U: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos
C: Iar eu sunt un crestin.
U: Ce faci acolo?
C: Ma pregatesc de biserica. Mi-am pus costumul, camasa calcata, pantofii lustruiti si bratara cu WWJD [What would Jesus Do? = Ce ar face Isus?], si plicul cu darul meu in buzunarul din fata ca sa-l vada toata lumea.
U: Eu deja il vad…
C: Sunt gata de plecare.
U: Da, bine, arati dichisit.
C: Uh, tu asta porti la biserica?
U: Ei bine, da. Chiar ma indrept intr-acolo. Ce? E ceva gresit cu ceea ce port?
C: Tu crezi ca Isus ar vrea sa porti aia in Casa Lui de inchinare? Nu crezi ca ar trebui sa porti hainele de duminica cele mai bune?
U: Dar azi e sambata.
C: Stiam asta.Tu chiar crezi ca Isus S-ar inchina sambata?
U: De fapt… da, El… Nimic, lasa!
Chiar dacă pare exagerat, cu siguranţă că orice asemănare cu caractere şi fapte reale, nu este deloc întâmplătoare.
Fără să fiu adeptul exagerărilor, am urmărit ani de zile chinul acesta al păstrării şi cultivării aparenţelor.
Am prins vremea când a purta cravată era interzis la amvon, dar am prins şi vremea când fără cravată nu se putea urca la unele amvoane.
Mulţi ani a fost disputa aceasta: să se citească sau nu cuantumul contribuţiilor fiecărui membru; motivaţia o puteţi bănui.
De ce fac ceea ce fac? Când merită să fac ceea ce fac?
Dacă motivaţia mea, chiar ascunsă, este să fiu văzut şi apreciat, am alterat totul.
Chiar îmbrăţişez sincer părerea că Domnul se uită la inimă, şi doar omul se uită la exterior?
Şi mai e o problemă sugerată în acest clip. E vorba de disputele la baionetă pe teme secundare. Vă las pe voi să vă faceţi o listă cu falsele drapele sub care aţi purtat sau purtaţi lupte pe teme minore.
