Linkuri Creştine 1250+

Am depăşit numărul de 1250 de linkuri înregistrate în directorul web Linkuri Creştine, componentă a proiectului Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.

Motivaţii

Printre atât de multe alte sensuri, evenimentele acestei zile din Săptămâna Mare ne pot vorbi şi despre motivaţii, mai slabe sau mai puternice, în urmarea lui Hristos.
Adevărata noastră faţă este arătată în vremuri de criză. Însuşi Dumnezeu îngăduie încercarea credinţei noastre ca un examen după o perioadă de pregătire.
După tradiţie, ziua de vineri, numită şi Vinerea Neagră, este momentul răstignirii Domnului Isus. Doar cu o zi în urmă Scriptura spune că „i-a iubit până la capăt” pe ucenici. Dar ucenicii?
Sita a început de mult să cearnă. Mulţi oameni l-au urmat pe Isus având diferite motivaţii.
Sunt multe pentru a face ceva sau a urma pe cineva.
Teama, interesul, respectul, admiraţia, şi iubirea sunt câteva motivaţii fundamentale.
Unii l-au urmat din interes.Era bine să fii cu cineva care îţi dă de mîncare şi te vindecă când ai nevoie.
Ioan confruntă pe cei ce voiau să se boteze de frică, întrebându-i aspru „cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?”
Au fost unii care l-au respectat pe Isus ca un mare Învăţător.
Petru a fost probabil cel mai mare admirator al Său.
Unul singur şi-a bazat relaţia cu Isus pe iubire.
De ce e aşa de importantă motivaţia?
Vă rog să priviţi cum de la începutul lucrării, până la Golgota, Isus a tot fost părăsit de oameni.
Unii au renunţat repede la urmarea lui Isus, alţii l-au urmat până în Ghetsimani, doi chiar până în curtea Marelui Preot.
Singura motivaţie ce a fost suficient de puternică pentru a-l duce pe cineva până la Golgota a fost iubirea.
Este motivaţia supremă. Datorită acesteia a mers şi Isus până la capăt.
Nu e de mirare că tripla întrebare adresată lui Petru după înviere a fost legată de iubire şi de nimic altceva.
În fiecare an comemorarea răstignirii ne pune în faţa acestui examen: de ce Îl urmez pe Isus? Ce mă motivează? Ce mă împinge înainte?
Numai Iubirea merge până la capăt!

… nici de frica iadului, nici de dragul raiului, ci de dragul Celui ce m-a iubit până dincolo de moarte.
Motivaţie

Cine ia ştergarul?

Într-o zi ca aceasta, Domnul Isus a făcut un lucru nemaiauzit şi cu totul ieşit din comun.
Iată ce scrie în Biblie:
Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,
Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâni, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
S-a sculat de la masă, S-a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el.
Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
A venit, deci, la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
„Doamne” I-a zis Simon Petru „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi Sunteţi curaţi, dar nu toţi.”
Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă; de aceea a zis: „Nu Sunteţi toţi curaţi.”
După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci Sunt.
Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi Sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
(Ioan 13:1-16)

Acum mai bine de 10 ani am scris o meditaţie inspirată din acest eveniment. Şi de aceea am dorit să o aduc la lumină. Cred că e şi acum de actualitate. Şi probabil va fi până se va întoarce Domnul Isus.

Cine ia ştergarul?

Într-o lume a celor avuţi,
cine-şi mai aruncă pâinea pe ape?

Într-o lume „raţională”,
cine mai urcă pe Muntele Moria împreună cu singurul său fiu?

Într-o lume a comodităţii,
cine mai aduce „jertfe care costă”?

Într-o lume plină de tâlhari,
cine mai unge răni cu untdelemn?

Într-o lume a „economiei”,
cine mai sparge vasul cu mir?

Într-o lume a stăpânilor,
cine mai slujeşte?

Într-o lume „plină de praf”,
cine se mai încinge cu ştergarul şi spală picioarele aproapelui său?

Mitruţ Ştiopu

Linkuri Creştine 1200+

Am trecut de 1200 de linkuri înregistrate în directorul web Linkuri Creştine, componentă a programului Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.
E un proiect în care nu ştiu dacă am ajuns la jumătatea drumului, afirmaţia fiind valabilă doar pentru momentul actual, dar spaţii virtuale tot apar.

Clasamente ZeList

Începând cu această săptămână clasamentele ZeList pentru blogurile creştine le puteţi consulta pe România Evanghelică.
Iată motivaţia acestei decizii.
– Criteriile care stau la baza alcătuirii acestui clasament specific au fost uniformizate. De aceea nu se justifică o muncă făcută de două ori; ar fi doar o risipă de resurse.
– La realizarea clasamentului blogurilor creştine, cunoştinţele lui Vasile Tomoiagă, de la Clujul Evanghelic, fac ca această muncă să fie făcută cu un consum de energie mult mai mic.
– Nu a fost, nu este şi nu va fi nici o competiţie negativă, pe care eu personal, sau blogurile mele să o cultive cu nici un blog sau blogger în spaţiul virtual. E împotriva principiilor mele de viaţă şi de slujire.
În continuare însă voi contribui la identificarea unor noi spaţii virtuale creştine în blogosferă. Aşa voi fi mai eficient.
Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Închinare prin… desen

„Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi a treia zi să învieze.”

În săptămâna aceasta creştinii de toate riturile celebrează moartea şi învierea Domnului Isus Hristos, prin care avem iertarea păcatelor şi biruinţa asupra lui.
Fiecare foloseşte darurile pe care i le-a dat Domnul. Orice dar primit de la El poate duce la un act de închinare.
Există prejudecata legată de închinarea legată de un spaţiu oarecare, de un timp oarecare şi de o tehnică religioasă oarecare.
În realitate închinarea trebuie să fie un mod de viaţă şi un creştin poate şi trebuie să se închine oricând, oriunde şi prin toată personalitatea sa.
Iată un mod interesant de închinare: prin desen, muzică şi Cuvânt.

Mărturii: Anne Rice

Cine este Anne Rice?
Iată ce spune Wikipedia:
„Anne Rice (n. 4 octombrie 1941, New Orleans ca Howard Allen O’Brien), este o scriitoare americană de romane şi nuvele gotice şi mai târziu religioase. Este cunoscută în principal pentru seria Cronicile vampirilor, care are ca teme dragostea, moartea, nemurirea, existenţialismul şi condiţia umană. A fost căsătorită cu poetul Stan Rice până la moartea acestuia în 2002. Cărţile sale s-au vândut în aproape 100 de milioane de copii, făcând-o una dintre cele mai citite autoare din istorie.”

Iată ce zice Anne Rice despre romanul său Interviu cu un vampir, apărut în anul 1976, probabil cel mai celebru roman al său de dinainte de convertire:
„Consider că Interviu cu un vampir este o carte despre viaţă. Despre necunoscutul din noi. Despre monstrul ascuns în fiecare dintre noi, despre cruzimea şi singurătatea din noi. Despre ce am fi în stare să facem ca să obţinem ceea ce vrem. Acelaşi lucru se poate spune şi despre mine ca scriitoare. Chiar şi acum, când scriu despre Lestat, tot despre asta scriu: ce-aş fi în stare să fac pentru a obţine ceea ce consider că trebuie să am. Şi îmi vin în minte mereu aceleaşi întrebări: «Cât de departe aş merge? Ce aş face?”

După convertire Anne Rice a scris trei cărţi până acum:
Christ The Lord: Out of Egypt (2005)
Christ The Lord: The Road to Cana (2008)
The Song Of The Seraphim – Angel Time (2009)

Mărturii

Inaugurez astăzi un ciclu de postări intitulate Mărturii.
Foarte multe convertiri se datorează mărturiei de viaţă a celor care trăiesc cu Hristos, dar şi a mărturiilor convertirilor celor care au trăit un anumit fel de viaţă, dar care s-au întâlnit cu Hristos la un moment dat.
Eram odată la o nuntă şi la masa noastră era un tânăr, fratele mirelui, care nu era credincios. Ba dimpotrivă, era foarte pornit împotriva celor credincioşi. Înverşunarea lui şi-a găsit o ţintă în mine, mai ales după ce a văzut că am fost chemat să deschid cu rugăciune acea celebrare.
Astfel a început să mă atace şi spera că va fi un război al argumentelor în care mă va desfiinţa.
Îmi aduc aminte că era de-a dreptul indignat când am spus că m-am întâlnit cu Dumnezeu. Sigur că el nu putea să înţeleagă o întâlnire decât fizic, pentru că acesta era singurul lui univers.
Numai că nu am folosit argumente teologice sau intelectuale. Pur şi simplu argumentul meu suprem era viaţa mea radical schimbată. Puteam să spun clar şi răspicat „una ştiu: că eram orb, şi acum văd”, aşa cum am menţionat într-un articol precedent.
Mintea nu poate explica această schimbare radicală. 7 Ianuarie 1983 este punctul de la care am intrat în era „după Hristos” sau mai bine zis „cu Hristos”. Unii dintre cei de la masă cunoşteau viaţa mea în ambele perioade.
E o iluzie că poţi avea un discurs mai convingător decât viaţa ta. (Gând rostit)
Discursul tău şi al meu se sprijină pe viaţa mea şi nu invers.
Sunt oameni la care convertirea s-a produs brusc, chiar dramatic, dar sunt şi oameni la care aceasta s-a produs lent, pe nesimţite.
La ambele categorii însă, se vede această schimbare. Nu degeaba spune Domnul Isus „după roadele lor îi veţi cunoaşte”.
Acesta este motivul pentru care voi posta periodic câte o marturie.

Memento mori

Versetul zilei pe blogul meu este: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalm 90:12)

E o rugăciune înspre înţelepciune, ce ar trebui să fie permanent prezentă în rugăciunile noastre, scrise şi rostite.
Este o rugăciune a unui om care de orice ar putea fi bănuit, dar nu de lipsă de înţelepciune omenească.
O rugăciune a unui om care a fost educat într-una dintre culturile remarcabile ale istoriei, în aşa zisa şcoală a pustiei, dar şi în conducerea unui popor complicat.
Dar se pare că „numărarea zilelor” are de a face cu sensuri mai adânci, dincolo de rigoarea unui om disciplinat, care respectă strict un program.
Când mă pregăteam să scriu aceste cuvinte mi-au venit în minte aceste cuvinte pe care le-am scris imediat în Gând rostit: „Ştii să trăieşti de-abia când ai învăţat să mori!”
Avem părerea aceasta că viaţa ne stă în faţă generoasă şi că discuţia despre moarte este rezervată celor trecuţi de o anumită vârstă.
Fiind odată într-o excursie, cu familia, am trecut pe lângă un sat. La marginea acestuia, pe un deal, dominând toată zona, era o mică pădurice de brad. M-a intrigat faptul că brazii erau destul de geometric aranjaţi.
Când am ajuns acolo am văzut că era un cimitir al etnicilor germani, pentru că satul fusese locuit de şvabi.
Vizitând acel cimitir, în care ordinea era ca la nemţi, am ajuns într-un sector separat, la o margine a cimitirului.
Cu deformaţia profesională de inginer, mă uitam la data morţii şi la data naşterii şi automat făceam diferenţa. Am realizat că era sectorul copiilor. Toţi avuseseră maxim 12 ani când au murit.
O altă atitudine ciudată este dată de galopul nostru în a face cât mai multe lucruri.
Numărarea zilelor are de a face mai mult cu valorificarea calitativă decât cantitativă a timpului. Dacă am înţelege asta tot timpul, poate că meditaţia creştină (cugetarea) nu ar mai fi cenuşăreasa disciplinelor spirituale, spre exemplu.
La fel, am face ordine în sistemul nostru de valori şi în priorităţile noastre, ne-am analiza motivaţiile şi atitudinile, ne-am vindeca relaţiile, am trăi pentru veşnicie, nu pentru vremelnicie.
În 18 februarie am postat câteva versuri de pocăinţă, dar şi de schimbare de atitudine ale lui Vasile Voiculescu, care scria poezia Păstor rău. Citiţi-le că merită.

Mai sunt doar 4 luni

Cum trece timpul!
De mâine mai sunt exact 4 luni până la începerea taberei Plopu 26.
După cum unii deja cunoaşteţi, tabăra va avea loc în perioada 31 Iulie – 07 August 2010.
Pentru mai multe detalii puteţi vizita website-ul taberei sau blogul taberei.
Există un blog şi în limba engleză.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES