Mulţumesc frumos!

Cum altfel mai bine aş putea încheia acest an decât spunându-I un Mulţumesc frumos Tatălui meu, Fiului Său, Isus Hristos, fratele meu cel mare, şi Duhului Sfânt, Mângâietorul meu?
A fost un an greu în multe privinţe, dar prin har am ajuns la capătul acestuia şi de fapt m-am mai apropiat de Marea Întâlnire.
Cuvântul de multe ori uitat, bagatelizat sau chiar călcat în picioare este har.
Pentru mine e har şi egoismul meu tinde să pună egal între har şi gratis, numai că ecuaţia aceasta trebuie citită şi altfel şi atunci mă cutremur. Har = moarte şi nu orice fel de moarte, ci moarte de fiu şi nu moarte de orice fiu, ci moarte de Fiu de Dumnezeu.
Ce-ar mai fi putut face Dumnezeu să îmi arate cât mă iubeşte?
Ce-aş mai putea eu face să-I arăt că mă cutremur la această infinită dovadă de iubire?
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Te iubesc şi îţi mulţumesc frumos pentru iubirea Ta atât de profund dovedită! Isus a murit în blestem ca eu să trăiesc în slavă!
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Mai străpunge-mi încă odată inima cu iubirea Ta! Inima mea să te cunoască şi să te recunoască nu numai ca Mântuitor, ci şi ca Domn cu puteri depline în viaţa mea, cu drept de viaţă şi de moarte!
Doamne dragă, ce sunt sunt prin Tine, tot ce am am de la Tine şi tot ce pot pot prin Tine!
Primeşte jertfa de închinare şi mulţumire a inimii mele şi la capătul acestui an!
Ştiu Doamne că fiecare zi şi fiecare răsuflare e un dar de la Tine!
Ştiu Doamne că dacă am avut ce mânca şi cu ce mă îmbrăca a fost prin Tine!
Ştiu Doamne că dacă nu mi-am pierdut minţile a fost datorită Ţie!
Ştiu Doamne că şi cuvintele şi faptele de slujire vin tot de la Tine!
Ştiu Doamne că Tu îmi păstrezi şi credinţa şi ma fereşti de rătăcire!
Ştiu Doamne că atâta iubire câtă am este de la Tine!
Domnul meu şi Dumnezeul meu!


Your grace is enough More than I need And Your word I will believe I wait on You You’re near again And Your spirit make me new

And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here

Your presence in me Jesus left the way By the power of Your word I am restored I am redeemed By Your Spirit I am free

And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here The feeling You gave all for us Surrendered Your life upon the cross Great is the love brought up for all This is our God

Lifted our life from death to life Forever our God is glorified Certain The King rescued the world This is our God

And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here

Refocalizare

Aproape a mai trecut un an din viaţa mea. Şi la 51 de ani nu mai rosteşti aceste cuvinte la fel de uşor ca la 21 de ani. Mai puţin a rămas în clepsidră decât s-a scurs.
Ce a însemnat pentru mine 2009?
Ce mi-a adus 2009?
Şi mai presus de toate cum am fost în 2009 în relaţia mea cu Isus?
S-ar putea lăuda Isus cu mine aşa cum a făcut-o Tatăl cu Iov?
Întrebări grele, dar necesare şi vă asigur sincere, neretorice?
La fiecare sfârşit de an o analiză e necesară şi la fel de necesară este şi pocăinţa de rigoare. Tot atât de importantă este însă şi rededicarea şi refocalizarea.
Viaţa mea are valoare doar datorită lui Isus!
Faptele mele au greutate doar dacă sunt inspirate de Isus!
Cuvintele mele sunt autentice doar dacă sunt insuflate de Isus!
Ce-mi doresc? Consistenţa celui care crede şi se comportă ca cel ce crede aceste cuvinte: „Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile!” (Romani 11:36)
Am ales să-mi ilustrez gândurile cu un cântec inspirat şi foarte sensibil, compus de Chris Rice şi care se numeşte Untitled Hymn (Come To Jesus ), adică Imn fără nume (Vino la Isus).
Dar nu am ales interpretarea compozitorului, ci una care include în interpretare copii, pentru ceea ce îmi sugerează ei!
Vă doresc pentru 2010 să fiţi ca nişte copii: sinceri, fără răutate şi cu o credinţă autentică şi nesofisticată!


Weak and wounded sinner, Lost and left to die, O, raise your head for Love is passing by
Come to Jesus, Come to Jesus, Come to Jesus and live
And like a newborn baby, Don’t be afraid to crawl, And remember when you walk sometimes we fall… so
Fall on Jesus, Fall on Jesus, Fall on Jesus and live
Sometimes the way is lonely, And steep and filled with pain, So if your sky is dark and pours the rain… then
Cry to Jesus, Cry to Jesus, Cry to Jesus and live
O, and when the love splills over, And music fills the night, And when you can’t contain you joy inside… then
Dance for Jesus, Dance for Jesus, Dance for Jesus and live
And with your final heartbeat, Kiss the world goodbye, Then go in peace, and laugh on Glory’s side… and
Fly to Jesus, Fly to Jesus, Fly to Jesus and live
Fly to Jesus, Fly to Jesus, Fly to Jesus and live.

La mulţi ani… denşi!

Pentru că se apropie sfârşitul anului 2009 şi în scurt timp vom spune că suntem în anul 2010, m-aş bucura ca cei ce vizitaţi câteodată acest blog să lăsaţi la comentarii câteva cuvinte:
a) o impresie despre 2009 sau o experienţă din acelaşi an
b) un gând pentru 2010 (o speranţă, o aspiraţie, un vis…)

Dacă aveţi şi altceva de spus sunteţi liberi s-o faceţi!
Dacă nu vă ajunge spaţiul trimiteţi-mi un articol întreg şi îl voi publica pe acest blog, menţionând şi autorul!

Cu multă dragoste,
Mitruţ Ştiopu
(Harmony)

Echilibru 3: Slab şi tare

Viaţa de creştin este o permanentă luptă. La asta suntem chemaţi. Nimeni nu ne-a promis covor roşu şi drum presărat cu petale de trandafiri. Nimeni nu ne-a promis că nu vor fi greutăţi, ba dimpotrivă.
Odată ce înţelegem natura luptei, duşmanul sau duşmanii noştri şi mijloacele de luptă devenim soldaţi ce pot lupta şi pot birui.
E ciudat dar unul dintre duşmanii noştri cei mai redutabili suntem chiar noi înşine.
În noi se dă o luptă între carne şi dorinţele sale şi duhul şi aspiraţiile sale.
Şi e foarte important să înţelegem acest conflict şi calea spre biruinţă.
Paradoxal pare că pentru a birui este nevoie să pui în echilibru două percepţii aparent radical opuse despre tine: sunt slab şi sunt tare!
Da, suntem slabi, sau mai bine zis total neputincioşi. Fără această constatare nu poate Dumnezeu să lucreze în viaţa unui om.
Aşa este „nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac”, „căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” şi atunci nu îţi rămâne decât un strigăt de deznădejde: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”

Această atitudine de a te vedea pierdut definitiv trebuie pusă în echilibru cu alta care vine în urma locuirii şi stăpânirii vieţii tale de către Duhul Sfânt.
Înţelepciunea lui Dumnezeu face ca ceea ce e cu neputinţă la oameni să fie cu putinţă la El; ceea ce e de neînţeles la muritori sa fie desăvârşit la El; ceea ce pare o contradicţie pentru mintea limitată să fie în perfectă armonie când vine de la El.
Cel slab să zică sunt tare! Aceasta aşteaptă Dumnezeu de la copiii Săi.
Un Dumnezeu Atotputernic nu poate avea copii slabi!

„despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5)
„pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filip. 4:13)

Cele două afirmaţii sunt din aceeaşi Carte şi se completează aşa de frumos.
Creştinii puternici sunt cei ce se vad slabi faţă de ei înşişi, dar tari în Hristos.
Creştinii înţelepţi sunt cei ce se văd aşa de limitaţi când sunt singuri, dar cu atâta discernământ când îi conduce Duhul.
Creştinii „mari” sunt aceia care se văd mici in ochii lor, dar pe care îi înalţă Domnul.

Un creştin este eficient doar atunci când reuşeşte să se vadă aşa cum îl vede Domnul, pentru că în acest vas de lut El a pus comoara Lui nepreţuită.
Mândria (a te vedea puternic prin puterile tale) arată independenţă şi răzvrătire, iar a te vedea slab (când Îl ai pe Hristos) arată necredinţă şi neascultare.
A te vedea aşa cum te vede Domnul este sursa biruinţei în viaţa de credinţă şi de slujire.

Gesturi cu încărcătură simbolică

Am citit pe blogul lui Claudiu Nitişor un gest atât de frumos şi plin de simboluri. Poate vă vin idei bune!
Am să vi-l prezint şi vouă, însă chiar cu cuvintele lui.

Baloane spre cer…

Ultimul meu proiect din anul acesta a fost proiectul: Ridica un balon!
Am umplut 50 de baloane cu helium si le-am atasat o eticheta pe care scria: La multi ani Iisus!, din partea lui … (numele tau)… .
La ora 15.15, in centru Ramnicului, am dat drumul celor 50 de baloane strigand : La multi ani Isus!
Toate baloanele s-au dus spre cer.

http://picasaweb.google.com/codyryanharrod/BalloonsForJesus

http://picasaweb.google.com/cnitisor/BaloaneCuHelium#slideshow/5419466837950881122

Nevoia de Moş Crăciun

Recunosc că intenţionat am pus acestei postări un titlu ce intrigă. Poate era mai bine dacă puneam ghilimele. Aceasta este o tehnică jurnalistică pentru a te atrage să citeşti articolul. Asta îmi doresc şi eu.
Dar hai să încep cu începutul. Am crescut într-o famile în care şi datorită condiţiilor materiale şi datorită convingerilor părinţilor nu am avut parte de brad, Moş Crăciun…
De altfel deşi îmi plăceau şi încă îmi plac poveştile nu am crezut în Moş Crăciun.
La noi în familie nu se practicau aceste obiceiuri fără ca părinţii mei să se considere mai sfinţi ca alţii care le practicau, sau fără să-i judece.
Copii mei nu ar fi avut nici ei parte de aşa ceva, dar soţia mea era mai sensibilă la dorinţele lor, aşa că nu m-am opus, ci am încercat să trăiesc bucuria lor.
Şi totuşi care sunt resorturile interioare ale celor ce aşteaptă această sărbătoare?
Sigur că pentru unii sunt carnale şi a mânca şi a bea e plăcerea supremă.
Eu vreau însă să vă atrag atenţia, nu de dragul unei simple discuţii teoretice, asupra a trei motivaţii interioare ale unor oameni atunci când îşi doresc să vină Crăciunul.
Trei cuvinte cheie pot da o imagine a acestor motivaţii: familie, dar, dorinţă.
Şi acestea sunt cu adevărat legate de sensurile adânci ale acestei sărbători, chiar dacă s-a pierdut sursa.
Se spune că această sărbătoare e sărbătoarea familiei, mai mult decât orice altă sărbătoare din an. Familiile caută să fie împreună măcar în aceste zile.

Da, în ziua naşterii Domnului Isus familia era împreună şi la ea s-au mai adăugat alţi „membrii”. Familia semnifică iubire, căldură, comuniune, încredere reciprocă, sprijin în momente grele…
Suntem mulţi pe planeta aceasta şi totuşi însingurarea e mai mare ca oricând. Nu degeaba luptă diavolul împotriva familiei şi a conceptului de familie. Însinguraţii sunt victime sigure.
Poate că ţi-ai cam stricat relaţiile cu familia, sau cu un membru din familie. Poate că e momentul unei restaurări. Dacă e cazul cere-ţi iertare. Nu pierde binecuvântarea familiei!

Este o sărbătoare a familiei dar este şi o sărbătoare a darurilor. Oamenii îşi deschid inima şi buzunarul mai mult ca oricând; o doză mai mare de generozitate vezi chiar şi la cei mai reţinuţi în a da. E sărbătoarea în care dai şi primeşti. Te bucuri că primeşti, dar te bucuri şi că dai.
Magii au dat ce aveau ei, iar Isus se dăruia întregii lumi.
Nu lăsa să treacă această sărbătoare fără a face un dar cuiva care are nevoie, dar şi fără a învăţa sau reînvăţa că „e mai ferice a da decât a primi”.
Lui Isus poţi să-I dai inima sau de ce nu, controlul deplin asupra vieţii tale.

Şi mai este o sărbătoare a dorinţelor împlinite. Copii îşi doresc ceva şi părinţii, prin mijloace misterioase, află ce îşi doresc aceştia şi le împlinesc dorinţele şi nevoile.
Sufletul oricărui om a primit de la Dumnezeu capacitatea de a tânji după veşnicie („a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei”). Această sărbătoare arată împlinirea acestei dorinţe.
Fii sensibil la dorinţele legitime ale celor din jurul tău şi dacă poţi fii „mâna lui Dumnezeu”!

Avem nevoie de Moş Crăciun? De mic mama mea m-a învăţat că tot ce am e primit de la Domnul Isus.
În sens profund nu am avut şi nu avem nevoie de Moş Crăciun, ci de Domnul Isus!
Domnul Isus este cel ce prin jertfa Sa ne-a oferit o familie mare şi minunată!
Domnul Isus ne-a dat darul mântuirii, darul vieţii veşnice şi darurile de slujire!
Domnul Isus ne împlineşte şi dorinţele ascunse ale inimii şi îşi ţine toate promisiunile!

Contemporary Christian Music Charts – săptămâna 52

LOC +/- The Rock Across Australia +/- Canadian Christian Radio Chart +/- Billboard – Hot Christian Songs
1. +1 Kutless – What Faith Can Do 0 0 tobyMac – City On Our Knees
2. -1 Sanctus Real – Forgiven 0 0 Casting Crowns – Until The Whole World Hears
3. +2 Switchfoot – Always 0 +3 Matthew West ft. Amy Grant – Give This Christmas Away
4. 0 Remedy Drive – Heartbeat 0 0 Tent Avenue North – Hold My Heart
5. -2 tobyMac – City On Our Knees 0 -2 Kutless – What Faith Can Do
6. 0 Francesca Battistelli – It’s Your Life 0 +12 Big Daddy Weave – I’ll Be Brave This Christmas
7. 0 Britt Nicole – Walk On Water 0 0 Sanctus Real – Forgiven
8. 0 Leeland ft. Brandon Heath – Follow You 0 +11 Brandon Heath – The Night Before Christmas
9. 0 Tal & Acacia – Garbage In 0 -4 Sidewalk Prophets – The Words I Would Say
10. 0  Pocket Full Of Rocks – Alive 0 +6 Chris Tomlin – Joy To The World (Unspeakable Joy)

Remarcile săptămânii:
– Din motive deocamdată necunoscute Canadian Christian Radio Chart nu a publicat clasamentul său nici săptămâna asta. Am trimis un mesaj cu o întrebare în acest sens. Dacă primesc un răspuns vi-l voi comunica şi vouă.
– performerul săptămînii în Australia este grupul Kutless – What Faith Can Do care a trecut pe locul 1. E un cântec deosebit care îndeamnă la nădejde şi credinţă, în ciuda circumstanţelor
– În Statele Unite melodiile care au înregistrat salturi spectaculoase sunt cele legate de sărbătoarea Naşterii Domnului.
Astfel Big Daddy Weave – I’ll Be Brave This Christmas a înregistrat un salt de 12 locuri, iar Brandon Heath – The Night Before Christmas un salt de 11 locuri

Sărbătoarea Darului şi a darurilor

Dacă ar trebui să dăm acestei sărbători alt nume decât cel de Naşterea Domnului Isus, sau încetăţenitul şi greşitul nume Crăciun, am putea să-i spunem Sărbătoarea Darului.
Este cel mai mare dar care s-a facut şi se va face vreodată.
Dumnezeu a dăruit omenirii pe Fiul Său ca soluţie pentru a împăca Dreptatea şi Iubirea.
Acest Dar a fost izvorul tuturor darurilor ce le-em primit, fie că vorbim de iertare, mântuire, restaurare, daruri pentru slujire…
A dărui şi mai ales a dărui dezinteresat este împotriva naturii umane.
Omul, în natura sa are această înclinaţie spre acumulare egoistă. Dacă îmi merge mie bine atunci e bine.
Dărnicia însă este o virtute ce vine dintr-o natură nouă, când cele vechi s-au dus.
Am meditat zilele astea la acest subiect şi am făcut un film al vieţii mele de slujire, concentrându-mă pe dezvoltarea şi maturizarea ucenicilor mei şi pe colaboratorii în slujire pe care i-am avut (pe unii încă îi am). Am ajuns la o concluzie surprinzătoare, deşi în lumina Scripturii nu ar fi trebuit să mă mir deloc.
Cei care s-au dezvoltat cel mai frumos nu sunt nici cei ce au avut daruri deosebite, nici cei ce au fost mai studioşi, nici cei cu calităţi speciale.
Cei ce au înţeles că a te dărui fără rezerve şi a dărui până la sacrificiu, cei ce au ars pentru Domnul şi pentru o cauză duhovnicească, cei ce au prins în duh sensul cuvintelor „cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga (Matei 10:39), aceia sunt cei ce au crescut frumos.
Cei ce au înţeles cuvinte ca „daţi şi vi se va da” (Luca 6:38), sau  „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora!” (Filipeni 2:4), au dezvoltat un caracter frumos şi Dumnezeu i-a folosit într-un mod remarcabil.
Nu fac o argumentaţie pro-domo, dar în Proiectul Plopu am văzut şi vom vedea asemenea oameni implicaţi.
Aşa este, după cum spunea Romică Ştefănuţ, e o „călătorie a credinţei”. Unii o vor face şi se vor îmbarca, iar alţii se vor îndoi şi vor da înapoi.
De aceea am deschis şi această campanie de strângere de fonduri. Simbolic vorbind nu cred că era o zi mai potrivită pentru aceasta decât Ziua Darului!
Pentru cei interesaţi de „îmbarcarea în călătoria credinţei” puteţi afla detalii aici:
http://www.plopu.ro/RO/proiect.html
sau aici
http://apps.facebook.com/causes/422121/99722659

Cu dragoste,
Mitruţ Ştiopu

Reevaluare

E ajunul Crăciunului. Mâine sărbătorim începutul călătoriei spre Golgota a Fiului lui Dumnezeu.
Betleemul nu a fost scop în sine şi nu trebuie rupt din contextul planului de mântuire al lui Dumnezeu.
Nu trebuie nici romanţat nici umflat religios, pentru a nu rata semnificaţia lui spirituală.
Mai mulţi ani am trăit pe vremea regimului comunist când limba de lemn era un mod curent de exprimare sau de evitare a exprimării sincere.
Credeam că am scăpat de ea odată cu decembrie 1989.
Nu numai că nu am scăpat de limba de lemn, în forma aia brută, ci ea s-a sofisticat şi a devenit mai periculoasă.
A fost şlefuită şi dată cu lac şi sună mai melodios decât cea brută, comunistă, dar nu sună mai autentic, mai sincer.
Dacă de exemplu înainte de 1989 voiai să spui ca te vei lupta pentru un ideal spuneai: „voi face totul pentru ca…”. În realitate nu era nici o intenţie pentru a face ceva, dar suna corect, ideologic vorbind.
Acum realizez că şi românii aveau o formă de „corectitudine politică” aşa cum au americanii (umor negru).
Acum limba de lemn e mai lustruită şi mai sofisticată.
E valabil în campaniile electorale, dar e valabil şi în limbajul religios. Priviţi, citiţi şi ascultaţi urările de Crăciun. Unele sună atât de frumos, dar atât de fals, încât parcă ţi-e şi frică să mai faci o urare. Există specialişti în compunerea urărilor de sărbători.Tu doar faci copy/paste. Asta îmi aduce aminte de felicitările prefabricate pe care le primeam din America înainte de 1989. Erau gata scrise şi decorate, iar cel ce le trimitea doar semna. Singurul lucru mai interesant din acele felicitări era „device”-ul ăla ce cânta o melodioară.
De câţiva ani buni sunt foarte atent la ce spun, când spun şi cum spun şi mai ales dacă ceea ce spun vine din inimă.
În timp am înţeles că nu ajunge să spui pace de pe buze, ci să binecuvântezi din inimă pe cineva cu pace, mai ales că oricine are nevoie de ea.
Pe măsură ce înaintez în vârstă realizez că nu pot să spun uşuratic „sănătate” ci inima mea trebuie să rostească sănătate înainte de a vorbi buzele.
Verifică-ţi limbajul şi când îi feliciţi de sărbători pe cunoscuţi.
Nu-i felicita ci binecuvântează-i!
Iată şi două sfaturi practice:
– e jignitor să trimiţi mass-felicitări, adică să scrii câteva cuvinte pe care le vei trimite tuturor celor din lista ta de adrese cu un singur click
Dumnezeu te cunoaşte pe nume şi ţi se adresează personal. Asta arată iubire şi respect.
– nu fă marketing relaţional, sau o operaţiune de PR. Când urezi ceva cuiva gândeşte-te la el, la personalitatea lui şi scrie-i ca şi când ar fi în faţa ta şi i-ai vorbi direct
Prefer să nu urez ceva cuiva dacă nu o fac din inimă. Lipsa timpului nu este o scuză pentru superficialitate.

Eu îm doresc ca în acastă perioadă să experimentez pacea unui copilaş pentru care mama şi tata înseamnă totul! Ştiu că pacea asta nu o dă decât Isus!

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:7

Jerfă şi sânge

E dureros însă zilele acestea cele mai folosite cuvinte au fost jertfe şi sânge, cu referire directă la ce s-a întâmplat în decembrie 1989.
Au murit oameni, majoritatea tineri, într-un conflict cu multe părţi aşa cum s-a dovedit până la urmă. A curs mult sânge şi au rămas oameni îndureraţi. Nu cred că cineva şi-a dorit să moară.
Cu toate acestea jertfa aceasta şi sângele curs par acum inutile când vezi atâta răutate şi pervertire morală.
Dintr-o perspectivă spirituală nici nu trebuie să ne mirăm. Singurul care şi-a dat viaţa de bună voie, din iubire a fost Isus Hristos.
Singurul sânge care poate curăţi şi singura jertfă care poate schimba în mod fundamental răul în bine este jerfa lui Isus.
Asta nu trebuie uitat niciodată şi orice comemorare a evenimentelor din decembrie 1989 ar trebui automat să ne ducă cu gândul la jerfa mântuitoare a lui Isus.
E putere în jertfa lui şi curăţire doar în sângele lui Isus.



Download (1280×720 px.)

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES