România

Astăzi se sărbătoreşte Ziua naţională a României. În mod cu totul nefestivist aş vrea să spun câteva cuvinte despre ceea ce numim generic România.
Ce este România?
– România este un spaţiu geografic în care locuiesc români, de o frumuseţe şi varietate remarcabilă.
– România este o comunitate de spirit a unor oameni care locuiesc pe tot globul, dar a căror inmă bate mai tare când aud acest cuvânt.
– România este istoria atâtor oameni ce au iubit cu pasiune această ţară şi nu au vrut s-o vândă sau chiar au fost gata să moară pentru ea.
– România este bogăţia culturală imensă adunată în existenţa sa.
– România este un spaţiu al unor valori spirituale şi morale care nu pot fi negate.
Este astăzi la modă să „înjuri” România. A devenit un exerciţiu sadomasochist ca unii români să biciuiască şi să se lase biciuiţi ca fiind răul pământului, doar pentru că sunt români.
Eu refuz să mă simt vinovat sau om de categoria a doua pentru că sunt român.
Nu fac parte din categoria oamenilor care cred că România este cea mai grozavă ţară din lume şi românii sunt cei mai deştepţi dintre toţi oamenii, dar în acelaşi timp nu cred că România este un loc irespirabil.
Am călătorit în multe ţări şi am învăţat să privesc lucrurile bune ale fiecărui spaţiu geografic şi popor.
Cel mai bine apreciezi un lucru atunci când nu-l mai ai.
Eram în SUA, mai exact în Arizona, şi după două săptămâni mi-era un dor nebun după orice ar fi însemnat România pentru mine. La televizor nu apărea România şi mă uitam la jurnalele de ştiri cu speranţa că voi vedea sau auzi măcar ceva despre ţara mea. În acea perioadă era conflictul din Kosovo şi am văzut la ştiri o hartă şi pe aceea hartă vedeam colţul de sud-vest al României, chiar acolo unde locuiesc eu. Am avut o bucurie de nedescris.
Unii dintre cei ce citiţi aceste lucruri înţelegeţi şi de aceea ţineţi în casă măcar un steguleţ al României.
Îmi spunea odată un prieten care urma să emigreze că de-abia aşteaptă să plece şi că nici nu mai vrea să audă de România. I-am spus că îi va fi dor şi de noroiul de pe uliţă. Am avut dreptate.
Evreii îşi iubeau şi îşi iubesc ţara cu pasiune. Unii locuiesc între graniţele statului Israel şi îi fac bine de acolo; alţii locuiesc răspândiţi în toate colţurile lumii şi îşi slujesc ţara de acolo. E un exemplu ce poate fi urmat.
Eu de mult am hotărât să nu mai vorbesc de rău ţara asta. Am ochii deschişi şi privesc realitatea, dar nu am dreptul să generalizez spunând românii sunt aşa, sau şi mai grav România este aşa.
Suntem chemaţi să ne binecuvântăm ţara nu s-o vorbim de rău.
E ciudat că am vrea ca alţii să ne vorbească ţara de bine şi ne supărăm când o vorbesc de rău, însă noi ne simţim liberi să o vorbim de rău toată ziua.
Fă un legământ cu Domnul că nu vei mai vorbi de rău ţara aceasta. Şi tu eşti ţara asta.
Dacă vrei ca Dumnezeu să binecuvânteze Romînia, bine-cuvânteaz-o şi tu!

cauze sau CAUZE?

Suntem între două tururi de scrutin ale unor alegeri prezidenţiale şi după încrâncenarea cu care se luptă adepţii uneia sau ai celeilalte tabere se pare că după 6 Decembrie va fi una din două: iadul sau raiul va fi numele României (depinde din ce parte priveşti).
Vă asigur că raiul tot acolo este unde este Isus, iar iadul tot acolo este unde e pregătit pentru diavol şi îngerii săi.
Este o cauză pe care unii au îmbrăţişat-o cu atâta ardoare, care dacă ar fi valabilă şi pentru Împărăţie ar face ca mulţi oameni să vadă raiul cu adevărat.
Mă tot minunez cum cad creştinii evanghelici pradă acestui microb al încrâncenării care nu are nimic de a face cu spiritul lui Hristos.
E la modă acum să îmbrăţişezi cauze, câteodată la primul impuls.
Scriem mailuri cu îndemnuri la susţinerea unor cauze care ni se par nobile şi pe Facebook sunt multe oferte la care unii au subscris la zeci dintre ele.
Până la urma urmelor ce este o cauză?
Atunci când vorbim de o cauză trebuie să ţinem cont de două criterii:
– Criteriul valoric
Care sunt lucrurile pe care le iubeşte, le doreşte şi le susţine Dumnezeu?
Poţi îmbrăţişa orice cauză? Avem impulsul acesta emoţional de a răspunde la orice chemare.
Oare nevoia înseamnă chemare? Cineva spunea că nu. Vrem să salvăm planeta, susţinem urşii Panda, luptăm împotriva încălzirii globale, o mulţime de pro şi contra mai degrabă declarative…
Aşa devenim o masă de manevră şi ce este şi mai grav uităm că Dumnezeu chiar are cauze specifice la care ne cheamă.
– Criteriul dedicării
Este foarte uşor să pui o semnătură pe o petiţie cu un pix sau un click de mouse şi apoi să cam uiţi de acea cauză. Oricum nu te costă nimic.
David spunea “nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic” (1 Cronici 21:24).
Poate şi tu eşti un creştin care spune “am să mă rog pentru tine!” A devenit o formulă religioasă cu o tentă mai degrabă umanistă. Nici un moment nu ai intenţia serioasă de a te ruga pentru el sau ea.
Îl faci să se simtă bine şi pe deasupra dă bine ca imagine spirituală.
Dacă ai subscris la aşa de multe cauze, când mai ai timp să te ocupi de adevăratele cauze, cele la care te cheamă chiar Dumnezeu şi care este intensitatea cu care lupţi pentru ele?

De aceea cred că există “cauze” şi “CAUZE”.
Ce este o CAUZĂ?
O CAUZĂ este chemarea ta la luptă. Este ce aşteaptă El de la tine.
Este ceva pentru care merită să-ţi investeşti viaţa şi pentru care merită să mori.
Restul nu are valoare: “goană după vânt”, vorba lui Bob Dylan.

Am auzit un cântec cântat de Bryn Chrystopher, intitulat The Quest. Cântecul este inspirat de experienţa fratelui său în Irak.
Refrenul său este ceea ce sintetizează foarte bine ce am spus eu:
What I’m gonna live for
What I’m gonna die for
Who you gonna fight for
I can’t answer that

Pentru ce voi trăi (Pentru ce merită să trăiesc)
Pentru ce voi muri (Pentru ce merită să mor)
Pentru ce vei lupta (Pentru ce cauză merită să lupţi)
Nu pot să răspund la această întrebare.

Tu poate poţi! Oricum ar trebui să poţi!

Contemporary Christian Music Charts – săptămâna 48

LOC +/- The Rock Across Australia +/- Canadian Christian Radio Chart +/- Billboard – Hot Christian Songs
1. 0 tobyMac – City On Our Knees 0 tobyMac – City On Our Knees 0 tobyMac – City On Our Knees
2. +1 Francesca Battistelli – It’s Your Life 0 Casting Crowns – Until The Whole World Hears 0 Casting Crowns – Until The Whole World Hears
3. -1 Sanctus Real – Forgiven 0 Francesca Battistelli – It’s Your Life +1 Sidewalk Prophets – The Words I Would Say
4. +1 Tal & Acacia – Garbage In 0 Newsboys – Glorius -1 Philips, Craig and Dean – Revelation Song
5. -1 Remedy Drive – Heartbeat +6 David Crowder Band – How He Loves 0 Kutless – What Faith Can Do
6. +3 Leeland ft. Brandon Heath – Follow You +2 Philips, Craig and Dean – Revelation Song 0 Tent Avenue North – Hold My Heart
7. -1 Kutless – What Faith Can Do -2 Sidewalk Prophets – The Words I Would Say +2 Third Day ft. Lacey Mosley – Born Again
8. +3 Pocket Full Of Rocks – Alive -2 Leeland ft. Brandon Heath – Follow You -1 Chris and Conrad – Lead Me To The Cross
9. -2 Relient K – Forgive And Not Slow Down +5 Mandisa – He Is With You +1 Chris Tomlin – Sing, Sing, Sing
10. -2  Sidewalk Prophets – The Words I Would Say -3 Phil Stacey – You’re Not Shaken +3 Matthew West – The Motions

Contemporary Christian Music Charts – precizări necesare

Aş vrea să fac câteva precizări:
– am aşteptat ziua de sâmbătă pentru a posta clasamentele pentru că există riscul de a încurca lucrurile datorită faptului că topurile nu apar în aceeaşi zi a săptămânii
– am introdus variaţia melodiilor în top, comparativ cu săptămâna precedentă (+/-, 0 însemnând staţionar)
– am renunţat la urmărirea topului realizat în Marea Britanie şi anume Cross Rhythms pentru că s-a depărta prea mult de ceea ce ar trebui să fie şi anume un clasament al melodiilor dar şi al interpreţilor creştini
Ca atare vom urmări următoarele clasamente:
TRAA – The Rock Across Australia
CCRC – Canadian Christian Radio Chart
Billboard – Hot Christian Songs

Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Dacă dragoste nu e…

Unul dintre cele mai folosite cuvinte cu rost şi mai ales fără rost este dragostea, sau iubirea.
Şi cu cât este pronunţat şi invocat mai mult, declamat şi declarat în orice ocazie, cu toate că se scriu cărţi despre iubire şi se fac seminarii, tot mai puţină dragoste este.
Creşte numărul avorturilor, creşte rata divorţurilor, creşte violenţa domestică…
Paradoxul este că vectorii proclamării iubirii sunt tocmai cei ce o calcă atât de uşor în picioare: celebrităţile.
Revistele mondene, televiziunea, romanele de dragoste, Hollywood-ul ne arată imagini romanţate şi ne servesc reţete de iubire.
Şi tinerii sunt minţiţi şi îndoctrinaţi acceptând ideea că iubirea înseamnă romanţă şi aventură sexuală, că a nu avea o „relaţie”, chiar dacă nu eşti căsătorit, e un anacronism.
Puritatea sexuală este un lucru ce nu mai este acceptabil pentru că, nu-i aşa, trebuie să intri pregătit într-o viitoare căsătorie.
Până şi oamenii în vârstă îşi pierd minţile şi renunţă la partenerul sau partenera de viaţă, persoana care a fost alături la bine şi la rău, făcând greşeala să creadă că iubirea se poate obţine cu bani sau poziţie socială.
Lipsa de dragoste se manifestă şi prin egoismul cuplurilor care nu vor să aibă copii, de dragul carierei, sau din narcisism, fiind îndrăgostiţi de cum arată.
Asta nu are decât o singură explicaţie: oamenii au uitat că iubirea nu e un concept ci este o Persoană.
Dumnezeu este iubirea şi nu orice fel de iubire, ci una care se jertfeşte.
De aceea numai El ne poate învăţa ce este iubirea. Naşterea lui Hristos, jertfa Sa, mântuirea Sa, sunt dovezi ale iubirii Sale, lecţii vii.
Duhul Sfânt produce această iubire în noi. Roada Sa este dragostea.
Poate că citirea şi recitirea acelui „manifest al iubirii”, pe care îl găsim în 1 Corinteni 13 ne-ar deschide ochii care este „manualul” iubirii şi ne va răspunde întrebărilor noastre.

Jaeson Ma, un slujitor al lui Dumnezeu pentru generaţia tânără şi nu numai, este o imagine vie a iubirii lui Dumnezeu, care este acum transmisă mai departe.
Mama sa, o femeie credincioasă, nu a vrut să-l avorteze şi l-a păstrat chiar dacă era divorţată.
American de origine chineză, a crescut într-un cartier vietnamez unde a intrat în bandele de traficanţi de droguri şi a ajuns şi în închisoare.
Iubirea lui Dumnezeu l-a cucerit într-un mod radical şi viaţa lui a luat cu totul altă direcţie.
Actualmente Jaeson deşi are doar 27 ani este preşedintele Campus Church Networks, reuşind să planteze mai bine de 200 de biserici în campusurile universitare din întreaga lume.
L-a cucerit iubirea lui Dumnezeu, îl mişcă iubirea lui Dumnezeu, arată iubirea lui Dumnezeu, şi cântă iubirea adevărată.
Iată un cântec extraordinar despre iubire, chiar aşa intitulat Iubirea.
Cântecul este inspirat din 1 Corinteni capitolul 13. El circulă în mai multe versiuni.
Eu am ales două dintre ele, cea de-a doua fiind subtitrată în limba română.
La final îl veţi vedea pe Jaeson Ma depunând o scurtă mărturie.

Plini de roada neprihănirii

„plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu”
(Filipeni 1:11 – Context: Filipeni 1:2-11)

Ce? Cum? Pentru ce?
Ce aşteaptă Dumnezeu de la noi? Ce aşteaptă apostolii de la noi? Ce aşteaptă oamenii de la noi?
Cum pot rodi abundent? (dacă se mai poate!) Cum şi cu ce îi pot „hrăni” pe cei flămânzi?
Care e rolul meu pe Pământ, ca şi creştin? Avem vre-o “datorie” faţă de Dumnezeu?

E păcat că atât de multe realităţi spirituale sunt înlocuite de surogate mai mult sau mai puţin reuşite (dacă un surogat poate fi numit reuşit): produse religioase, produse culturale, produse emoţionale sau raţionale …
Toate acestea au ceva în comun: arată bine,  dar nu au viaţă şi nu transmit viaţă.  
Se produce o sofisticare din ce în ce mai  “profesională” a metodelor de a mima viaţa şi/sau roada ei. Un amestec grotesc şi bizar de înţelepciune omenească şi “marketing spiritual”, emoţii şi senzaţional, mituri şi superstiţii bine machiate şi îmbrăcate, duc la senzaţia că eşti în Muzeul Figurilor de ceară, în care totul e aşa de frumos şi de „real”, dar … NE-VIU!

De partea cui te situezi? A VIEŢII şi a ROADEI, sau a MORŢII  şi a COMPORTAMENTULUI RELIGIOS?
Te interesează şi pe tine şi ar fi bine să fii foarte interesat pentru că doar VIAŢA biruieşte MOARTEA, nu RELIGIA!

Mitruţ Ştiopu
Caransebeş
15.10.2005

Descarcă la rezoluţia de 1280 x 720 px.
Plini de roada neprihănirii

Despre politică… şi nu prea

Periodic în ţările democratice au alegeri: alegeri locale, alegeri parlamentare, alegeri prezidenţiale…
Dacă însă extindem aria preocupărilor umane dincolo de zona politică, vedem că în multe alte domenii există alegeri. Rolul alegerilor este acela de a decide prin consultare lărgită cine preia anumite responsabilităţi.
În procesul alegerilor există de regulă mai mulţi candidaţi şi mult mai mulţi alegători.
Fiecare candidat are o anumită personalitate, calităţi şi defecte, un anumit program şi anumite abordări specifice.
La fel este şi cu alegătorii. Ei sunt o masă eterogenă, cu aspiraţii diferite, poziţionări sociale diferite, interese diferite, preferinţe variate.
De exemplu pensionarii tind să voteze pe cel ce are un program cu accente sociale pronunţate.
Patronii tind să voteze pe cei ce accentuează latura liberală.
Şi nu e nimic rău în asta. Dacă nu s-ar accepta că există diferenţe între candidaţi ca şi între alegători nu ar fi nevoie de alegeri.
Democraţia senso stricto înseamnă puterea exercitată de popor. Poporul, prin procesul acesta electoral, îşi deleagă puterea pentru o perioadă de timp unui om sau grup de oameni. Câteodată o face mai bine, câteodată mai neinspirat.
Pentru că sunt mai mulţi candidaţi decât aleşi este evident că unii vor pierde iar alţii vor câştiga. De aceea se luptă pentru a câştiga alegerile folosind mijloace mai mult sau mai puţin legitime.
Ce pot face alegătorii? Care este puterea lor?
Nu mă refer la militanţii de partid ci la oamenii simpli. Ei pot pune ştampila pe buletinul de vot în dreptul numelui unui anumit candidat. În turul 1 este mai uşor pentru că sunt mai mulţi din care trebuie să alegi. În turul 2 este mai greu pentru că trebuie să alegi doar dintre doi. Ai trei opţiuni posibile.
Până aici cred că oricine ar fi de acord cu mine.
Realitatea însă este alta. În loc să existe acea detaşare a alegătorului care are clar opţiunea neîngrădită de a alege, pasiunile ating cote paroxistice.
Dintr-o perspectivă creştină pot spune că am privilegiul şi datoria de a mă raporta la semenii mei aşa cum face Dumnezeu.
Binomul acesta este valabil la Dumnezeu şi ar trebui să fie valabil şi la mine: El iubeşte cu pasiune pe om indiferent de starea sa, însă urăşte faptele sale rele.
– Ţi se pare normal ţie, care susţii pe un anumit candidat, să ajungi să fii atât de înverşunat împotriva celuilalt, ca să nu zic că îl urăşti?
– Ţi se pare normal ca, în loc să popularizezi binele pe care îl poate face cel susţinut de tine, să te concentrezi pe răul pe care îl poate face, eventual, celălalt?
– Ţi se pare normal să prezinţi scenarii sau dovezi pe care le-ai găsit în spaţiul virtual (un spaţiu al informării dar şi al dezinformării), ca să loveşti în contracandidatul favoritului tău, fără să îţi fie frică că ai putea să fii părtaş la vorbire de rău?
– Ţi se pare normal ţie, ca din pricina unui candidat care chiar mâine s-ar putea să te dezamăgească, să îţi strici relaţiile cu prietenii tăi printr-o polemică otrăvită?

Şi am să închei cu trei întrebări pentru reflecţie:
– Ce-ar fi dacă te-ai ruga pentru candidatul tău cel puţin atât cât îi faci campanie electorală?
– Ce-ar fi dacă l-ai privi pe contracandidatul favoritului tău aşa cum Hristos îi privea pe cei ce-L răstignesc? 
– Ce-ar fi dacă ai compara patosul tău pentru aceste alegeri în general şi pentru favoritul tău în particular cu „focul” tău pentru Hristos? 

Am trăit suficient ca să fiu contemporan cu toţi preşedinţii României de până acum. Şi vă rog să mă credeţi că niciunul nu a meritat o atenţie mai mare decât Hristos.
Şi niciunul nu a fost şi nu va fi Mesia.

Mitruţ Ştiopu

Google Wave Overview

Pentru cei mai ocupaţi iată o prezentare de cca. 8 minute din care puteţi trage concluzii dacă merită sau nu să aveţi un cont Google Wave.
(Mai am invitaţii pentru cei ce doresc sa îşi facă un cont.)

Google Wave

Google Wave, deşi încă este în lucru începe să devină puţin câte puţin accesibil.
Sunt utilizatori care au primit dreptul de a experimenta acest produs.
Şi eu ma numar printre ei şi deşi nu sunt un fan al comunicării de tip messenger, pot spune că este într-adevar revoluţionar.
Şi când te gândeşti că acest lucru se face fără o aplicaţie specială, ci prin browser.
Mai bine însă pot să vorbească despre acest produs creatorii lui.

Am la dispoziţie 20 de invitaţii pe care le voi da celor ce solicită acest lucru.
Lăsaţi la comentarii adresa voastră de gmail.

Chromium OS

E interesantă evoluţia în lumea IT şi bătălia „giganţilor” chiar este un spectacol.
Vechea dilemă desktop oriented vs. online oriented este încă discutată şi disputată.
Până acum în bătălia sistemelor de operare mai toţi competitorii Microsoft au avut puţin succes.
Poate motivul principal pentru care nu au avut un succes semnificativ a fost că au încercat să bată Microsoft cu arme nepotrivite, ori cu o filozofie asemănătoare cu a celor de la Redmond, ori cu produse care nu se pliau pe utilizatorul puţin avizat.
Problema nu era dacă Google va intra în această competiţie, ci când şi cu ce filozofie.
Şi bine au făcut că nu s-au grăbit până acum, până când condiţiile nu s-au copt.
Acum Chromium OS chiar va avea o şansă reală să fie un sistem de operare folosit de către userul ce nu doreşte să fie un specialist IT, în mod special userul ce „trăieşte” pe net.
În condiţiile în care Google are deja un pachet semnificativ de aplicaţii online freeware (la care se vor mai adăuga şi altele cu siguranţă) cred că nu va fi greu să înceapă să muşte din cota de piaţă a lui Microsoft şi a mai nou venitului Snow Leopard de la Apple.
Ce promite Chromium OS:
– viteză
– securitate sporită
– bani economisiţi pentru utilizatorul final
La ora actuală Market Share arată o cotă de piaţă pentru Windows, în toate variantele sale de 92,52 %.
E nevoie de jucători puternici care, încet dar sigur, să muşte din această cotă.
Dacă s-a putut în zona browserelor cred că se va putea şi în zona sistemelor de operare.
O privire sintetică, decembrie 2008/octombrie 2009, arată situaţia cotelor de piaţă pentru browsere:
IE: 70,50/64,40
Firefox: 21,69/24,07
Safari: 3,41/4,42
Chrome: 1,40/3,58

Dar iată şi cam care este filozofia Chromium OS, cu precizarea că într-un an se pot întâmpla multe, mai ales că este un proiect open-source.
Sursa: Off The Broiler


Tech Broiler Chrome OS Demo from Off The Broiler on Vimeo.

Notă:
1. Nu sunt un inamic Microsoft şi nici nu aş avea de ce, din moment ce am trecut prin toate sistemele de operare ale lor, începând din 1991 şi până în prezent.
Microsoft a avut o contribuţie extraordinară la dezvoltarea IT-ului, fiind o adevărată locomotivă.
Dar competiţia reală, cu parteneri comparabili ca putere financiară, este extrem de benefică.
2. Se spune ca Chromium OS este destinat pentru netbooks, însă cred că vom trăi şi vom vedea mai mult de atât.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES