Dumnezeu în momente

vaxaly’s blogDumnezeu în momente

Dumnezeu privit prin credință (alegerea de a crede în adevărul unui lucru) devine Taumaturgul eşecurilor noastre. Astfel, Dumnezeu rămâne mereu în clipele noastre de cădere, căderi pentru a renaşte cu forţe proaspete sau căderea unei renunţări din agonie. Sunt momente în care totul devine albastru ca jazzul şi planul măreţ corijează schemele logicii noastre tâmpe. În momente critice aruncarea în gol pare nebunie sacră. A pierde tot Pământul nu este infern, ci rai. A pierde controlul nu este cădere, ci devenire. Agonia, dacă gramul de credinţă încă există, va ridica cu înverşunare nouă aripile de plumb eliberându-le de moarte. Astfel, a pierde totul în momente critice devine binecuvântare şi rai, dincolo de logica unei scheme umane. Dumnezeul credinţei noastre devine controlul şi stabilul, concretul şi abstractul, viaţa fără de moarte. Credinţa trebuie investită în momente zilnice, ca astfel să poata fi aptă de a deveni Dumnezeu şi stabilitate când zborul nostru devine apter.
Aripile ne sunt în momente, în Dumnezeu. Clipele de eşec sunt doar umanitate vrednica de reabilitare.
Infernul nu este absolutul. Dumnezeu da.
Acum e momentul.

