Iosif Ştefănuţ

Am citit ştirea despre trecerea fratelui Iosif Ştefănuţ la Domnul.
Deşi nu sunt din Brăila, aş vrea să spun şi eu câteva cuvinte de amintire despre dânsul.
L-am cunoscut pe fratele Iosif, imediat după ce m-am convertit, pentru că venea câteodată pe la biserică la noi şi predica.
În general venea când îşi vizita părinţii. Era din satul Goleţ, judeţul Caraş-Severin, din aceeaşi localitate cu păstorul bisericii noastre, Belciu Busuioc.
Cei apropiaţi îi spuneau Gifu. Era iubit de către fraţi datorită caracterului său. Era suplu, cu părul natural şi cu vorbirea graseiată. Avea o privire luminoasă şi o bunătate în vorbire. Mi-a rămas foarte clar în minte un lucru: aveam în faţă un predicator ce nu căuta deloc să te impresioneze prin vorbire, cu toate acestea predicile sale aveau mult conţinut.
La terminarea facultăţii am fost repartizat la Brăila. Mă desprindeam cu tristeţe de Caransebeş, unde mă simţeam acasă, nu doar ca orice bănăţean ce e puternic legat de locul său, ci şi datorită tinerilor cu care deja lucram.
Cu toate acestea mă mângâiam că măcar un om în Brăila va fi mai apropiat de mine.
În seara primei zile în care am ajuns în Brăila am căutat biserica. Era slujbă şi fratele Iosif predica. După slujbă m-am prezentat la dânsul şi cu un zâmbet cald m-a încurajat. Apoi mi-a găsit o gazdă, nişte oameni deosebiţi.
Se părea că Brăila va deveni noua mea casă.
Dar planurile Domnului erau altele. După cca. 2 săptămâni am părăsit Brăila pentru a mă întoarce în Caransebeş. Dar asta e o altă poveste.
Atunci, în partea a doua a anilor 80 era o mare foame după Cuvântul lui Dumnezeu şi erau puţine modalităţi de pregătire pentru tinerii care dorea să crească în cunoaştere.
Păstorul Bisericii noastre, Belciu Busuioc, a avut o iniţiativă foarte bună pentru noi. Din când în când invita câţiva păstori tineri, dar cu cunoştinţe solide, să vină în timpul săptămânii şi să ne pregătească pe diferite subiecte.
Petru Dugulescu şi Iosif Ştefănuţ erau printre ei. La aceste întruniri veneau şi tineri de la Biserica Penticostală. Foarte mult au ajutat aceste întruniri.
La una dintre ele s-a petrecut un lucru nemaiîntâlnit pentru noi, la aceea dată. Cineva a pus o întrebare legată de semnificaţia unei pilde din Scriptură (nu e cazul să menţionez care).
Răspunsul fratelui Iosif a fost: „Nu am răspuns la această întrebare. Aş putea să speculez, dar prefer să nu o fac.”
Până atunci nu auzisem un păstor să spună că nu are un răspuns la ceva anume. Atât de mult a crescut omul acesta în aprecierea noastră, tocmai prin sinceritatea şi smerenia lui.
Fratele Iosif Ştefănuţ face parte din galeria păstorilor pe care i-am cunoscut care au ieşit în evidenţă, înainte de slujirea lor, prin caracterul lor.
Nu voi numi pe nimeni în viaţă. La numele dânsului mai adaug numele lui Vasile Gherman.
Caracterul său şi faptul că a investit în oameni sunt lucrurile pentru care cred că merită să fie amintit.
Şi de aceea am scris aceste rânduri.

Oglinda

Câteodată este bine să ne oprim şi să ne gândim la noi înşine, să analizăm ceea ce suntem, ceea ce facem, ce iubim şi ce urâm, în ce ne investim sau ne risipim viaţa, care ar fi lucrurile pe care le-am face altfel dacă am avea a doua şansă…
Multe ni se par neimportante, ca mai apoi să vedem că, nu numai că nu au fost neimportante, ci determinante pentru mersul ulterior al vieţii noastre, pe un palier sau altul.
În ce măsură lucrurile pe care le iubesc, sau le urăsc, sunt cauze sau efecte ale formării mele?
Poate părea doar o întrebare cu iz filozofic, dar realitatea arată că viaţa este ca un şirag de mărgele sau ca un lanţ format din zale, toate importante.
Înţelept nu este cel ce goneşte cel mai tare întro direcţie, ci cel ce are o ţintă, un ritm şi puncte de control.
Cu harta într-o mâna (ce ar trebui să fac) şi cu busola în cealaltă (cum ar trebui să fac) merg înspre ţintă, fără să neglijez detaliile.
Cei ce au văzut un macaz de tren ştiu că două linii se despart cu milimetrii la început, ca mai apoi să ajungă la destinaţii atât de diferite.
Am obişnuit ca măcar odată sau de două ori pe an să stau şi să privesc cu atenţie şi îndelung în oglindă, o oglindă care nu deformează şi nu arată ceea ce mi-ar plăcea mie să arate, cum sunt unele oglinzi, sau vreuna pe care să o pot „îmbuna” pentru ca să reflecte ceva ce mă satisface.
Există o frenezie a analizării altora; ce scriu sau vorbesc, ce făptuiesc, chiar şi ce gândesc.
Am fost adeseori mirat să văd că sunt oameni care ştiu, înaintea mea, ce e în mintea mea.
Oamenii pun gânduri în mintea mea, cuvinte în gura mea şi îmi atribuie fapte la care nici măcar nu m-am gândit.
E treaba lor şi-i iubesc chiar şi aşa.
Preocuparea mea este, şi trebuie să fie permanent, cum arăt în această oglindă care nu minte.
Aceste momente de autoanaliză profundă pot fi legate de anumite momente semnificative, cum ar fi trecerea într-un an nou, aniversarea zilei de naştere, o anumită sărbătoare semnificativă, sau ar trebui provocate.
Motivaţia e simplă. Mergând în această călătorie la întâmplare pericolul este irosirea, ca să nu spun chiar rătăcirea.
Şi ajunge atât?
Cu siguranţă că nu ajunge. Oglinda îţi arată o realitate brută. Şi dacă eşti sincer vei trage nişte concluzii. Concluziile astea îţi spun care sunt corecturile necesare.
Dacă ai voinţa să îndrepţi lucrurile Îi spui asta lui Dumnezeu.
Şi Îi mai spui ceva, că accepţi să plăteşti preţul schimbării.
Şi ca lucrurile să fie clare, faci un legământ cu El în sensul acesta.
Tot procesul e necesar. Şi vă rog să mă credeţi că de multe ori doare cumplit.
Orgoliul tău este prima barieră. E greu să accepţi că ai greşit.
Deciziile pe care trebuie să le iei pot fi dureroase. Te pot pune într-o lumină nefavorabilă în faţa oamenilor.
Preţul ce se cere plătit e o altă barieră.
Merită?
Eu spun că merită. Dar nu mă crede pe cuvânt. Încearcă!

Remember Plopu 25 (13)

Ziua a doua a avut ca subtemă Rugăciunea, iar personaj pentru ilustraţie a fost Ana.

RUGĂCIUNEA (Prayer)
1 Timotei 2:1 să faceţi rugăciuni

RUGĂCIUNEA ANEI
Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
1 Samuel 1:27 (1 Samuel 1:1-28)

Umor… didactic: On Fasting

Postul a fost un subiect destul de neglijat la sfârşitul secolului XX, atât în propovăduire, cât şi în practică.
Se pare că postul revine în atenţie, numai că de multe ori este aşa de răstălmăcit încât te întrebi dacă mai e post creştin.
În câteva minute vedem, cu zâmbetul pe buze, câteva atitudini faţă de post ale omului din zilele noastre.


Un text fundamental pentru înţelegerea esenţei postului se găseşte în Isaia 58.

Preferinţe muzicale

Nu am primit de la Dumnezeu darul de a cânta şi nu sunt frustrat pentru că nu sunt un muzician.
Cu toate acestea sunt un ascultător de muzică pasionat.
Sunt şi nu sunt pretenţios.
Sunt pretenţios când e vorba de conţinut. Muzica trebuie să poarte conţinut, indiferent că acesta este dat de versuri sau este un mesaj implicit.
Nu sunt pretenţios când e vorba de genuri şi stiluri muzicale. Evident că am şi eu zone în care nu intru şi nu mă simt confortabil, dar ascult cu mare plăcere muzică simfonică şi în acelaşi timp muzică specifică copiilor.
Ascult cu drag imnuri creştine, bine interpretate, dar şi muzică de închinare.
Cred că în zilele noastre este o prea mare încrâncenare legată de genurile şi stilurile muzicale acceptabile.
Mărturisesc că nu am problema asta. Poate se datorează acest lucru şi faptului că mai toată slujirea mea se leagă de lucrarea de tineret.
Aşa că am trăit multe. Multe melodii sau formaţii, care acum sunt acceptate fără probleme, stârneau multe controverse acum 20 de ani.
Cu toate acestea încerc să îmi ierarhizez preferinţele.
Şi voi da un exemplu din zona muzicii clasice.
Bucata muzicală ce stă de mulţi ani pe locul 1, în preferinţele mele ale acestei zone muzicale, este Partea a 2-a a Concertului nr. 5 pentru pian şi orchestră de Beethoven.
Am ales pentru ilustrare o interpretare a lui Krystian Zimerman, împreună cu Orchestra Filarmonică din Viena, dirijată de Leonard Bernstein.

Remember Plopu 25 (12)

Aşa după cum spuneam, pachetul ce dă identitatea taberei este format din:
– tema taberei, care va fi inspiraţia pentru toate materialele taberei
– drapelul taberei
– imnul taberei, care este ales în funcţie de tema taberei

De ce este aşa de importantă tema taberei?
Tema taberei este în acelaşi timp sursa de inspiraţie pentru materiale, programe şi activităţi, dar şi ideea ce trebuie permanent subliniată în decursul săptămânii de tabără.
Cu alte cuvinte, dacă ar fi să alegem un câştig al unui participant, acesta ar fi că are ocazia să îşi însuşească un adevăr, sau să îşi facă o părere despre o afirmaţie importantă din Scriptură.

Tema taberei este susţinută de subteme, sau teme zilnice. În acelaşi timp ele dau un anumit specific fiecărei zile.
Chiar şi denumirea detaşamentelor este preluată din aceste teme zilnice, teme inspirate, anul trecut, din cele două epistole ale lui Pavel către Timotei, dar şi susţinute de exemplul unor personaje biblice.
În câteva postări voi ilustra modalitatea practică de a prezenta grafic aceste teme zilnice.
Cu toate acestea aceste concepte pot fi înţelese cel mai uşor de către cei ce au participat deja la tabără..
M-aş bucura dacă aceste prezentări ar folosi şi organizatorilor de tabere creştine, sau celor ce doresc să devină organizatori de tabere creştine, indiferent de denominaţiunea din care fac parte.
Iată prima temă zilnică:

CREDINŢA (Faith)
1 Timotei 1:19 să păstrezi credinţa
1 Timotei 4:12 fii o pildă în credinţă
1 Timotei 6:11 caută credinţa
2 Timotei 2:22 urmăreşte credinţa

CEI TREI TINERI ÎN CUPTOR
Dumnezeul nostru poate să ne scoată…
şi chiar de nu ne va scoate…
Daniel 3:17-18 (Daniel 3:1-30)

Utilitate

Şi iPhone-ul e bun la ceva! 🙂

Fascinat

Da, fiind de mic copil o fire meditativă, am preferat să privesc, să mă minunez şi să mă las surprins de toată frumuseţea lui Dumnezeu „risipită” în tot Universul.
Mă fascinează frumuseţeea naturii, în toate formele sale, de la maiestatea muntelui, cu liniştea sa ce spune atât de multe lucruri, până la întinderea mării, cu freamătul său rostitor de poezie.
Deschiderea largă a unei văi şi îngustimea unui canion, croit de o apă tenace, îmi produc bucurii ce nu pot fi spuse în cuvinte.
Fenomenele extreme, deşi înfricoşătoare, mă pun în uimire şi îmi canalizează gândirea, dar şi admiraţia, înspre Dumnezeu.
Dar şi varietatea florilor, a copacilor şi a gâzelor mă fascinează.
Sunt fascinat de complexitatea corpului uman şi am o admiraţie deosebită faţă de gingăşia copiilor.
Privesc cerul noaptea cu mare plăcere, dar şi cu conştienţa infinităţii Universului.
Ce fel de Dumnezeu este acesta care le-a creat pe toate şi le ţine pe toate, dar în acelaşi timp este Tatăl meu?

Einstein – cel mai mic cal „normal” la naştere

Iată o bijuterie de căluţ, considerat ca fiind cel mai mic cal la naştere, dar cu configuraţie normală. E o minune!

Tema Taberei Plopu 26

Anul acesta tema taberei este: „fiţi Oameni!” (1 Cor. 16:13) (trad. Cornilescu)
Vă readuc aminte că tabăra se va desfăşura în perioada 31 Iulie – 07 August 2010.
Informaţii despre Plopu găsiţi şi pe site-ul taberei şi pe blogul acesteia.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES