vaxaly’s blog – Dumnezeu în momente
Dumnezeu privit prin credință (alegerea de a crede în adevărul unui lucru) devine Taumaturgul eşecurilor noastre.
Astfel, Dumnezeu rămâne mereu în clipele noastre de cădere, căderi pentru a renaşte cu forţe proaspete sau căderea unei renunţări din agonie.
Sunt momente în care totul devine albastru ca jazzul şi planul măreţ corijează schemele logicii noastre tâmpe.
În momente critice aruncarea în gol pare nebunie sacră.
A pierde tot Pământul nu este infern, ci rai.
A pierde controlul nu este cădere, ci devenire.
Agonia, dacă gramul de credinţă încă există, va ridica cu înverşunare nouă aripile de plumb eliberându-le de moarte.
Astfel, a pierde totul în momente critice devine binecuvântare şi rai, dincolo de logica unei scheme umane.
Dumnezeul credinţei noastre devine controlul şi stabilul, concretul şi abstractul, viaţa fără de moarte.
Credinţa trebuie investită în momente zilnice, ca astfel să poata fi aptă de a deveni Dumnezeu şi stabilitate când zborul nostru devine apter.
Aripile ne sunt în momente, în Dumnezeu.
Clipele de eşec sunt doar umanitate vrednica de reabilitare.
Infernul nu este absolutul.
Dumnezeu da.
Acum e momentul.
