Fii responsabil!

Coloseni 4:17 Şi spuneţi lui Arhip: „Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.”

Sensurile atribuite cuvântului responsabil sunt:
– cel ce răspunde de cineva sau de ceva
– cel ce administrează corect şi dă socoteală
Responsabilitatea este, în acelaşi timp, o problemă de atitudine, de prestaţie şi de statut.

Atitudinea
Poţi fii responsabil de soarta unor lucruri, sau persoane, de un program sau de o slujbă cât de măruntă dacă crezi în ceea ce faci, şi dacă le crezi importante.
Atitudinea unui om este determinată de integritatea sa intelectuală şi de verticalitatea sa morală şi spirituală.
Prea des vezi oameni care fac lucruri pe care nu le evaluează corect, în care nu cred sau faţă de care adoptă un dublu standard (un set de valori pentru alţii şi un alt set de valori pentru sine).
Devotamentul faţă de slujba pe care o ai este expresia vizibilă a acestei atitudini.

Prestaţia
Celui căruia i s-a încredinţat o responsabilitate trebuie să-şi facă socoteala corect pentru a-şi îndeplini bine slujba care i s-a încredinţat.
Înainte de orice este dator să-şi reevalueze priorităile. Scuzele nu-şi mai au locul atunci când ai o responsabilitate. De altfel diavolul vrea să facem lucrurile pe jumătate sau jertfe cu cusur (vezi Ps.1 şi Jertfele).
În acest sens merită să spunem că un responsabil nu trebuie să cunoască ce înseamnă „las’ că-i bun şi aşa”. A căuta excelenţa în tot ceea ce faci (foarte bine şi până la capăt) este exemplul lui Dumnezeu în Creaţie. El nu s-a odihnit până când toate lucrurile au fost “foarte bune”.
Prestaţia unui responsabil trebuie să fie jertfitoare: să dai totul fără să aştepţi nimic în schimb. De altfel aceasta este distincţia dintre activişti şi slujitori. Activiştii aşteaptă răsplată şi onoruri, pe când slujitorii spun “suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10).
Puterea exemplului personal este probabil arma cea mai puternică de care se foloseşte un responsabil. Aşa a făcut Domnul Isus.

Statutul
Poţi fii un responsabil formal, dacă eşti numit de către cineva ca să îndeplineşti această misiune, sau poţi fii un responsabil neformal, atunci când îndeplineşti această slujbă fără ca să fii numit de cineva, dar cu recunoaşterea tacită a celor din jurul tău. Ideal ar fi ca recunoaşterea să fie urmată de numire. Cert este că numai numirea nu numai că nu este o soluţie, ci poate creea mult rău. E plină lumea de lideri formali, dar sunt puţini responsabili adevăraţi.

Toate aceste lucruri sunt valabile pentru orice creştin. Nu poţi şi nu trebuie să fugi de responsabilităţi, ci trebuie să le abordezi corect. Eşti responsabil de persoana ta, dar ai responsabilităţi şi faţă de cei din jurul tău.
Altfel ar arăta Biserica şi lumea dacă ar exista oameni responsabili, care-şi asumă responsabilităţi şi şi le onorează!



Poţi să adaugi un comentariu, sau un link de întoarcere.

Lasă un comentariu

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES