Post electorală

Acum că s-au terminat alegerile prezidenţiale şi s-a dat un verdict mi-am permis să pun o întrebare în sondajul de pe blog:
Credeţi că un preot sau păstor ar trebui să susţină public un partid?
Puteţi vota în sondaj, dar cei ce  vor să susţină o anumită poziţie cu argumente au posibilitatea să o facă în comentariile acestei postări.
Rolul meu va fi doar să moderez „temperatura” unei eventuale confruntări între adepţii unor poziţii radical diferite.
Nu uitaţi: puteţi avea păreri diferite, însă ele trebuie susţinute cu argumente. E posibilă o confruntare de idei, însă e inadmisibilă între creştini o confruntare între persoane.
Cei ce mă cunosc şi ştiu şi spiritul promovat pe acest blog ştiu că întrebarea nu este deloc pusă cu tendinţă.
Ştiu că întotdeauna vor fi păreri diferite în probleme de genul acesta, însă cred că generaţia tânără trebuie să se aplece şi asupra acestor probleme delicate.
Trebuie evitate extremele: accentele de înverşunare şi încrâncenare de necrezut pe care le-am întâlnit în campania tocmai încheiată, sau „corectitudinea politică americană” unde te faci că nu e nici o problemă acolo unde este, doar pentru a nu crea nici un fel de disconfort.
O dezbatere onestă şi civilizată poate ajuta, asta dacă am învăţat arta dialogului şi am învăţat să şi ascultăm nu numai să vorbim.

PS Rezultate necomentate la închiderea sondajului:
2% DA
75% NU
14% Nu ştiu
7% Nu mă pronunţ

Contemporary Christian Music Charts – săptămâna 50

LOC +/- The Rock Across Australia +/- Canadian Christian Radio Chart +/- Billboard – Hot Christian Songs
1. 0 tobyMac – City On Our Knees 0 0 tobyMac – City On Our Knees
2. +1 Sanctus Real – Forgiven 0 0 Casting Crowns – Until The Whole World Hears
3. +2 Tal & Acacia – Garbage In 0 0 Kutless – What Faith Can Do
4. +5 Switchfoot – Always 0 0 Sidewalk Prophets – The Words I Would Say
5. +3 Britt Nicole – Walk On Water 0 0 Tent Avenue North – Hold My Heart
6. -4 Francesca Battistelli – It’s Your Life 0 +6 Sanctus Real – Forgiven
7. -1 Kutless – What Faith Can Do 0 +20 Matthew West ft. Amy Grant – Give This Christmas Away
8. -1 Leeland ft. Brandon Heath – Follow You 0 +3 David Crowder Band – How He Loves
9. -5 Remedy Drive – Heartbeat 0 0 Mark Schultz – He Is
10. 0  Pocket Full Of Rocks – Alive 0 +8 Chasen – On and On

Remarcile săptămânii:
– Din motive deocamdată necunoscute Canadian Christian Radio Chart nu a publicat clasamentul său. Imediat ce va reveni cu acest clasament îl voi publica din nou.
– salturile cele mai spectaculoase au fost făcute de Matthew West ft. Amy Grant – Give This Christmas Away (20 locuri) şi Chasen – On and On (8 locuri), ambele în SUA.
Give this Christmas Away a fost scris de Matthew West şi e cântat împreună cu Amy Grant.
El apare pe filmul VeggieTales – Give This Christmas Away

What if I told you You have the power To give someone hope Beyond their wildest dreams What if I told you It’s right there in your hands In your hands

It’s hard to imagine How something so small Can make all the difference Tear down the tallest wall What if December Looked different this year What if we all just

Give this Christmas away If there’s love in your heart Don’t let it stay there Give this Christmas away And your life will be changed By the gifts you receive When you give this Christmas away

It’s feeding the hungry Serving the poor It’s telling the orphan You’re not forgotten anymore
It’s doing what love does Even when no one’s watching you

Give this Christmas away If there’s love in your heart Don’t let it stay there Give this Christmas away And your life will be changed By the gifts you receive When you give this Christmas away For God so loved the world That He gave His only Son So we could be His hands, His feet, His love His love

What if I told you You have the power To give someone hope Far beyond their wildest dreams What if December Looked different this year Yah what if we all just

Give this Christmas away If there’s love in your heart Don’t let it stay there Give this Christmas away And your life will be changed By the gifts you receive When you give this Christmas away

Give this Christmas away You have the power Just give it away Give it away Give it away This Christmas Give it away Give Christmas away Give it away

Creştinism de doi bani

Cuvinte şi expresii favorite: a fost fain, acum n-am chef, ieşiri, fără reguli, mie nu-mi comandă nimeni, să-şi vadă de viaţa lui, pe alţii nu-i vede?, fraierul, s-au găsit sfinţii!, nu simt un îndemn, nici chiar aşa, parcă ei ştiu, asta nu-i păcat, că parcă Dumnezeu e interesat de orice fleac, las’ că ştiu eu…

ATITUDINI şi COMPORTAMENTE:
 Individualism religios: credem că suntem stăpâni pe noi înşine şi noi suntem autoritatea care decide ce e bine şi ce e rău (Judecători 16:7)
Spirit de gaşcă: un lucru e mai puţin rău dacă e făcut în grup, un lucru e mai puţin rău sau chiar bun dacă îl face şi unul mai mare ca tine (Romani 1:32)
Relativism (în vorbire, în valori, în finalitate): iadul nu mai e atât de iad şi raiul nu mai e atât de rai, diavolul nu mai e atât de diavol şi Dumnezeu nu mai e atât de Dumnezeu, păcatul nu mai e atât de păcat şi evlavia nu poate fi nici măcar definită…
Superficialitate: în cunoştinţă, în practică, în lucrare, calitate proastă în trăire şi slujire (2 Timotei 4:3,4a)
Atitudine de consumator: în general lapte ca hrană şi programe şi activităţi ca manifestări creştine (Evrei 4:7)
Creştinism cultural: ne adaptăm în loc să reformăm şi ne pierdem relevanţa şi mărturia
Orientare spre materie şi carne: trăire carnală, egoism
Răzvrătire: obrăznicie faţă de Dumnezeu, mândrie, păcat cu voia

Echilibru 2: A da şi a primi

Dumnezeu este un Dumnezeu care ne este prezentat în Scriptură ca Cel ce dă şi dă cu mână largă, dar şi unul care aşteaptă să primească.
A dat pe Fiul Său, a dat mântuirea, a dat viaţă, a dat „talanţi”…
Tot adevărat însă este că aşteaptă să primească ascultare, laudă, mulţumire şi închinare, slujire, investirea darurilor date de El…
Trebuie observat că întotdeauna Dumnezeu a dat înainte de a cere ceva.
De aceea îndemnul din Scriptură este „daţi şi vi se va da”.
Natura omenească este prin definiţie egoistă. Ne place să primim şi ajungem să considerăm că trebuie să primim, că ni se cuvine, iar atunci când nu primim ceea ce cerem „dăm din picioare” de supărare.
E un comportament ce ar putea fi catalogat ca al „buricului pământului”.
Atitudinea aceasta este valabilă şi în raportarea noastră la Isus Hristos.
Ne place de Isus Hristos Mântuitorul pentru că El se oferă şi dă: mântuire, iertare, eliberare…
Nu suntem prea încântaţi de Isus Hristos Domnul pentru că El cere şi nu cere puţin, nu cere mult, ci cere totul: supunere totală, abandonul voii tale în favoarea voii Lui, ascultare necondiţionată prin credinţă…
Şi în raportul cu Duhul Sfânt putem avea acelaşi gen de probleme: ne încântă darurile Sale, însă nu prea ne preocupă roada Sa, călăuzirea Sa şi ascultarea de El.
Traian Dorz surprinde foarte bine aceest fel de atitudine faţă de Dumnezeu:

O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni;
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu Doamne să fie voia Ta
Îţi cer, Îţi cer într-una să faci Tu voia mea.
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc
Am drept să-Ţi cer într-una să faci tot ce doresc…

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-ma ca altfel să stau în faţa Ta:
Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. 

Dacă aşa stau lucrurile în raport cu Dumnezeu, aşa vor sta lucrurile şi în raport cu semenii noştri.
Ai de ales: să trăieşti o viaţă egocentrică şi egoistă, sau să fii o binecuvântare pentru alţii şi să crezi din inimă că „e mai ferice a da decât a primi”.

Un om echilibrat este cel ce ştie să ofere, să dea şi în aceeaşi măsură să primească cu smerenie şi să folosească ceea ce a primit într-un duh de mulţumire, dar şi cu dorinţa de face parte şi altora de ceea ce a primit şi a pune în slujba Domnului.

Vi-am pregătit un clip care se numeşte Cântec de colectă. Mi-a venit ideea de a-l face acum câţiva ani când am vazut zgîrcenia evenghelicilor până şi la actul colectei din ziua de închinare.

Puteţi descărca acest fişier la rezoluţia de 1280 x 720 px.
Cântec de colectă

Contemporary Christian Music Charts – săptămâna 49

LOC +/- The Rock Across Australia +/- Canadian Christian Radio Chart +/- Billboard – Hot Christian Songs
1. 0 tobyMac – City On Our Knees 0 tobyMac – City On Our Knees 0 tobyMac – City On Our Knees
2. 0 Francesca Battistelli – It’s Your Life 0 Casting Crowns – Until The Whole World Hears 0 Casting Crowns – Until The Whole World Hears
3. 0 Sanctus Real – Forgiven 0 Francesca Battistelli – It’s Your Life +2 Kutless – What Faith Can Do
4. +1 Remedy Drive – HeartbeatTal & Acacia – Garbage In 0 Newsboys – Glorius -1 Sidewalk Prophets – The Words I Would Say
5. -1 Tal & Acacia – Garbage In +6 David Crowder Band – How He Loves +1 Tent Avenue North – Hold My Heart
6. +1 Kutless – What Faith Can Do +2 Philips, Craig and Dean – Revelation Song -2 Philips, Craig and Dean – Revelation Song
7. -1 Leeland ft. Brandon Heath – Follow You -2 Sidewalk Prophets – The Words I Would Say 0 Third Day ft. Lacey Mosley – Born Again
8. +14 Britt Nicole – Walk On Water -2 Leeland ft. Brandon Heath – Follow You +1 Chris Tomlin – Sing, Sing, Sing
9. +14 Switchfoot – Always +5 Mandisa – He Is With You +2 Mark Schultz – He Is
10. -2  Pocket Full Of Rocks – Alive -3 Phil Stacey – You’re Not Shaken -2 Chris and Conrad – Lead Me To The Cross

Remarcile săptămânii:
– TobyMac – City On Our Knees păstrează prima poziţie în toate trei topurile, un lucru absolut remarcabil
– salturile cele mai spectaculoase au fost făcute de Britt Nicole – Walk On Water şi Switchfoot – Always, ambele în topul australian

You look around and staring back at you Another wave of doubt will pull you under You wonder What if I’m overtaken What if I never make it What if no one’s there Will you hear my prayer When you take that first step Into the unknown You know that He won’t let you go

So what are you waiting for What do you have to lose Your insecurities They try to hold to you But you know you’re made for more So don’t be afraid to move Your faith is all it takes And you can walk on the water too

So get out and let your fear fall to the ground No time to was
te, don’t wait And don’t you turn around, and miss out on Everything you were made for Gotta be, I know you’re not sure, more So you play it safe, you try to run away If you take that first step Into the unknown He won’t let you go

So what are you waiting for What do you have to lose Your insecurities They try to hold to you But you know you’re made for more So don’t be afraid to move Your faith is all it takes And you can walk on the water too

Step out even when it’s storming Step out even when you’re broken Step out even when your heart is telling you, telling you to give up Step out even when your hope is stolen Step out you can’t see where you’re going Don’t have to be afraid So what are you waiting what are you waiting for

So what are you waiting for What do you have to lose Your insecurities They try to hold to you But you know you’re made for more So don’t be afraid to move Your faith is all it takes And you can walk on the water too

Echilibru 1: Dumnezeu Creator şi Tată

Orice creştin are cu siguranţă întrebări legate de anumite subiecte fundamentale:
– Cine este Dumnezeu şi cum se manifestă El?
– Care este şi cum ar trebui să fie relaţia mea cu Dumnezeu?
– etc.
Trăirea noastră este determinată de răspunsurile pe care le găsim la aceste întrebări şi la altele asemenea lor.
Nu doar răspunsul raţional în sine, ci modul în care acceptăm aceste răspunsuri în spiritul nostru.
La prima vedere această dublă calitate a lui Dumnezeu de Creator şi Susţinător pe de o parte şi Tată pe de altă parte este acceptată de toţi creştinii serioşi.
De ce însă „spectrul” raportărilor la Dumnezeu este atât de variat?
Probabil că înţelegem trunchiat sau deformat Persoana lui Dumnezeu şi ca atare ne comportăm în consecinţă.
Dumnezeu este Creatorul întregului Univers. Tot ceea ce a fost creat este opera lui Dumnezeu, de la imensitatea macrocosmosului până la imensitatea microcosmosului.
Dacă acesta e creaţia lui Dumnezeu, cum este Creatorul acestei creaţii?
Dacă această creaţie atât de complexă funcţionează atât de minunat, cât de minunat poate fi Dumnezeul care o susţine?
De ce atunci acest Dumnezeu atât de minunat este ba neglijat, ba „micşorat”, ba I se neagă controlul absolut asupra evenimentelor în favoarea hazardului. Eu personal nu cred absolut deloc în întâmplare. Lui Dumnezeu nu-i scapă nimic de sub control. Şi perii capului meu sunt număraţi de El şi nimeni şi nimic nu poate să treacă peste autoritatea şi suveranitatea Sa.
Ce ar trebui să îmi inspire acest Dumnezeu absolut de necuprins?
Ar trebui să mă apuce o teamă de moarte de a intra în contradicţie cu un asemenea Dumnezeu.
Isaia are o întâlnire cu Dumnezeu care ilustrează ce anume simte sau ar trebui să simtă un om ce se raportează la Dumnezeul Creator şi Susţinător:
Isaia 6:1-5  În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
Strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”!
Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.
Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Pe de altă parte  nu putem şi nu trebuie să uităm că Dumnezeu este Tatăl nostru. Şi nu orice fel de tată, ci Cel ce a iubit atât de mult încât „a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”, jertfă de Dumnezeu pentru oameni răzvrătiţi împotriva Sa.
Cine poate înţelege o aşa iubire? Acest Dumnezeu aşa de mare şi cutremurător de puternic este un Tată atât de iubitor.
Iubirea Lui ar trebui să stârnească în mine iubire, duioşie şi îndrăzneala de a sta de vorbă cu El.
Cu toate acestea de ce atunci sunt creştini care slujesc, dacă slujesc, de silă, sau din simţul datoriei, comparându-se permanent cu alţii?
De ce sunt creştini care nu au dorinţa de a vorbi cu Tatăl lor, nu cred promisiunile Tatălui lor, ca să nu spun că uneori au o atitudine sfidătoare faţă de iubirea Lui.
Singurul răspuns corespunzător pentru iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu este iubirea mea necondiţionată. Întrebarea lui este simplă: „mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?”

Cum arată viaţa unui creştin care înţelege echilibrat cele două calităţi ale lui Dumnezeu?
În primul rând frica de Domnul, reverenţa, nu poate şi nu trebuie înlocuită când e vorba de relaţia cu Dumnezeu de nici un model comportamental uman.
Există o îndrăzneală a limbajului verbal sau non-verbal când e vorba de Dumnezeu care devine chiar scandaloasă. Cum mă adresez lui Dumnezeu, cum gândesc despre El, cum vorbesc despre El…
Am luat ca principiu de viaţă să nu glumesc niciodată cu Dumnezeu, sau când vorbesc de Dumnezeu.
Păcat că au apărut aşa-zisele bancuri creştine: bancuri cu Dumnezeu ca personaj.
Cu oamenii te mai poţi „trage de şireturi”, deşi nu e frumos deloc, însă să nu uiţi niciodată că Dumnezeu nu este om şi  pe deasupra El Însuşi te-a tratat cu mare respect şi nu te-a tratat incorect niciodată.
Fără să vreau să generalizez cred că în mediul evanghelic reverenţa faţă de Dumnezeu cam lasă de dorit, iar dacă este clamată este de obicei ataşată aspectelor exterioare şi nu începând cu atitudinea inimii.
Dacă o extremă a raportării la Dumnezeu este lipsa reverenţei, cealaltă extremă este cea a unui Dumnezeu nemilos şi care pedepseşte foarte repede.
Acum câţiva ani îmi spunea o colegă de serviciu, foarte religioasă, că de mică ea fost învăţată că Dumnezeu pedepseşte şi că dacă ai greşit nu te iartă chiar imediat şi nu oricum prea de multe ori.
Îi vorbeam de iubirea lui Dumnezeu şi spunea că nimeni nu-I prezentase un aşa Dumnezeu până atunci.
Prezentarea lui Dumnezeu ca şi Creator, neînsoţită de calitatea lui de Tată, omoară relaţia cu El, îndrăgostirea de El, închinarea din inimă.
În cel mai bun caz dezvoltă comportamente morale corecte, respectarea adevărului, slujirea, chiar şi lupta, dar nu desfătarea în prezenţa Lui.
Prezentarea lui Dumnezeu ca Tată, fără a ţine cont în mod real de calitatea lui de Creator, face să avem îndrăzneală la El, să ne adresăm Lui pentru problemele noastre, chiar să ne închinăm,dar există pericolul evident de a fi copii obraznici şi egoişti (noi, nouă, pentru noi, dă-ne, fă-ne, ajută-ne…)

Este nevoie ca în permanenţă să avem vie imaginea unui Dumnezeu atât de mare, căruia putea să nu-I pese deloc de noi, care suntem un nimic la scara întregii creaţiuni, dar care a ales să ne facă copiii săi prin jertfă supremă.
Asta duce la echilibru în raportarea noastră la Dumnezeu:
– reverenţă şi iubire
– slujire şi adorare
– luptă şi închinare

Unde mai scriu?

Din punct de vedere al raportului cu „literele”, adică cu scrisul, cred că viaţa mea a fost o alternanţă de perioade foarte variate.
Am început să citesc cam de pe la 5 ani, pentru că „furam” meşteşugul de la fratele meu, cu doi mai mare ca mine, cu care se străduia mama să îl înveţe cititul. Abecedarul m-a fascinat şi a fost dragoste la prima vedere.
Poate veţi râde dacă vă spun că datorez mult în acest sens ziarului Scânteia.
Scânteia era organul de presă al Partidului Comunist din România. Fie că erai membru de partid, fie că nu erai, dacă erai muncitor te procopseai cu un abonament la acest ziar.
Tatăl meu era miner şi venea acasă cu ziarul. Era bun şi el în acea perioadă chiar şi pentru noi. Aveam cu ce împacheta ceva sau cu ce aprinde focul. Mi-e greu să spun dar mai era folosit şi în loc de hârtie igienică de care România nu ştia nimic în anii ’60.
Tot ziarul era plin cu articole de propagandă, însă erau şi două rubrici acceptabile. Le văd şi acum. Fiecare era o coloană îngustă pe toată înălţimea ziarului.
Prima era pe pagina a doua şi se numea Fapt divers, iar cealaltă era pe ultima pagină, numindu-se De pretutindeni.
Tatăl meu venea acasă pe la ora 5 după-amiaza, călătorind de la Ruschiţa la Rusca Montană cu ceea ce noi numeam trenul mic, în alte părţi numit Mocăniţă.
Era un tren care circula pe o linie îngustă şi se legăna ca o raţă pe linie, iar viteza lui nu era deloc spectaculoasă.
Când ajungea acasă tatăl meu era obosit şi după ce se spăla în lighean şi apoi mânca se întindea pe pat. Era bucuria lui şi a mea să îmi dea ziarul să îi citesc din cele două rubrici. O făceam cu mare bucurie şi convingere, deşi tatăl meu adormea foarte repede.
De aici încolo am citit cu o fervoare incredibilă, ziua şi noaptea.
Am citit şi la lampa cu petrol, la lumânare, inclusiv la lumina lanternei, chiar dacă bateriile erau scumpe.
În anii adolescenţei şi ai tinereţii timpurii am cochetat cu scrisul, ceea ce mi-a adus şi premii şi o anumită recunoaştere. Se părea că Filologia va fi direcţia în care voi amerge, însă Construcţiile au fost soluţia lui Dumnezeu. Nu-mi pare rău. Dumnezeu nu greşeşte niciodată.
Mi-am dorit întotdeauna să mă întorc la scris la modul serios, dar parcă întotdeauna erau alte proiecte mai presante.
Am două proiecte care îmi stau pe inimă, din care unul este deja cunoscut ca intenţie. E vorba de Istoria Plopu. Pe celălalt nu doresc încă să îl dezvăluiesc.
Acum îmi fac reacomodarea pe bloguri.
Unde mai scriu în afară de Jurnalul lui Mitruţ, de site-ul şi de blogul Plopu?
Am deschis două bloguri, care deocamdată „fac primii paşi”:
Gând rostit – „gânduri ce te pun pe gânduri”
Imagini de poveste – „imagini care au o poveste; imagini care sugerează o poveste”
Ocazional mai public în Viaţa veşnică

Echilibru

Echilibru înseamnă armonie.
În viaţa de credinţă e nevoie de echilibru în atitudini, acţiuni, percepţii, reacţii…
În câteva postări succesive voi spune câteva lucruri legate de acest subiect, fără să am pretenţia că am spus totul sau că am găsit piatra filozofală.
Cuvintele mele însă vin din trăirea şi experienţa mea, ce include experienţe fericite, dar şi dezechilibre evidente.
De altfel tocmai înclinaţia mea naturală a fost spre dezechilibru accentuat, ceea ce a făcut ca lupta să fie şi mai grea şi costul mai mare.
Nu mi-am propus să abordez acest subiect într-o anumită ordine, care să sugereze o anumită ierarhizare axiologică.
Aş fi bucuros dacă aţi comenta afirmaţiile mele, prin prisma înţelegerii voastre.
Cred că este evident că voi aborda acest subiect dintr-o perspectivă creştină clară, nefiind sedus de curente filozofice sau pseudofilozofice care abordează acest subiect.
De asemenea sunt deschis să abordez şi linii de discuţie sugerate de voi.

Pro Hristos

Am deschis un grup pe Facebook (http://www.facebook.com/group.php?gid=195733591005&ref=mf) ca o reacţie directă la implicarea, dincolo de limitele acceptabile, a creştinilor evanghelici în disputele politice.
Aşa că dacă cineva care este atât de implicat în susţinerea cu orice mijloace a unuia dintre cei doi candidaţi va dori să aparţină acestui grup are doua opţiuni:
– să se abţină
– să se pocăiască şi apoi să adere

Subscrierea la acest grup nu înseamnă îndemnul la a nu participa la vot, sau a nu avea opţiuni politice, ci de a nu uita că suntem chemaţi să traim ca nişte cetăţeni ai cerului.

Voi considera că acest grup este de succes dacă adună cel puţin 10 membri pana la turul 2 al alegerilor prezidenţiale.

Iată şi două „versete de campanie”:
Matei 5:44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc!
Tit 3:2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţă faţă de toţi oamenii.

Trecut, prezent şi viitor

Dumnezeu trăieşte într-un prezent continuu, însă omul este o fiinţă temporală, afectată de trecerea timpului.
Ioan spune „când Se va arăta El, vom fi ca El”. Până atunci viaţa noastră se împarte convenţional între trecut, prezent şi viitor.
Într-un anumit sens nici prezentul nu este uşor de definit.
Prezentul este ca punctul „0” pe axa numerelor reale, este locul în care se face trecerea de la „-” la „+”.
Aşa este şi prezentul în curgerea timpului.
Dintr-un anumit punct de vedere prezentul nu există, instantaneu devenind trecut.
Din alt punct de vedere viaţa mea se desfăşoară permanent în prezent, trecutul nemaifiind al meu decât prin prisma amintirilor (frumoase sau dureroase), iar viitorul este ceea ce urmează să vină. Dacă va veni şi cum va fi numai Dumnezeu ştie.
Dacă ar fi să aleg câteva cuvinte cheie pentru curgerea timpului reflectată în viaţa mea aş spune:
– trecutul: amintiri şi lecţii de viaţă
– prezentul: acţiune sau non-acţiune
– viitorul: speranţe şi planuri, aspiraţii
Acum fiecare dintre aceste perioade îşi are rolul său în formarea şi maturizarea mea.
Trecutul mă poate învăţa lecţii, îmi poate arăta unde am greşit şi unde am biruit; îmi poate arăta intervenţia lui Dumnezeu în viaţa mea.
Prezentul mă cheamă la acţiune, la valorificarea oportunităţilor, la trăire din belşug.
Privirea spre viitor mă ajută să nu mă plafonez şi să nu încetez să visez niciodată, să nu îmbătrânesc în spirit.
Personalitatea unui creştin ţine de echilibrul pe care îl are în raportarea la aceste etape.
Sunt oameni care trăiesc în trecut: plâng după vremurile lor, tind să raporteze totul la acea perioadă şi tind să cadă în depresie pentru că „nu mai e ca pe vremea mea”. Singura lor bucurie, reală de altfel, este retrăirea experienţelor din trecut.
Sunt oameni care absolutizează prezentul. Nu sunt interesaţi nici de trecut şi de lecţiile sale, nici de viitor şi de perspective, ci filozofia lor de viaţă este „mănâncă şi bea că mâine vei muri”.
Tot atât de adevărat este că sunt şi oameni care trăiesc doar în viitor: croiesc planuri, fac promisiuni de acţiune viitoare, fără să ţină cont de lecţiile trecutului sau de imperativele prezentului.
Trist este că sunt oameni care nu sunt interesaţi nici de trecut, nici de prezent, nici de viitor. Aceştia sunt de plâns. Ei „vegetează” pe acest pământ.
Pare un subiect filozofic, însă nici pe departe nu este aşa.
Moise face o rugăciune:  „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)
Eu mi-am asumat-o!

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES