Primul pas

Cu mulţi ani în urmă, un adolescent, care era în grupul meu de tineret cu care lucram în aceea vreme, mi-a spus: „ţie ţi-este uşor acum Mitruţ, că eşti deja avansat; ai pornit pe calea asta de mult!” Se referea la procesul creşterii şi maturizării spirituale.
Răspunsul meu l-a pus pe gânduri: „dar oare nu am avut şi eu odată primul pas?
Chiar aşa, în fiecare lucru există un prim pas. Şi este adevărat că primul pas poate fi greu, ezitant şi stângaci, indiferent de domeniul despre care vorbim.
O vorbă spune că nimeni nu s-a născut înţelept.
De ce există atunci oameni care nu fac primul pas?
– O primă piedică ar fi comoditatea. Ştii că primul pas nu poate fi singular şi că îl cere pe al doilea şi tot aşa mai departe. Primul pas e începutul şi e un moment, mai greu sau mai uşor, dar calea e un proces format din înşiruirea paşilor; nu doi, nu trei, ci exact atâţia câţi e nevoie pentru trecerea liniei de sosire. Un singur pas lipsă anulează totul. Şi asta cere efort şi un preţ de plătit. Şi poate preferi să nu începi.
E adevărat că prin comparaţie e mai bine să nu începi dacă nu şi termini, însă ambele scenarii sunt scenarii „ieftine„. Singurul scenariu imaginat de Dumnezeu pentru noi este că Dumnezeu cheamă, omul răspunde şi „tot ce începe duce la bun sfârşit„, oricât ar costa!
– O a doua reţinere este frica de ridicol. Ţinem aşa de mult la imaginea noastră şi ne este frică de faptul că vor râde unii de noi, sau chiar ne vor dispreţui.
Fiţi siguri de asta: unii chiar vor râde sau ne vor dispreţui. E în natura păcătoasă a omului, însă Domnul nu va râde niciodată şi nu ne va dispreţui.
„Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10)
– Aş mai vrea să adaug doar un motiv al eventualelor ezitări.
Ca să începi ceva este nevoie de cele mai multe ori să renunţi la altceva. Şi renunţarea nu e neapărat uşoară. Pui în balanţă şi ţi se pare că pierzi prea mult şi ca atare „schimbul” nu merită.
Apostolul Pavel este un exemplu elocvent al acestui proces:
„Pentru El am pierdut (am renunţat la) toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos!” (Filipeni 3:8)
Spre finalul vieţii oamenii se uită retrospectiv la viaţa lor.
Unii au regrete, dar ele nu mai ajută deloc. Nu te mai poţi întoarce ca să faci primul pas.
Alţii se uită la calea străbătută şi vor spune că a fost greu, dar a meritat.

Şi de-asupra tuturor va fi aprecierea Stăpânului care contează cu adevărat!



Poţi să adaugi un comentariu, sau un link de întoarcere.

Lasă un comentariu

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES