Isus Hristos este Domnul!

Isus Hristos este Domnul!

Pe bolta cerului, înspre apus, a apărut un chip foarte mare şi luminos.
Era frumos, dar în acelaşi timp emana o forţă imensă.
Tendinţa naturală era să te închini înaintea lui, dându-i cinstea cuvenită.
Dintr-o dată, în duh, am ştiut că este diavolul.
Din toată fiinţa mea au izbucnit cuvintele de proclamare: „Isus Hristos este Domnul!”
Acea forţă teribilă a lui se desfăşura împotriva mea, fără cuvinte, ca un flux, încercând să îmi oprească cuvintele.

Cu un amestec de convingere şi disperare continuam să proclam „Isus Hristos este Domnul!”
Muşchii feţei mi se contorsiunau, sub acţiunea acelei forţe, şi cuvintele îmi ieşeau din ce în ce mai greu din gură.
Continuam să proclam acele cuvinte, pe care le pricepeam ca fiind arma mea.
Ştiam că este o luptă şi că voi pierde dacă voi tăcea.
Încleştarea era cumplită. Simţeam că se vor rupe bucăţi de carne din faţa mea, însă, cu eforturi din ce în ce mai mari, cu cuvinte aproape dezarticulate, proclamam „Isus Hristos este Domnul!”
De la un timp am observat că acel chip îşi pierdea strălucirea în unele porţiuni, ca şi cărbunii care dau să se răcească, sau ca şi unele porţiuni ale unui ecran cu cristale lichide pe care apar pete mai întunecate.
Asta m-a încurajat şi am continuat să proclam „Isus Hristos este Domnul!”, întrezărind biruinţa.
La un moment dat, după încă un timp, ca printr-o explozie, a dispărut acest chip luminos şi bolta cerului s-a umplut de cete de îngeri, luminoşi, care cântau şi toată tensiunea din aer era înlocuită de pace şi armonie.
Atunci m-am trezit.



Poţi să adaugi un comentariu, sau un link de întoarcere.

Lasă un comentariu

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES