Colacul de salvare

Ce înseamnă un creştin iubitor? Ce înseamnă un creştin responsabil?
Ne înflăcărăm când vedem lucruri mari pe care le face Dumnezeu prin oamenii Săi şi am dori să fim şi noi eroi, să intrăm în primele rânduri, să facem acte de vitejie.
Dacă nu este emoţionalism e chiar bine şi e lăudabil. Trebuie să ne dorim să lupăm până la jertfă pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Însă nu trebuie să uităm că cel mai adesea suntem chemaţi la fapte mai puţin spectaculoase dar la fel de necesare şi eficiente.
A cui este responsabilitatea pentru cei de lângă noi? Sigur că răspundem că a noastră, însă în mod concret cum procedăm?
Acum câţiva ani am pregătit o foarte scurtă prezentare intitulată Colacul de salvare.
Chiar aşa şi este. Poţi fi cel ce aruncă un colac de salvare celui de lîngă tine prin câteva lucruri foarte nespectaculoase, neştiute de alţii, însă foarte eficiente.
Fă aceste lucruri şi apoi poţi aştepta ca Domnul să îţi încredinţeze lucruri mai mari de făcut!
M-aş bucura dacă ai lăsa un comentariu legat de părerea ta şi eventual de decizia ta!

Organizarea unei tabere

Am fost întrebat dacă este uşor să organizezi o tabără. Răspunsul nu este uşor pentru că trebuie precizat la ce criterii te raportezi. La modul general poţi să raspunzi sau cu DA sau cu NU.
Da, e uşor dacă vrei să te aduni într-un loc pentru o experienţă de tip picnic. Fiecare vine de acasă cu ale sale şi doar data trebuie stabilită. În rest fiecare îşi poartă de grijă şi fiecare face ce vrea, când vrea şi cum vrea.
Dacă vorbim însă de o tabără creştină în sens de comunitate care vrea să atingă anumite obiective atunci răspunsul ar fi mai degrabă Nu.
Dacă întrebi o femeie dacă este uşor să nască îţi va spune ca nu este uşor şi nu numai datorită naşterii propriu-zise, ci şi datorită lunilor de sarcină.
Organizarea unei tabere de genul celei de la Plopu are mai multe componente:
– tema taberei 
Ea este cea care vine prin inspiraţie şi este miezul organizării şi firul roşu al desfăşurării taberei.
– echipa de organizare
Aceştia sunt cei care prin abilităţile lor, atitudinea lor şi dedicarea lor dau viaţă acelei idei şi o pun în practică.
– materialele şi ideile practice
Când organizezi o tabără la care vin oameni de diferite vârste, cu diferite nivele de maturizare, cu aşteptări atât de diverse, va trebui să te adaptezi acestei palete largi şi să ai răspunsuri particularizate.
Ca să nu mai vorbim că e nevoie de flexibilitatea de a te adapta la situaţiile neprevăzute din timpul desfăşurării taberei.
Peste toate acestea este fără îndoială călăuzirea care vine numai de la Dumnezeu.

Am pregătit un filmuleţ care prezintă sintetic primele două componente ale conceptului de organizare al Taberei Plopu 25.

Legături

Este atât de reconfortant să vezi iubirea şi credincioşia lui Dumnezeu în acţiune, nu numai în anumite momente ci şi în perioade de timp mai lungi. Am realizat acest lucru şi în ceea ce mă priveşte pe mine şi lucrarea pe care o fac, dar şi reflectat în relaţia mea cu cei cu care am lucrat.
Am avut ocazia să lucrez cu părinţii şi chiar cu bunicii unor copii şi tineri cu care lucrez acum. Că am facut-o e normal şi nu pot să mă laud cu asta. Pot spune doar atât: „sunt un rob netrebnic; am făcut ce eram dator să fac”. Cu toate acestea bucuria este foarte mare.
Am să dau un exemplu.
Cornel Reştea era un adolescent de vreo 17 ani când l-am întâlnit prima dată la Tabăra Plopu. Cred că era prin anul 1990. Acolo i-a dat Dumnezeu viziunea de a începe Tabăra Gosen.
Viorica, o tânără elevă de liceu, la Liceul Pedagogic din Caransebeş, venea la orele de tineret prin anii ’90. Am început să lucrăm la diferite proiecte de tineret, inclusiv la organizarea Taberei Plopu.
Dumnezeu a  rânduit ca cei doi să întemeieze o familie. Acum ei locuiesc la cca. 40 km de mine şi au trei baieţi deosebiţi: Ruben, Filip şi Elias. Se părea că acel gen de colaborare e de domeniul trecutului. Dar Dumnezeu mai avea de derulat file în cartea acestor legături.
Cu Vio am reluat colaborarea pe alt plan, la Radio Torent Creştin, o colaborare deosebită. Ea a condus şi un atelier de discuţii la Plopu 25: „Între romanţă şi iubire”.
Cornel, fiind un excelent om practic, a condus o echipă la munca pentru ziua de joi de la Plopu şi chiar că s-a simţit acest lucru în condiţiile de anul acesta.
 Însă ce e şi mai frumos este că Dumnezeu a extins aceste legături.
Aproape în fiecare an ei şi-au adus copiii la Plopu, măcar o zi. Astfel ei au crescut în acest spirit de slujire în libertate dar cu responsabilitate.
Ruben, primul lor fiu, avea o dorinţă în fiecare an: să doarmă în fân. Şi tatăl său i-o îndeplinea. Îmi aduc aminte de curiozitatea din ochii lui Ruben când venea la tabără. Acum e doar o chestiune de timp până când va fi şi el parte a echipei de organizare. Între timp am devenit coleg cu Ruben la Radio. Şi ce treabă bună face la nici 10 ani!
Filip, cel de al doilea fiu l lor, a fost protagonistul unui moment extrem de semnificativ.
În prima zi a studiului mi-a fost asistent. Mă bucur că au rămas ceva secvenţe care vorbesc de la sine. Vă asigur că nu a fost nimic regizat.
A fost o inspiraţie de moment la care el a răspuns foarte spontan, dar în acelaşi timp natural.
Tema taberei fiind „luptă-te lupta cea bună”, îmi povestea că îi plac luptele şi jocurile de strategie.
La aceasta am făcut eu apel şi el a răspuns fermecător. Nu uitaţi că e un răspuns al unui copil de doar 6 ani.
Ascultaţi cuvintele lui: Filip – Strategie în luptă

Pentru conformitate iată şi clipul video din care puteţi vedea contextul în care au fost spuse cuvintele lui Filip.

Urmează Elias!

Plopu

Pentru informaţii legate de Plopu puteţi consulta:
Site-ul oficial al taberei: http://www.plopu.ro
Blogul taberei: http://tabara.plopu.blogspot.com

Mentorat

Orice om ar trebui să îşi investească viaţa în cineva. Cu atât mai mult un creştin este dator să dea mai departe ceea ce a primit de la Domnul şi de la înaintaşii săi.
Programul de mentorat nu e spectaculos, însă este calea cea mai bună atât pentru calitate, cât şi pentru cantitate.

Cine ia ştergarul?

Într-o lume a celor avuţi,
cine-şi mai aruncă pâinea pe ape?

Într-o lume „raţională”,
cine mai urcă pe Muntele Moria împreună cu singurul său fiu?

Într-o lume a comodităţii,
cine mai aduce „jertfe care costă”?

Într-o lume plină de tâlhari,
cine mai unge răni cu untdelemn?

Într-o lume a „economiei”,
cine mai sparge vasul cu mir?

Într-o lume a stăpânilor,
cine mai slujeşte?

Într-o lume „plină de praf”,
cine se mai încinge cu ştergarul şi spală picioarele aproapelui său?

Mitruţ Ştiopu

Despre părinți

Sunt daruri şi binecuvântări pe care le primim de la Dumnezeu. De unele suntem conştienţi şi le preţuim atât timp cât le avem.
De altele nu suntem conştienţi până când nu le pierdem. Şi apoi doare şi doare rău!
În ambele cazuri ne rămân amintirile: luminoase sau dureroase.
Părinţii sunt exemplul cel mai elocvent în acest sens.
În copilărie sunt eroii copiilor, în adolescenţă sunt pacostea lor, la tinereţe sunt un rău necesar.
Odată cu înaintarea în vârstă a copiilor încep să realizeze cu recunoştinţă ce minunat lucru a fost să aibă părinţi şi şi-ar dori din toată inima ca aceştia să nu-i părăsească niciodată.
Poetul Adrian Păunescu a compus o poezie foarte frumoasă care te face să lăcrimezi şi să te gândeşti la părinţii tăi. Poezia se numeşte Rugă pentru părinţi şi e interpretată de Ştefan Hruşcă.


Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Cheamă-i Doamne înapoi Că şi-aşa au dus-o prost, Şi fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poţi întârzia Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc, Ia priviţi-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu, Despărţirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi aşa, Fata mea şi fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetiţa mea)

Ar fi bine să ne gândim la cei ce au însemnat ceva pentru noi, cei ce ne-au crescut, ne-au educat şi ne-au îndreptat în direcţia bună.
Dragostea lor şi sfaturile lor îşi arată roadele în viaţa noastră.
Îmi aduc aminte de mama mea, de exemplul ei de viaţă, dar şi de sfaturile ei atât de simple dar atât de valoroase:
“Să nu uiţi niciodată de unde ai plecat!”
“Dacă înveţi pentru tine înveţi, dacă nu înveţi pentru tine nu înveţi!”

Mi-e tare dor de ea şi încerc să fiu un exemplu bun pentru copiii mei şi pentru nepoţii mei.
Mi-am dorit să nu îi fac de ruşine pe copiii mei niciodată, atât comportamental, cât şi intelectual şi spiritual.
Dacă am reuşit sau nu rămâne ca ei să spună.
The Old Man, melodia lui Phil Coulter evocă amintirea tatălui său.
Mi-ar fi plăcut să-i pot compune şi eu un cântec mamei mele, însă nu acesta este darul meu.


Refrenul spune aşa:
I never will forget him For he made me what I am Though he may be gone Memories linger on And I miss him, the old man
Nu-l voi uita niciodată Pentru că el m-a făcut ceea ce sunt Cu toate că el a plecat Rămân amintirile Şi mi-e dor de el, de “bătrânul” meu.


Ai părinţi? Preţuieşte-i!
Efeseni 6:2  „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” -este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă- „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”

La multi ani Gabi!

Acum trei ani scriam pe blog într-o ocazie similară.
Atunci îl sărbătoream pe Gabi cu ocazia împlinirii vârstei de 18 ani.
Această vârstă reprezintă în România majoratul unei persoane.
În alte ţări majoratul se sărbătoreşte la vârsta de 21 de ani.
Ce e sigur acum este că Gabi nu mai este nici copil, nici adolescent.
El e acum în faţa a trei decizii fundamentale ale vieţii sale:
– relaţia cu Dumnezeu
– întemeierea unei familii
– cariera profesională
De departe însă cea mai importantă decizie este prima şi această primă decizie afectează şi celelalte decizii şi domenii ale vieţii sale.
Noi ne rugăm pentru el şi credem că într-o zi va spune din toata inima sa: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
A crescut în mediu creştin şi ştie foarte multe despre Dumnezeu. Acum aşteptăm întâlnirea lui cu Domnul Isus Hristos, Cel ce transformă vieţi!

Noi, famila ta, îi dorim multă binecuvântare!
Dragostea noastră faţă de tine este necondiţionată.

Te iubim Gabi şi îţi dorim o viaţă plină de împliniri!

Îţi dedicăm această melodie: Bryan Duncan – Turnin’ <–(click)
(Lord above, I’m selfish born and bred And everything I had to give I kept instead I believe those days are over now ‘Cause here I am turnin’ myself in Show me how
Turnin’ to You, I’m turnin’ Turnin’ to give myself away Turnin’ to You, I’m turnin’ Turnin’ to give myself away)

Intâlnirea cu Maia-Rut

În 6 Octombrie a născut Ana-Maria o fetiţă de cca. 3 kg, după o naştere relativ uşoară.
Prin telefon mi-a zis: „Tata, e aşa de frumoasă!”
Trebuie să mărturisesc că eram mai interesat de cum se simte fiica mea în acel moment, urmând ca să păstrez bucuria şi curiozitatea pentru momentul când o voi vedea nemijlocit pe nepoţica mea.
Ideea că sunt bunic nu era ceva atât de deosebit, cât întâlnirea cu un „omuleţ” de care mă voi ataşa altfel decât de mama sau soţia mea, copiii sau prietenii mei.
Cu un amestec de curiozitate, aşteptare, emoţie şi puţină responsabilitate, am vizitat tânăra mămică şi pe Maia – Rut.
Am găsit-o dormind liniştit, cu seninătatea unui înger, fără griji şi fără păcate.
M-am îndrăgostit calm şi liniştit de Maia-Rut, după cum spune soţia mea, „la prima vedere”.
În prezenţa ei mi-am simţit inima uşoară şi am înţeles încă odată care sunt standardele de puritate ale lui Dumnezeu.
Fără să caut, în minte îmi vin cuvinte ca: minunăţie, comoară, candoare…
Când am binecuvântat-o la plecare, am avut bucuria cerului în inimă.
Maia-Rut, dragă, îţi doresc să ai parte de iubire şi să aduci iubire celor din jurul tău!

Am revenit

De mult nu am mai scris în acest blog. Motive au fost multe şi nu le voi enumera.
As dori să revin cu gânduri personale, evenimente de familie, implicare în slujire…
Nu doresc să scriu de dragul de a scrie, ci cu scopul declarat de a comunica.
Astfel acest blog va deveni principalul canal de comunicare pe care îl voi folosi pentru prietenii mei.
Cei ce doresc să comunice cu mine pot sa comenteze pe acest blog.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES