât de frumos, dar atât de fals, încât parcă ţi-e şi frică să mai faci o urare. Există specialişti în compunerea urărilor de sărbători.Tu doar faci copy/paste. Asta îmi aduce aminte de felicitările prefabricate pe care le primeam din America înainte de 1989. Erau gata scrise şi decorate, iar cel ce le trimitea doar semna. Singurul lucru mai interesant din acele felicitări era „device”-ul ăla ce cânta o melodioară.
De câţiva ani buni sunt foarte atent la ce spun, când spun şi cum spun şi mai ales dacă ceea ce spun vine din inimă.
În timp am înţeles că nu ajunge să spui pace de pe buze, ci să binecuvântezi din inimă pe cineva cu pace, mai ales că oricine are nevoie de ea.
Pe măsură ce înaintez în vârstă realizez că nu pot să spun uşuratic „sănătate” ci inima mea trebuie să rostească sănătate înainte de a vorbi buzele.
Verifică-ţi limbajul şi când îi feliciţi de sărbători pe cunoscuţi.
Nu-i felicita ci binecuvântează-i!
Iată şi două sfaturi practice:
– e jignitor să trimiţi mass-felicitări, adică să scrii câteva cuvinte pe care le vei trimite tuturor celor din lista ta de adrese cu un singur click
Dumnezeu te cunoaşte pe nume şi ţi se adresează personal. Asta arată iubire şi respect.
– nu fă marketing relaţional, sau o operaţiune de PR. Când urezi ceva cuiva gândeşte-te la el, la personalitatea lui şi scrie-i ca şi când ar fi în faţa ta şi i-ai vorbi direct
Prefer să nu urez ceva cuiva dacă nu o fac din inimă. Lipsa timpului nu este o scuză pentru superficialitate.

Eu îm doresc ca în acastă perioadă să experimentez pacea unui copilaş pentru care mama şi tata înseamnă totul! Ştiu că pacea asta nu o dă decât Isus!

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:7



Poţi să adaugi un comentariu, sau un link de întoarcere.

Lasă un comentariu

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES