Lacrimi şi balsam

6
74

Ne-a dat Dumnezeu daruri ce par poveri.
Aşa e şi cu lacrimile. Ne dorim să nu vărsăm lacrimi niciodată, văzându-le ca un semn al răului şi al pedepsei.
Dacă am sta puţin şi am cugeta la aceasta am realiza cât bine ne fac ele câteodată.

De ce plâng oamenii, dacă plâng?
Oamenii pot plânge pentru că au dureri trupeşti.
Pot plânge când pierd ceva preţios sau pe cineva drag.
Unii plâng când sunt insultaţi, nedreptăţiţi, persecutaţi, sau oprimaţi.
Apăsarea emoţională poate produce plânsul din diferite motive. Nu toţi oamenii plâng la aceeaşi stimuli sau la aceeaşi intensitate a lor.
Sunt şi oameni care plâng din motive spirituale, duhovniceşti. Poţi să plângi starea în care te găseşti, sau din compasiune pentru starea altora.
Există prejudecata că oamenii plâng doar la necaz.
Plânsul de bucurie este întâlnit la unii oameni. Când am cea mai mare bucurie eu plâng. Nu-mi pot stăpâni lacrimile, oricât aş încerca.

Dar oare e bine să îţi stăpâneşti lacrimile?
Am realizat că de multe ori e mai bine să plângi. Asta descarcă sufletul mai mult decât atitudinea de sfinx.
Când lacrimile curg, şi curg izvoare, e bine.
Am o vorbă: „fereşte-mă Doamne de omul care nu plânge niciodată!”

O altă prejudecată este aceea că femeile au voie să plângă, iar bărbaţii nu.
Şi eu am crezut aşa o perioadă. Isus a plâns şi Petru a plâns. Lacrimi sincere au fost, pornite din inimă, chiar dacă din cauze diferite.
Parcă ne este jenă când cineva plânge, la fel cum suntem jenaţi când plângem noi.
„Taci, nu mai plânge”, auzim adesea acest îndemn şi mai rar „plângi, sunt alături de tine”.
Un mare ajutor pentru cineva care plânge este o persoană alături, un umăr pe care să-şi poată pleca capul şi să plângă în voie.
Ai plâns vreodată cu cineva? Şi nu vorbesc metaforic. Efectul e miraculos, cu condiţia ca lacrimile tale să fie autentice.
O tăcere semnificativă ajută mai mult decât cuvintele precipitate şi prefabricate.
Doar cuvintele ce vin din profundă compasiune pot ajuta, cuvintele inspirate.
Câteodată ajutorul vine prin cuvintele unui prieten, sau prin câteva cuvinte din Scriptură.
Muzica poate avea acest rol. Un anumit tip de muzică poate ajuta, sau anumite instrumente pot avea acest rol.

Indiferent cum ar fi, rămân câteva lucruri de care trebuie să ţinem cont:
– nu te izola când ţi-este greu
Este imposibil să nu fie nimeni care să nu te poată ajuta.
– nu fugi de oamenii care plâng
Tendinţa firească este să cauţi compania celor care nu au probleme. E însă egoistă această dorinţă.
– plânsul cuiva te poate îmbogăţi mult mai mult decât râsul cuiva
Solomon recomandă „casa de jale”, nu „casa de petrecere”.
Şi apropos de instrumente. Am şi eu câteva instrumente ce mă ajută în situaţii de astea: pianul, vioara, oboiul, flautul…
Şi de câţiva ani sunt fascinat de un instrument vechi de vreo trei mii de ani, de origine din Armenia: duduk-ul.
El este foarte folosit şi l-aţi auzit cu siguranţă, chiar dacă nu i-aţi ştiut numele.
Iată două clipuri, unul cu Jivan Gasparyan, un maestru armenian al acestui instrument, iar cel de al doilea este dintr-un concert al lui Yanni, unde auzim şi duduk şi viori şi oboi, împreună cu Yanni la pian.

6 COMENTARII

  1. … nu am inteles niciodata (sau poate ca nu am vrut intr-adevar sa inteleg) de ce, atunci cand esti „in genunchi”, singurul lucru pe care unii cred ca au „datoria” sa-l faca e sa iti dea una dupa cap ca sa fie siguri ca ajungi la pamant … a „arunca cu piatra” a fost si este, de fapt, sportul la care ne pricepem cel mai bine de mii de ani, asa ca nu ar trebui sa ne miram de ce nu se prea inghesuie nimeni sa planga cu cei ce plang (probabil unora le e frica sa nu fie atinsi si ei din greseala de vreo piatra!!!) …
    … in ceea ce ma priveste, vreau sa-ti multumesc frumos pentru toate momentele in care ai trecut alaturi de mine prin incercarile vietii si, de asemenea, sa-ti multumesc, atat pentru toate „pietrele” pe care le-ai incasat impreuna cu mine, cat si pentru „pietrele” pe care am avut onoarea sa le incasez alaturi de tine …

    • M-a inspirat întotdeauna atitudinea samariteanului milostiv. Nu i-a ţinut nici o predică celui rănit, ci pur şi simlu a făcut ceea ce era nevoie în aceea situaţie. Lecţie de compasiune.
      Matete, frumos e că şi când e mai greu sunt oameni pe care-i simţi aproape.
      Beneficiul crizelor este tocmai acesta: testează caractere.
      Mulţumesc frumos!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.