Omul

vaxaly’s blogOmul

Maiestos şi plin de sine, omul, fiinţă nobilă îşi poartă ideile printre universuri ambigue şi cărţi filosofale, automântuitoare. Omul e născut din veşnicii şi poartă cu sine miile de ani, ani în care a demonstrat laşitate şi onoare, viaţă şi moarte, cunoaştere şi prostie.
Omul e trist, cuprins de jalnice eşecuri. E trist şi minte. Îşi minte fiecare zi de fericire, îşi minte sinele că e dumnezeu creator al lucrurilor fixe şi palpabile. Încearcă să-şi poarte existenţa din big-bang-uri şi e capabil de o laşitate crasă, acceptând apartenenţa lui ca forma de viaţă din firmituri de praf prăbuşite la haoticul război. Laşitatea o poartă în mândria de independenţă, de sine putere şi mărire şi maschează astfel orice dovadă, fie ea reală, de apartenenţă la o specie superioară, la un Chip perfect, la o formă care îi uimeşte inteligenţa prin însăşi existenţa dincolo de acceptarea lui, a omului căzut. E Dumnezeu, cel ce există, acolo între universuri nebănuite, dar prezent în frământările omului rătăcit. E grea acceptarea şi prea dureroasă pentru el. Frângându-i genunchii în închinări, iubire şi smerenie, Dumnezeu pune chipul Său în omul odată creat din negrul pământ însufleţit, şi dăruindu-i astfel voinţă liberă, se asează pe tron într-o odihnă înţeleasă greşit de mintea lui, a omului primitiv. Crezând somnul Creatorului unul ca al sinelui caută locul interzis, într-o fugă nebună de cunoaştere, locul din care Însuşi Dumnezeu se înfrupta cu fiecare clipă a Creaţiei. Acum îi era momentul prielnic, găsind locul nepăzit de Dumnezeul obosit de actul Creaţiei, se târăşte cu fidela-i soaţă spre copacul care îi va reda lumina înţelepciunii. Vorbăria diavolului nu-i este nici măcar interesantă, fiind mânat de puternica lui dorinţă nobilă de înţelegere. Se atinge de fructul blestemului, îl măsoară ca pe o bogăţie infinit superioară Edenului şi fără mult raţionament muşcă din blestem. Cu fiecare înghiţitură simte cum ochii îi explodează, creierul începe să ticăie, iar trupul i se încovoaie de greutatea cunoaşterii. În secundele acelea Dumnezeu simte cum o parte a cunoaşterii îl părăseşte şi cum toata ideea Sa de lume nobilă şi curată se prăbuşeşte într-o fracţiune de secundă. Toată munca pare că I se dărâma odată cu omul liber. Diavolul se bucură, dar e o bucurie nemeritată, e o victorie piirică, care târziu o va regreta până în moarte veşnică.
Omul, nobila creaţie, cade în infinitul orbirii. Urlă de durerea cunoaşterii consecinţelor şi îşi bleastămă ziua în care a păşit liber în grădină, îşi urăşte fiecare pixel din el şi îşi simte Prietenul trist. Îl simte abătut şi îl cuprinde frica. Se simte pierdut şi simte inima cum îi zvâcneşte în pieptul umed. Se simte gol. Gol, dar nu de haine plăcute, ci gol de cunoaştere. Odată cu dorinţa sa de perfect absolut dumnezeu, omul neglijează chipul care i-a fost dat prin creaţie. Acum îşi pierde existenţa veşnică. Acum gîndeşte cum să îşi creeze istoria, una nu din El, ci făcută cu însăşi căderea sa în păcatul trădarii, ca un Lucifer din ziua întâia.
Obligat, părăseşte Edenul alături de soaţa sa, alături de animalele blestemate, odată cu a sa cunoaştere, alături de promisiunea unui Răscumpărător.
Dumnezeu nu eşuează. Nici măcar nu dă impresia că şi-a ratat planul maiestos şi nici măcar nu încearcă să-şi urască creaţiunea, ba în nebunia dragostei Sale alege să moara pentru ea; alege să îşi ia chipul fiinţei căzute, alege să îşi poarte ani de viaţă în carne umană, blestemată; alege să fie ca omul căzut dovedindu-i dragoste şi bunătate absolută. Au fost odată amândoi împreună dimineţile în discuţii absolute, dar acum îi simte lipsa omului. Forma existenţei Sale nu-I permite o prezenţă fără consecinţe grave asupra celuilalt şi astfel alege să ia chip uman pentru o unire prin moarte spre viaţă. Dumnezeu moare ca singură soluţie pentru re-unirea celor două existenţe, ca un semn de dragoste pentru clipele din Eden şi, în prezenţa Sa pe Pământ, Dumnezeu face promisiunea unirii în veşnicie a celor doi. Cere supunerea pentru care omul a fost creat. Dar nu o supunere imposibilă, nu porunci fără rezolvare, ci porunca unei dragoste sincere, o viaţă dăruită pentru fericirea celor asemeni lui.
Omul, fiinţă a cunoaşterii îşi decide zilnic alegerile. E liber să o facă. A fost liber din veşnicii să o facă şi încă îşi poartă libertatea în mii de cărţi, rugăciuni, blesteme, războaie, trădări şi iubiri. E liber şi nobil. E liber pentru că a fost creat după Chipul Dumnezeului şi libertatea îl împinge zilnic spre căi grele, decizii la marginea nebuniei, dar îl împinge spre o viaţă cu sau fără Creator.
E liber să îşi creeze existenţa şi să îşi fie dumnezeu, e liber să îşi dezonoreze Creatorul sau să nu-l accepte, e liber să nu fie liber, încătuşat de un Lucifer pierdut pentru etern.
Din creaţie spre Apocalipsă omul a dus mii de bătălii pentru libertatea sa, dar toate cu duşmani imaginari sau reali şi nici una cu sine, nici una măcar cu mândria şi laşitatea sa de a accepta că Dumnezeu a frânt universul pentru a putea reuni stările lor iniţiale, pentru a-i readuce viaţa şi chipul asemeni Sieşi.
Va crede că se poate auto-mântui prin artă şi că îşi va purifica sufletul prin ea (catharsis), că va putea prin bunătate proprie să îşi câştige reputaţia şi dreptul Cerului, că va putea prin moralitate absolută să fie nobil şi că renuntând la viaţă, prin sine, îşi va locui moartea pe veci, sau că trăind aici în asceze va fi pur dincolo, dacă crede într-un dincolo. Omul e din nou în faţa pomului, faţă-n-faţă cu ea, cunoaşterea absolută, dar de data asta având altă formă, Isus Hristos însângerat, răstignit pe cruce, singurul capabil să unească negrul de alb.
Astăzi, omul îşi va alege încă odată cunoaşterea.
Tu, omul.

Contemporary Christian Music – recomandări februarie 2010

Iată recomandările pentru Februarie 2010:

  1. Starfield – The Saving One
  2. Above the Golden State – Chance To Love
  3. Brenton Brown – Send Your Rain
  4. Pocket Full Of Rocks – Alive
  5. Stuart Townend – The Power Of The Cross
  6. Vicky Beeching – Deliverer
  7. tobyMac – Get Back Up
  8. Point Of Grace – Come to Jesus
  9. Adie – Where Do I Go
  10. Jason Gray – Help Me, Thank You
  11. Revive – Blink
  12. Article One – The One (I’m Fighting For)
  13. MercyMe – All Of Creation
  14. Chris Mcclarney – Blessed Assurance
  15. Matt Boswell – Endless Mercy Of God
  16. Christa Wells – I Want to Know That Man
  17. Jamie Slocum – Fragile

Contemporary Christian Music Charts – Week 9 – 2010

LOC +/- The Rock Across Australia +/- Billboard – Christian Songs +/- Billboard – Christian Albums
1. 0 Owl City – Fireflies 0 Kutless – What Faith Can Do 0 tobyMac – Tonight
2. 0 Newsboys – I’ll Be 0 Casting Crowns – Until The Whole World Hears ne The Canadian Tenors – The Canadian Tenors
3. 0 Switchfoot – Always +2 Newworldson – There Is A Way  +1 Skillet – Awake  
4. +8 Article One – The One (I’m Fighting For) -1 tobyMac – City On Our Knees  -2 Casting Crowns – Until The Whole World Hears
5. +3 NewWorlSon – There Is A Way  -1 Tenth Avenue North – Hold My Heart -2 Various Artists – WOW Hits 2010 
6. 0 NeedToBreath – Something Beautiful +2 S
anctus Real – Forgiven
+1 Flyleaf – Memento Mori
7. +14 tobyMac – Get Back  -1 Phil Wickham Featuring Bart Millard – Safe  +7 Various Artists – Songs 4 Worship 50
8. -1 Maththew West – Save A Place For Me -1 Sidewalk Prophets – The Words I Would say -3 Fireflight – For Those Who Wait
9. -4 Britt Nicole – Walk On Water  +1 MercyMe – All Of Creation +1 Kutless – It Is Well
10. -1 Bebo Norman – Never Saw You Coming  -1 MIKESCHAIR – Let The Water Rise +6 Mary Mary – The Sound

Remarcile săptămânii:
– în Australia o mişcare semnificativă a făcut Get Back, melodie de pe noul album al lui tobyMac, dar e notabilă şi urcarea cu 8 locuri a melodiei The One (I’m Fighting For) cu Article One 
– În Statele Unitelucrurile sunt relativ calme
– la categoria Albume, e notabilă intrarea în top, direct pe locul 2 a albumului The Canadian Tenors, album provenit de la grupul omonim
Am ales să ilustrez această săptămână cu a doua piesă de pe albumul lor, atât de cunoscuta piesă a lui Leonard Cohen, Hallelujah
E o interpretare foarte sensibilă şi cu o armonie fermecătoare, datorată celor patru membrii ai grupului şi anume Remigio Pereira, Victor Micallef, Fraser Walters, şi Clifton Murray.
Vezi The Canadian Tenors – Hallelujah.

Vine, vine primăvara!

A cunoaşte-nseamnă iarnă,
A iubi e primăvară.
Lucian Blaga – Primăvara

Ne bate primăvara-n inimi
Să-i deschidem!
Vasile Voiculescu
Sonetele unei iubiri
CLXVIII

Îmi aduc aminte de acest mic cântecel pe care îl ştiu din copilărie. Mărturisesc că nu am fost niciodată împătimit după iarnă. Mi-a plăcut iarna mai degrabă privită pe fereastră. Are o poezie a ei şi un simbolism evident. Iarna simbolizează puritatea, liniştea, domolirea patimilor.
Şi tot atât de adevărat este că iarna simbolizează şi moartea, îngheţul relaţiilor, indiferenţa.
Anotimpurile mele favorite sunt primăvara (târzie) şi toamna (timpurie). Nu mă supără nici vara, ca un iubitor de căldură ce sunt.
De aceea când iarna începe să fie biruită de primăvară, în această luptă ciclică, mă gândesc la simbolismul primăverii.
Primăvara înseamnă înnoire, însufleţire, revitalizare, viaţă abundentă.
Se spune că cu o floare nu se face primăvară. E adevărat, dar cu o floare începe primăvara.
Copil fiind aveam un calendar interior şi ştiam cînd apar ghioceii, toporaşii, viorelele. Mergeam să culegem aceste flori cu bucuria schimbării.
Floricelele acestea firave, dar curajoase, se luptau cu ultimele petice de zăpadă şi îndrăzneau să le înfrunte: o lecţie frumoasă.
Mângâierea soarelui de primăvară, adierea călduţă a vântului de primăvară, vânzoleala insectelor, vigoarea mugurilor şi a primelor frunze, sunt minuni pe care nu poţi să nu le admiri. Şi dacă eşti cinstit nu poţi să nu admiri Viaţa, pe Cel ce a creat fiecare lucruşor.
Şi aşa cum a creat şi însufleţeşte viaţa biologică, tot aşa El a dat şi viaţa spirituală şi o revitalizează.
La înnoirea spirituală mă gîndesc primăvara. Până la urmă ăsta şi este folosul unui om. Natura va trece şi frumuseţea ei va fi înlocuită cu frumuseţea unui Paradis regăsit.
Viaţa din Dumnezeu este garanţia veşniciei.
Vezi:
Vine, vine primăvara 1
Vine, vine primăvara 2

Puterea Mea în slăbiciune…

Privighetoarea oarbă cu mult mai dulce cântă.
Vasile Voiculescu
Sonetele unei iubiri (CLXIII)
25 decembrie 1954

Oportunităţi pierdute

„Răscumpăraţi vremea căci zilele sunt rele!” (Efeseni 5:16)

În înţelepciunea Lui, Tatăl nostru Cel Ceresc nu a lăsat nimic la voia întâmplării.
Toate stelele ştiu când şi cum să îşi facă drumul în Univers, cu o exactitate uluitoare.
Toate animalele ştiu unde şi când să fie şi nu ratează momentul migraţiei sau al procreerii.
Copacii ştiu când să înmugurească, să înflorească şi să rodească.
Oare nu acelaşi lucru ar trebui să fie valabil şi pentru om?
În drumul său pe acest pământ omul are pregătite şi faptele bune, pregătite mai dinainte ca să umble în ele (Efeseni 2:10).
„Agenda Domnului” este scrisă înainte de a te trezi tu în fiecare dimineaţă şi datoria ta de fiu ascultator ar fi să întrebi ce scrie acolo, ce e pregătit pentru tine în ziua respectivă.
Câte oportunităţi pierdem în fiecare zi din neglijenţă, adormire, sau lipsă de călăuzire?
Şi orele trec şi zilele trec şi ratăm oportunitşîi cu care s-ar putea sa nu ne mai întâlnim niciodată şi chiar dacă ne mai întâlnim, timp preţios s-a irosit.
Ce preferi la capătul drumului: să regreţi oportunităţile pierdute sau să te bucuri că ai valorificat acele oportunităţi?

ZeList – 24 februarie 2010

Iată care este poziţia spaţiilor mele virtuale în ZeList:

316
604
891
967
1019
1512
1607
1630
1851
1952
1960
1968
2130
2271
2299
2404
2514
2712
2963

O mică socoteală

Acest blog a avut prima postare în 14.08.2006 şi am scris în el până în 25.11.2006.
Din diverse motive am făcut o pauză lungă.
Am revenit în 11.10.2009 şi de atunci am postat, în medie, cel puţin o dată pe zi.
Între timp am construit alte spaţii virtuale, pentru fiecare existând o anumită motivaţie.
Până unde voi merge?
A venit momentul pentru a dezvălui ca va urma. La un moment dat voi începe să donez spaţiile virtuale pe care le-am înfiinţat, şi care au fost deja promovate, unor bloggeri tineri care le vor duce mai departe.
Timpul pentru acest lucru nu e departe.
De ce o fac? Pur şi simplu pentru că e un crez de viaţă. A investi în cei tineri este o datorie a tuturor.
Acesta a fost şi motivul pentru care am acceptat schimb de linkuri cu oricine, indiferent de notorietatea sa, cu condiţia de a avea un conţinut ce respectă valorile creştine.

Comparaţie

M-a împins curiozitatea să verific în mod practic şi platforma WordPress. Ca atare am hotărât să fac un experiment.
Am deschis un blog pe această platformă şi o copie a conţinutului acestui blog a fost transferat acolo.
Puteţi vedea ce a rezultat şi care sunt primele concluzii ale acestui experiment.
De aceea am denumit acel blog Experiment wp.
Puteţi comenta şi aici şi acolo.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES