Sâmbătă.
Dumnezeu s-a odihnit după ce a văzut că toate lucrurile au fost isprăvite.
Şi toate erau foarte bune.
Doar creaţia omului, făptuită din iubire, după model divin, L-a putut mulţumi pe Dumnezeu.
Toată zidirea a fost făcută la Cuvântul Său.
Doar omul are parte de atingere directă şi de suflare din Dumnezeu.
Ce iubire!
Sâmbătă.
Dumnezeu tace.
Şi acum s-a isprăvit.
Şi acum toate lucrurile sunt foarte bune, chiar dacă nu pare aşa.
Ce dragoste de Dumnezeu, să moară-un Fiu în locul meu!
Cum se poate ca unui Dumnezeu aşa de mare să-I pese de o fiinţă aşa de mică?
Dacă nu ar fi dat Dumnezeu decât aceste două dovezi ale iubirii Sale şi tot ar fi fost de ajuns pentru a-I răspunde cu o iubire necondiţionată.
Singurul răspuns corespunzător pentru iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu este iubirea mea necondiţionată.
(Răspuns corespunzător)
