Revoluţii

De multe revoluţii e nevoie pentru schimbarea lucrurilor. Probabil că cel mai adesea ne gândim la acte violente de schimbare a regimurilor politice, dar termenul acesta se poate aplica oricărei schimbări radicale.
Şi adevărul este că, cele mai greu de realizat revoluţii, sunt cele legate de natura umană, de mentalităţi, obiceiuri rele, lucruri înrădăcinate în intelectul nostru, afectivul nostru, sau carnea noastră.
Nu ştiu de câte ori au vorbit liderii voştri religioşi despre aceste lucruri, dar cert este că evitarea lor nu înseamnă discreţie, ci indiferenţă.
Iată un exemplu. Excesul de mâncare este prezentat în Scriptură ca un păcat. Dar alimentaţia proastă?
Nu vreau să stârnesc discuţii de dragul discuţiilor, dar dacă trupul nostru este templul Duhului Sfânt, probabil că nu e chiar totuna cum îl tratăm.
Şi mai este şi implicaţia asupra sănătăţii celor care sunt lângă noi şi a celor care ne urmează.
Copilăria mea a fost marcată de subnutriţie şi malnutriţie, din motive de sărăcie. Situaţia materială a familiei mele şi perioada în care am crescut sunt motivele pentru care am am avut parte de aceste neajunsuri. Nimeni nu e vinovat de acele lucruri.
Ce se întâmplă însă când, deşi am alternative, abuzez de trup?
Situaţia devine îngrijorătoare şi în România. Obezitatea era rară în ţara aceasta înainte de 1989. Acum devine o problemă şi ce mai trist este că ei îi sunt asociate multe boli şi efectele lor. Şi trist este că obezitatea începe să fie întâlnită de la vârste din ce în ce mai scăzute.
Iată că un program ambiţios, pe care l-a pornit renumitul bucătar britanic Jamie Oliver, program numit Food Revolution, are parte şi de sprijinul bisericii.
Programul acesta a debutat în Huntington, Virginia, oraş numit ca cel mai nesănătos oraş şi cu cei mai mulţi obezi din SUA, oraşul în care copiii mâncau pizza la micul dejun şi confundau roşiile cu cartofii.
De altfel chiar Jamie Oliver s-a adresat bisericii pentru ajutor în această campanie, ajuror exprimat de păstorul Steve Willis, cel care deja începuse să predice legat de această problemă.
El spunea membrilor congregaţiei să-L onoreze pe Dumnezeu şi cu trupul lor.
Poate că e ceva de învăţat de aici!

Linkuri Creştine 1150+

Am trecut de 1150 de linkuri înregistrate în directorul web Linkuri Creştine, componentă a programului Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.
Răspund unui tânăr blogger care era dezamăgit că această componentă nu este un generator de linkuri.
Nu, nu este şi nici nu şi-a propus să fie aşa ceva. Greu de crezut, într-o lume mercantilă, dar chiar este un proiect de inventariere a prezenţei creştine în spaţiul virtual, fără a urmări avantaje financiare sau de altă natură.
Şi voi fi foarte tranşant spunând că această muncă va sluji, în primul rând, utilizatorului de rând, care doreşte să găsească o informaţie.
Acest proiect va fi sprijinit şi promovat doar de către cei care înţeleg ce este altruismul.
Oare ce-o fi altruismul? (sic!)

Entuziasm şi idei vizionare

Se spune că noi am sărit direct în postmodernism. Probabil că e aşa.
Şi ce dacă?
Care sunt implicaţiile pentru lumea creştină?
Una din caracteristicile generale ale postmodernismului este relativismul. Mai trebuie să demonstrez că asta trăim?
Iată câteva exemple. La începutul anilor 90 ca să întăreşti o afirmaţie spuneai „am citit în ziar”, sau „am văzut la televizor”. Mai poţi să spui aşa ceva? Nimeni nu mai poate garanta autenticitatea şi autoritatea unei afirmaţii. Ca atare fiecare are sistemele sale de referinţă pentru a accepta, sau nu, un adevăr.
Iată un alt exemplu. Înainte de 1989 dacă spuneai cuiva că scrie în Biblie aveai toate şansele să fii crezut, măcar de oamenii religioşi. Acum şi creştinii din România au introdus în agenda de discuţii subiectul ineranţei Bibliei. Se înmulţeşte exponenţial numărul interpretărilor unui anumit text biblic. Astfel argumentele teoretice devin arme de luptă de linia 1 şi „războiul sfânt” face victime. În numele dreptăţii, dar în lipsa iubirii, ucidem cu vorba.
În aceste condiţii ce anume mai poate motiva şi entuziasma pe un om, în general, şi pe un tânăr, în particular?
Care sunt cauzele pe care le consideră vrednice pentru a lupta pentru ele?
Care sunt drapelele sub care va mărşălui hotărât, fără să regrete ce lasă în urmă?
Ce idealuri îi înflăcărează inima pentru a fi gata să jertfească orice, la modul real?
E treaba lui!
Într-un anumit sens aşa e, dar care e atunci datoria generaţiei părinţilor săi? Este mentoratul o opţiune sau o datorie sfântă? Aşa cum arată lucrurile acum se pare că prima variantă e corectă. Dacă e aşa, e trist şi vom trage ponoasele, dacă nu e deja cazul.
Generaţia mea e vinovată de blazare şi plafonare.
Mai suntem în stare să generăm entuziasm contagios şi idei vizionare pentru ca tânăra generaţie să se aprindă?
Poate pare exaltat mesajul meu. Nu e exaltat, e mai degrabă un strigăt.
Toată viaţa am crezut că e nevoie să generăm entuziasm şi idei vizionare. Şi acum cred la fel.
Mărturisesc că am fost beneficiarul unor asemenea idei şi parte la unele experienţe care m-au marcat. Am avut parte de întâlnirea cu unii oameni care ieşeau din şablon.
Şi istoria e plină de oameni şi idei ce au schimbat faţa lucrurilor. A fost şi un preţ de plătit pentru asta şi este întotdeauna, dar între blazare şi ardere prefer arderea.
Şi dacă la focul acestei arderi se mai poate încălzi şi aprinde măcar un tânăr sau doi, atunci chiar că au meritat arderea şi costul.
Iată câteva exemple de idei, din epoca modernă, care au avut acest rol, chiar dacă cu unele sunt de acord parţial, dar efectul lor s-a văzut.
Poţi să nu fi de acord cu ele sau cu platforma lor, dar nu poţi nega impactul lor.
Menţionez Jesus People şi Jesus Music, Vineyard, Campus Crusade for Christ, Navigatorii, Operation Mobilisation, Youth With The Mission, L’Abri, Taize, Conferinţele Passion…

Fac o pauză şi spun că am fost şi eu parte a unui fenomen, început în 1983, Tabăra Plopu.
Aceste idei şi experienţe îl duc pe tânăr dincolo de cuvinte, în zona lui „una ştiu: că eram orb, şi acum văd”.


Nostalgie

Un lucru bun pe care îl aduce trecerea timpului în viaţa unor persoane este reaşezarea sistemului de valori.
Multe lucruri, pe care le crezi importante la un anumit moment dat, pălesc în evaluare odată cu trecerea timpului.
Alte lucruri, cărora nu le-ai dat importanţă la o anumită vârstă, încep să-şi arate valoarea după ce ai o anumită detaşare temporală.
Asta este bine şi e dovadă de înţelepciune câştigată. Cu toate acestea nu poţi să nu vezi că există şi un preţ al acestei înţelepciuni câştigate.
E durerea produsă de nostalgie. Ţi-ar plăcea să te întorci în timp şi să retrăieşti anumite situaţii de viaţă. Te-ai bucura să mai fii în compania unor persoane în prezenţa cărora ai trăit, dar pe care nu le-ai preţuit suficient.
Durerea aceasta revine ciclic.
Unii sunt doborâţi de ea, şi devin depresivi, neiertându-se şi neîngăduindu-i lui Dumnezeu să transforme acele greşeli în învăţăminte.
Alţii sunt întăriţi pentru că învaţă să preţuiască şi să se raporteze corect la ceea ce au.
Eu am o vorbă: Cel mai mult preţuim lucrurile pe care le-am pierdut deja! (Gând rostit)
Poate par fatalist când spun că acesta este preţul înţelepţirii.
Nu, nu sunt fatalist, şi cred că fiecare poate avea diferite atitudini faţă de învăţare.
Majoritatea învaţă pe pielea lor şi doare.
Unii, puţini, învaţă din experienţa altora; asta e ideal.
Unii nu învaţă nicicum. E trist!
Deşi am peste 51 de ani, periodic am nostalgia mamei mele. O fiinţă pe care am iubit-o, dar şi căreia i-am produs necazuri. Mi-aş dori ca din când în când să mai pot vorbi cu ea şi să mă bucur de lumina şi căldura ei. Dar nu mai pot.
Poate tu, care eşti tânăr, mai poţi.
Ia-ţi un timp de reflexie şi vezi care sunt „valorile” din viaţa ta. Poate că poţi fii mai înţelept mai devreme, învăţând şi din experienţa altora.

Lecţii din trecut

Această fotografie este de prin 1991 sau 1992. Aveam pe atunci vreo 34 de ani, iar fiica mea, Ana-Maria doar vreo 4-5 ani.
Înfăţişarea mea spune câte ceva despre mine şi prestaţia mea din acea perioadă. Eram nonconformist, însă nu „revoluţionar” şi foarte orientat pe atingerea unor obiective.
Pentru asta eram gata să sacrific totul.
Şi dacă determinarea aceasta poate fi considerată ca pozitivă, şi chiar m-a ajutat foarte mult, există şi aspecte nu foarte pozitive ale acesteia.
Au fost lucruri în care am greşit. Că nu am făcut-o intenţionat e altă problemă.
Am fost foarte neglijent cu sănătatea mea şi asta a venit la decontare în aceşti ani.
Cred că am greşit şi faţă de familia mea. Le-am impus un regim de viaţă foarte spartan, ca al meu, crezând că aşa e bine.
Soţia mea a fost sprijinul meu fenomenal şi a ţinut ritmul, poate pentru că înţelegea acele rigori, dar copiii cred că au avut parte de frustrări.
Imaginea aceasta cred că e sugestivă. Probabil că nu am băgat-o în seamă pe fiica mea pentru că aveam preocupări „mai importante”.
Copiii mei nu s-au bucurat nici pe departe de atenţia pe care meritau s-o aibă. De prea multe ori i-am tratat cu dreptate, dar nu cu iubire.
Poate vă întrebaţi de ce fac această confesiune publică? 
Mă gândesc că poate voi veţi face altfel.
Harul lui Dumnezeu a fost aşa de mare, încât amândoi copiii mei, după ce au trecut de crizele vârstei, s-au împăcat cu Dumnezeu şi relaţia noastră este acum restaurată deplin. Sunt unul dintre tăticii care aude din gura copiilor săi cuvintele magice: „tata, te iubesc!”
Îi sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru asta.

Ce e frumuseţea?

Wow! Asta da întrebare.
Cine poate să răspundă la această întrebare? Multe răspunsuri pot veni din diferite direcţii. Chiar şi filozofii pot să răspundă la această întrebare.
Dar Biserica poate da răspuns la această întrebare?
Păi biserica nu are treabă cu asta!
Oare? Dar ce ne facem cu atâţia oameni complexaţi, mai ales la vârsta adolescenţei şi a tinereţii?
Câte mici (sau mai puţin mici) drame se consumă datorită acestei chestiuni!
Mofturi!
Nimic nu e moft atunci când are de a face cu sufletul unui om! Câteodată suntem mai catolici decât papa şi repede răspundem cu şabloane, fie ele şi religioase. Poate că o mai mare atenţie faţă de frământările legate de crizele de identitate ar ajuta mai mulţi tineri să evite schilodirea interioară şi desfigurarea exterioară.
Recent grupul Everlife, format din trei surori, a scos single-ul What’s Beutiful (Ce e frumos) la Ransom.tv, un canal deţinut de Billy Graham Evangelistic Association, canal destinat tinerilor.
Cântecul este un fel de provocare la examinarea conceptului de frumuseţe.
Fetele recunosc că au avut dificultăţi în realizarea acestui videoclip, deoarece unele ipostaze nu le erau dragi.
Cu toate acestea a meritat să deschidă discuţia despre frumuseţe, pentru că multe fete şi femei au lupta aceasta de a arăta mai bine decât apar în oglindă.
Mesajul central al cântecului este că fiecare e unic şi nu trebuie băgat într-un şablon.
Priviţi videoclipul acesta, dar urmăriţi în mod special mesajul cântecului.


Take a breath, easy now My eyes are playing tricks on me Tell me the mirror must be lying It’s not what I want to see
How can I just be me When I don’t recognize myself Wishing I was something better I want to be someone else
Lately I’ve been fighting with that girl in the mirror Who decides what’s beautiful We are all so different, not one is the same Now it’s time that we can all decide What’s beautiful
Look at her, so confident Perfection, so appealing She seems so happy but she is plastic It’s not what I want to be
I deal with this every day I’m slowly starting to break free Learning how to truly love who I was made to be Who I was made to be
I’ve had enough to see what’s fake It’s always been my choice to make Imaginary enemy no longer has control of me
We all define what’s beautiful We all define, we will decide We all define what’s beautiful We all define, we will decide
Lately I’ve been fighting with that girl in the mirror Who decides what’s beautiful What’s beautiful

Pe aceeaşi temă iată ce are de zis şi Johnny Diaz, în melodia More Beautiful You


Little girl fourteen flipping through a magazine Says she wants to look that way But her hair isn’t straight her body isn’t fake And she’s always felt overweight
Well little girl fourteen I wish that you could see That beauty is within your heart And you were made with such care your skin your body and your hair Are perfect just the way they are
There could never be a more beautiful you Don’t buy the lies disguises and hoops they make you jump through You were made to fill a purpose that only you could do So there could never be a more beautiful you
Little girl twenty-one the things that you’ve already done Anything to get ahead And you say you’ve got a man but he’s got another plan Only wants what you will do instead
Well little girl twenty-one you never thought that this would come You starve yourself to play the part But I can promise you there’s a man whose love is true And he’ll treat you like the jewel you are
So turn around you’re not too far To back away be who you are To change your path go another way
It’s not too late you can be saved If you feel depressed with past regrets The shameful nights hope to forget Can disappear they can all be washed away By the one who’s strong can right your wrongs Can rid your fears dry all your tears And change the way you look at this big world
He will take your dark distorted view And with His light He will show you truth And again you’ll see through the eyes of a little girl

Amish Grace

Duminică, 28 Martie 2010, va avea loc premiera unui film numit Amish Grace.
Filmul este inspirat de evenimente reale, tragice, care au avut loc într-o comunitate amish din SUA şi reacţia comunităţii la acestea.
A fost scrisă şi o carte după acele evenimente.
Filmul vorbeşte despre iertarea lucrurilor care omeneşte nu pot fi iertate.
În videoclip vă este prezentat cadrul mai larg a ceea ce s-a întâmplat în acea comunitate, mai ales după tragedie.
Iată şi câteva cuvinte de la autorii filmului:
„The peaceful Amish community of Nickel Mines is forever changed when a gunman senselessly takes the lives of five girls in a schoolhouse shooting before taking his own life.

What transpires afterward takes the community by storm, as the media descend on the town and criticize its Amish leaders for their notion of unconditional forgiveness of the shooter and their outreach of support to his widow, Amy Roberts (Tammy Blanchard). Devastated by her daughter’s death, Ida Graber (Kimberly Williams-Paisley) finds herself struggling with her community’s belief in the transcending power of forgiveness. Deeply conflicted and unable to forgive the gunman and his family, Ida is tempted to leave the only life she’s ever known before re-embracing her faith.”

Încântare pentru ochi şi inimă

Un videoclip plin de bună dispoziţie şi… culoare.
Rend Collective Experiment este un grup nord-irlandez care practică o muzică de bună calitate, pe gustul tinerilor, dar cu conţinut. Urmăriţi textul acestei melodii. În esenţă este un text mai degrabă de worship decât de pop.
Pe mine însă m-a încântat „ştiinţa culorii”. Viaţă şi mişcare, vitalitate şi tonus pozitiv, iată ce sugerează acest videoclip.

Poziţia spaţiilor mele virtuale în ZeList – 24.03.2010

149
529
617
641
670
1274
1485
1530
1583
1809
1834
1900
1927
1950
2039
2094
2221
2222
2339
2693
3472
3596

Formalism 4 – continuare

U: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos.
C: Iar eu un crestin.
U: Ce-ai acolo?
C: Oh, asta. Asta e HSHD-ul meu. (HSHD = Holy Spirit Hard Drive)
U: Imi pare rau, dar eu nu vorbesc „crestineza”.
C: Ha,ha. Foarte amuzant. Asta e „memoria mea de Duh Sfant”.
U: Ah, tare! Dar ce face?
C: Ei bine, stii ca sunt perioade in inchinare cand lucrurile isi pierd din prospetime, devin plictisitoare…?!
U: Da, acelasi lucru iar si iar…?!
C: Exact! Atunci, oricand ai nevoie de elanul ala al Duhului Sfant, sau asa ceva, doar conectezi si rulezi si esti insuflat si inspirat. Ar trebuit sa incerci si tu!
U: Ah, nu, nu, multumesc! Sunt bine asa. Am totul integrat, stii, asa ca nu am nevoie de conectari exterioare.
C: Cum doresti!
U: Oh, ce-ai aia?
C: Uh, limbi de foc. Semne ale Duhului Sfant.
Pot s-o dau mai incet daca vrei.
Cred ca am probleme cu mufa.

În ce măsură Duhul Sfânt poate fi ajutat prin tehnici exterioare, sau mai bine zis, poate fi ajutat?
Răspunsul teoretic pare simplu, dar de câte ori se întâmplă acest lucru în realitate?
Tehnicile de manipulare intelectuală sau emoţională par să câştige teren şi legitimitate.
Trăirea spirituală este autentică sau nu există. Ea nu poate fi contrafăcută sau ajutată, la fel ca dragostea.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES