Urmasul: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos.
Crestinul: Iar eu sunt un crestin.
U: Ce-ai acolo?
C: Oh, doar incerc sa tin pasul cu ceva lectura. Ceva carti de reguli, manuale de etica si ceva chestii de moralitate doar in caz de urgenta.
U: Multa lectura!
C: Da, si chiar deasupra am sabia mea de incredere… Versiunea King James, bine impachetata in gentuta asta de piele…
U: Imi plac manerele…
C: Da, sunt comode. Vrei sa-mi vezi colectia de abtibilduri de masina?
U: Desigur.
C: Am…am ramas fara loc pe masina…
U: Wow, desteapta treaba.
C: Multumesc. Deci tu ce porti ca sa-ti arati „crestinismul„?
U: Ei bine, nimic cred… nu stiu… pur si simplu incerc sa-L urmez pe Cristos in modul in care-mi traiesc viata. Nu simt ca ar trebui sa-mi port inima pe maneci sau…
C: Nu simt ca ar trebui sa-mi port inima pe maneci sau…
U: Ma batjocoresti?
C: Ma batjocoresti?
U: Potoleste-te!
C: Potoleste-te!
U: Sunt o mare varza!
C: Sunt o mare varza!
Am reprodus dialogul dintre cele două personaje: Creştinul şi Urmaşul lui Hristos.
Traducerea e făcută de Laura. Mulţumesc!
Mi-am permis să subliniez expresiile definitorii pentru modul cum înţelege fiecare să trăiască.
Creştinul are o preocupare pentru lucrurile legate de proiectarea unei imagini, iar Urmaşul lui Hristos crede că a fi creştin implică toate aspectele vieţii.
Poleiala primului personaj se topeşte la primul test.
Evident că tuşele sunt îngroşate, dar nu poţi să nu observi că filozofia primului personaj are mulţi adepţi astăzi.
