Când deschid ochii dimineaţa, într-un anumit fel sunt un om nou, somnul având darul să mă decupleze de ziua care a trecut şi astfel să am şansa unui nou început.
De ce azi nu ar fi umblarea mea sub semnul lipsei de duplicitate interioară şi exterioară?
De ce vorbirea mea nu ar rămâne azi la DA – DA şi NU – NU?
De ce trăirile mele nu ar putea să rămână nealterate de pofte nesăbuite şi lipsă de echilibru?
De ce să nu îi dau voie lui Dumnezeu să fie CENTRU în viaţa mea?
E o decizie zilnică să iau crucea, să ma leapăd de mine însumi şi să-L urmez fără vicleşuguri, chiar şi religioase.
Simplitatea inimii şi a minţii nu înseamnă simplism, îngustime, ci înseamnă să trăiesc viaţa intens, fără inimă împarţită şi gânduri ascunse, înseamna de fapt să valorific ziua cu Dumnezeu şi cu semenii mei fără a o irosi într-un teatru ieftin.
Câtă energie trebuie să depui ca să construieşti şi să întreţii o imagine?
Nu ar fi mai bine ca această energie să fie investita în a căuta „mai întâi” pe Împăratul, Împărăţia şi treburile Împărăţiei?
Fericiţi sunt oamenii nesofisticaţi si multă fericire aduc si altora!
