Echilibru 3: Slab şi tare

Viaţa de creştin este o permanentă luptă. La asta suntem chemaţi. Nimeni nu ne-a promis covor roşu şi drum presărat cu petale de trandafiri. Nimeni nu ne-a promis că nu vor fi greutăţi, ba dimpotrivă.
Odată ce înţelegem natura luptei, duşmanul sau duşmanii noştri şi mijloacele de luptă devenim soldaţi ce pot lupta şi pot birui.
E ciudat dar unul dintre duşmanii noştri cei mai redutabili suntem chiar noi înşine.
În noi se dă o luptă între carne şi dorinţele sale şi duhul şi aspiraţiile sale.
Şi e foarte important să înţelegem acest conflict şi calea spre biruinţă.
Paradoxal pare că pentru a birui este nevoie să pui în echilibru două percepţii aparent radical opuse despre tine: sunt slab şi sunt tare!
Da, suntem slabi, sau mai bine zis total neputincioşi. Fără această constatare nu poate Dumnezeu să lucreze în viaţa unui om.
Aşa este „nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac”, „căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” şi atunci nu îţi rămâne decât un strigăt de deznădejde: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”

Această atitudine de a te vedea pierdut definitiv trebuie pusă în echilibru cu alta care vine în urma locuirii şi stăpânirii vieţii tale de către Duhul Sfânt.
Înţelepciunea lui Dumnezeu face ca ceea ce e cu neputinţă la oameni să fie cu putinţă la El; ceea ce e de neînţeles la muritori sa fie desăvârşit la El; ceea ce pare o contradicţie pentru mintea limitată să fie în perfectă armonie când vine de la El.
Cel slab să zică sunt tare! Aceasta aşteaptă Dumnezeu de la copiii Săi.
Un Dumnezeu Atotputernic nu poate avea copii slabi!

„despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5)
„pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filip. 4:13)

Cele două afirmaţii sunt din aceeaşi Carte şi se completează aşa de frumos.
Creştinii puternici sunt cei ce se vad slabi faţă de ei înşişi, dar tari în Hristos.
Creştinii înţelepţi sunt cei ce se văd aşa de limitaţi când sunt singuri, dar cu atâta discernământ când îi conduce Duhul.
Creştinii „mari” sunt aceia care se văd mici in ochii lor, dar pe care îi înalţă Domnul.

Un creştin este eficient doar atunci când reuşeşte să se vadă aşa cum îl vede Domnul, pentru că în acest vas de lut El a pus comoara Lui nepreţuită.
Mândria (a te vedea puternic prin puterile tale) arată independenţă şi răzvrătire, iar a te vedea slab (când Îl ai pe Hristos) arată necredinţă şi neascultare.
A te vedea aşa cum te vede Domnul este sursa biruinţei în viaţa de credinţă şi de slujire.



Poţi să adaugi un comentariu, sau un link de întoarcere.

Lasă un comentariu

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES