Arhiva pentru categoria ‘Meditaţii’

Fericiţi sunt oamenii nesofisticaţi

Când deschid ochii dimineaţa, într-un anumit fel sunt un om nou, somnul având darul să mă decupleze de ziua care a trecut şi astfel să am şansa unui nou început.
De ce azi nu ar fi umblarea mea sub semnul lipsei de duplicitate interioară şi exterioară?
De ce vorbirea mea nu ar rămâne azi la DA – DA şi NU – NU?
De ce trăirile mele nu ar putea să rămână nealterate de pofte nesăbuite şi lipsă de echilibru?
De ce să nu îi dau voie lui Dumnezeu să fie CENTRU în viaţa mea?
E o decizie zilnică să iau crucea, să ma leapăd de mine însumi şi să-L urmez fără vicleşuguri, chiar şi religioase.
Simplitatea inimii şi a minţii nu înseamnă simplism, îngustime, ci înseamnă să trăiesc viaţa intens, fără inimă împarţită şi gânduri ascunse, înseamna de fapt să valorific ziua cu Dumnezeu şi cu semenii mei fără a o irosi într-un teatru ieftin.
Câtă energie trebuie să depui ca să construieşti şi să întreţii o imagine?
Nu ar fi mai bine ca această energie să fie investita în a căuta „mai întâi” pe Împăratul, Împărăţia şi treburile Împărăţiei?

Fericiţi sunt oamenii nesofisticaţi si multă fericire aduc si altora!

Aducere aminte

Vreau să las o moştenire
Cum îşi vor aduce aminte de mine?
Am ales să iubesc?
Am arătat înspre Tine Doamne îndeajuns?
Să las o urmă pe fiecare lucru
Vreau să las o jertfă
Un fiu al îndurării şi harului
Care a binecuvântat Numele tău neformal
Şi a lăsat acest fel de moştenire.
Nichole Nordeman

Cum ai vrea să îşi aducă aminte lumea de tine?
Îşi va mai aduce aminte lumea de tine?
Care sunt lucrurile pentru care vei fi reţinut în memoria, în general aşa de scurtă, a semenilor tăi?
Care sunt lucrurile care au avut un impact real în viaţa semenilor tăi şi care îi împiedică să te uite?
Care sunt lucrurile de valoare pe care le laşi în urmă şi pe care nici praful vremii nu le poate acoperi?
Care sunt lucrurile pentru care Dumnezeu va valida moştenirea şi memoria ta?

Declaraţii de dragoste

Scriptura spune că noi suntem mireasa şi Mirele este Isus. O căsnicie se bazează pe iubire, înainte de toate, nu pe altceva, oricât de nobilă ar fi aceea motivaţie.
Expresia verbală a acelei iubiri este Te iubesc!
Dumnezeu nu ezită să ne facă această declaraţie şi mai apoi s-o şi dovedească în mod practic.
Copii Săi au ceva de învăţat de la El în sensul acesta.
Oare doar „exaltaţii” religioşi Îi spun lui Dumnezeu Te iubesc, sau orice credincios ar trebui să Îi declare dragoste lui Dumnezeu?
Se pare că prea mulţi credincioşi sunt prea „timizi” pentru a mai face această declaraţie.
Cu siguranţă că nu trebuie să-I spui lui Dumnezeu Te iubesc decât din inimă, dar asta devine o scuză pentru cei căldicei. Dacă nu vine din inimă, în loc să taci şi să ţi se pară normal să fie aşa, mai bine ai vedea ce a răcit inima ta de nu se mai comportă ca o inimă de îndrăgostit.
O inimă fierbinte, de îndrăgostit, va mişca şi buzele.
Pe de altă parte sunt „vorbăreţii” religioşi. Ei Îi declară lui Dumnezeu foarte uşor că Îl iubesc, la fel cum spun că iubesc ciocolata sau filmele de aventuri.
Prin urmare iubirea se declară şi se dovedeşte. De-abia atunci ajunge de la inimă la inimă.
Iată două exemple:
Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3)
De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. (Isaia 43:4)

Declaraţia de dragoste e urmată de acţiuni concrete din partea lui Dumnezeu.
Şi în câte moduri nu îşi dovedeşte dragostea Dumnezeu faţă de noi!

Vrea Domnul nostru să audă din gura noastră această declaraţie de iubire.
După ce au prânzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne” I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc.” (Ioan 21:15)

Când I-ai făcut ultima oară o declaraţie de iubire lui Dumnezeu?
De ce nu ai face-o chiar acum?

Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! (Psalmi 18:1)

Brian Doerkesen – Father To Son

Son, you are my treasure Son, love beyond measure Fills My heart for you, My son I want to be your friend To walk close beside you Until all time will end

Every song you hear Will whisper that My love is near Golden notes and melody Touching you in harmony

Son, your life is precious Son, you need to know this Truth will never die, My son Whenever you feel afraid When shadowy twilight falls Across your way

Brian Doerkesen – Tată către fiu

Fiule, tu eşti comoara mea Fiule, dragoste fără măsură Îmi umple inima pentru tine, fiul meu Vreau să fiu prietenul tău Să merg aproape de tine Până la sfârşit

Fiecare cântec pe care îl auzi Îţi va şopti că dragostea mea e aproape Note de aur si o melodie Să te atingă în armonie

Fiule, viaţa ta este preţioasă Fiule, trebuie să ştii aceasta: Adevărul nu va muri niciodată, Fiul meu Când ţi-e frică Când nori negri se lasă Pe cărarea ta.

Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Ioan 20:28 „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Am vorbit de multe ori şi am şi scris despre acest subiect.
L-am înţeles şi eu în viaţa de credinţă.
Mântuirea este primită de la Dumnezeu prin credinţă şi trebuie dusă până la capăt.
Nu ne costă nimic, ci e primită prin harul lui Dumnezeu.
Şi ce uşor primim lucruri, mai ales dacă le considerăm bune.
Şi cum să nu fie bune iertarea, graţierea şi amnistia?
Dar oare asta e totul?
Vrea Isus Hristos sa fie doar Mântuitorul tău?
Cu siguranţă ca nu.
Isus Hristos vrea şi trebuie să fie Domnul tau!
Ce înseamnă asta? Înseamnă că în mod voluntar Îi predai toată viaţa ta şi toată personalitatea ta în stăpânirea Lui.
Cu alte cuvinte îţi cere totul, dar absolut totul, şi interior şi exterior: ce eşti, ce ai, ce vrei, ce ştii.
Şi ce greu e să dai, nu puţin, nu mult, ci totul!
Dar e singura cale de a-ţi valorifica viaţa (şi aceasta vremelnica şi cea veşnică).

Am revenit la aceste cuvinte pe care le-am scris cu cca. 2 ani în urmă. Aveam nevoie de ele. Poate vă folosesc şi vouă!

Abandon spre biruinţă

Biografiile pe care le citim şi care ne înflacărează, biografii ale marilor oameni ai lui Dumnezeu, ne pun să ne întrebăm ce a stat la baza “succesului” lor spiritual.
Chiar şi în zilele noastre întâlnim oameni ai lui Dumnezeu pe care îi admirăm, ba mai mult care ne stârnesc dorinţa de a fi ca ei.
Ce au aceşti oameni şi nu avem noi?
Ce nu au aceşti oameni şi noi avem?
Care e secretul lor?
Cum am putea fi ca ei?
Cei ce îşi pun aceste întrebări au facut primul pas pe un drum deloc uşor, dar singurul care te face unealtă veritabilă în mâna Domnului.
Când creştinii vor să intre în şcoala lui Isus, de obicei vor să primească cât mai mult, dar Domnul are metoda Lui.
Înainte de a da, El ia ce Îl împiedică să facă un vas pe care îl poate folosi. E singura cale.
N-o face cu sila, ci aşteaptă ca noi să predăm dreptul nostru de a decide pentru viaţa noastră.
Aşteaptă să nu fie împiedicat asupra modului în care să ne modeleze.
Aşteaptă să nu fie “sfătuit” asupra locului în care să ne aşeze.
Înainte de biruinţă este abandonul: un abandon de bună voie.

TRECUT, PREZENT şi VIITOR

Odată un profesor mi-a spus că m-am nascut cu 10 ani mai devreme.
Prin această remarca voia sa mă jignească.
Nu ştia că de fapt îmi face un compliment.
Nu eram credincios în acea vreme, dar am realizat că biruitori sunt aceia care nu sunt victime ale curgerii timpului.
Peste unii timpul trece ca un tăvălug şi ei sunt victime sigure; au pierdut bătălia încă înainte de a o începe.
Ei sunt doar constatatori ai scurgerii timpului şi ai efectelor sale, fără să aibă nici un cuvânt de spus în determinarea acestor efecte.
Creştinul este, prin natura credinţei sale, un om care nu este legat de timp şi spaţiu.
Sunt aici trecător şi această planetă nu mă reţine decât foarte puţin, iar timpul nu îmi este duşman, pentru că aleg să o iau înaintea lui şi la un moment dat să mă ridic deasupra lui, într-o nouă dimensiune.
Acesta este destinul unui copil al lui Dumnezeu.
Astfel nu mai trăiesc în trecut, bocindu-mi eşecurile, sau hrănindu-mă cu istoria.
Într-un anumit sens nu mai trăiesc nici măcar în prezent, numărându-mi arginţii.
De fapt aleg prin credinţă să îmi leg destinul de viitor.
Şi în mod miraculos mă trezesc că şi trecutul şi prezentul sunt în slujba viitorului.
Şi viitorul meu este veşnicia, unde nu mai este trecut, prezent şi viitor, ci doar Dumnezeu.

Identificare

Romani 6:8 „Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El!”

Dacă Isus a murit pe cruce substituindu-se nouă, e nevoie de identificarea cu moartea Lui pentru a te bucura şi de viaţa Lui.

Se pot vedea urmele cuielor din mâinile tale?
Se pot vedea urmele spinilor pe fruntea ta?
Sunt urme de bici pe spatele tău?
Ai determinarea de a merge până la capăt aşa cum a făcut-o El?
Poţi întinde o mână de ajutor altuia chiar când tu eşti cel ce ar avea de ajutor?
Ai cuvinte bune pe buze în loc de nemulţumiri sau chiar blesteme?
Îţi străluceşte faţa în loc să îţi plângi de milă când e greu!
Îţi încredinţezi viaţa în mâna Tatălui sau cauţi soluţii mai „rezonabile”?

Vorbele nu mai ajung! Dar oare când au fost de ajuns?
Moartea şi viaţa Lui trebuie să fie vizibile în viaţa ta!

Prieteni – prietenii

Se spune că pe măsură ce înaintezi în vârstă ai din ce în ce mai puţini prieteni. Şi afirmaţia aceasta nu e deloc deplasată. Există motive obiective şi motive subiective care contribuie la aceasta.
Din punct de vedere obiectiv este evident că cercurile în care se mişcă un om se tot micşorează: acasă, serviciu, biserică…
Şi în felul acesta cunoaşte tot mai puţin oameni şi îşi face tot mai puţini prieteni.
Nu e mai puţin adevărat că sunt şi motive subiective care duc la reducerea numărului şi a calităţii relaţiilor sale.
Una dintre ele este „îmbătrânirea”. Omul devine „respectabil” şi nu se mai amestecă cu „puştimea”.
Uită că şi el a fost pe-acolo cândva şi îşi dorea ca cei mai mari să-i acorde măcar o privire, dacă nu o şansă de a dovedi ceva.
Şi comoditatea poate fi piedica în calea construirii unor noi relaţii sau măcar a păstrării celor existente.
Omul nostru devine „mic-burghez” şi preferă să îşi petreacă timpul liber pe fotoliu, cu cafeluţa în faţa sa şi cu telecomanda în mână.
Să meargă într-o tabără sau excursie, unde mai poate cunoaşte feţe noi nu e cazul: îi lasă pe adolescenţi acolo şi pe deasupra nu mai poate să doarmă în cort că îl dor oasele după căsătorie.
Mai are şi copii şi nu are ce să facă cu ei. Nici nu se pune problema să îi ia cu el că cine ştie ce se poate întâmpla în acea sălbăticie.
Pe deasupra cum să trăieşti într-un loc în care nu ai telefon, Internet şi nu ştii ce se mai întâmplă în lume?
Sigur că mai poate fi şi dorinţa de a nu-şi pierde respectabilitatea. Tocmai a fost ales în Comitetul Bisericii şi chiar nu dă bine să se amestece cu copiii ăia care asculă muzică aşa gălăgioasă şi bat din palme când le place ceva, ca să nu mai vorbim de faptul că ţinuta lor nu e corespunzătoare.
Pot fi invocate şi probleme de sănătate: nu mai poate bea apă din izvor că stomacul lui e sensibil şi nu îi prieşte decât apa plată. Şi mai ştii ce microbi pot să fie prin mâncarea aia gătită într-o bucătărie improvizată?
Şi pe deasupra nu are casă, nu are biserică, servici? Ce-i trebuie lui să umble pe coclauri? Acum e însurat aşa că nici măcar nu mai are nevoie să mai cunoască vreo fată cu care s-ar putea căsători!
Şi ce ar putea să înveţe într-un aşa loc? Dumnezeu vorbeşte doar în biserică!

Eu refuz să gândesc aşa şi mă simt aşa de binecuvântat să am prieteni din toate generaţiile.
Mă simt aşa de onorat că şi cei mici vor să fie prieteni cu mine şi îmi acordă prietenia lor.
Şi vă rog să mă credeţi că te simţi aşa de binecuvântat.
Însă pentru asta trebuie să plăteşti preţul: o prietenie se câştigă, se menţine şi se cultivă şi la fel de important este că o prietenie nu se trădează!
Orice asemănare cu persoane reale, fără să fie intenţionată, nu e deloc întâmplătoare!


În această fotografie sunt cu doi dintre micii marii mei prieteni: Liviu State şi Filip Reştea, pe care i-am câştigat ca prieteni şi care m-au câştigat ca prieten! Şi asta s-a întâmplat datorită Taberei Plopu!
Eu mă rugam la începutul unui studiu şi ei erau cu prietenul lor mai mare.

Mulţumesc frumos!

Cum altfel mai bine aş putea încheia acest an decât spunându-I un Mulţumesc frumos Tatălui meu, Fiului Său, Isus Hristos, fratele meu cel mare, şi Duhului Sfânt, Mângâietorul meu?
A fost un an greu în multe privinţe, dar prin har am ajuns la capătul acestuia şi de fapt m-am mai apropiat de Marea Întâlnire.
Cuvântul de multe ori uitat, bagatelizat sau chiar călcat în picioare este har.
Pentru mine e har şi egoismul meu tinde să pună egal între har şi gratis, numai că ecuaţia aceasta trebuie citită şi altfel şi atunci mă cutremur. Har = moarte şi nu orice fel de moarte, ci moarte de fiu şi nu moarte de orice fiu, ci moarte de Fiu de Dumnezeu.
Ce-ar mai fi putut face Dumnezeu să îmi arate cât mă iubeşte?
Ce-aş mai putea eu face să-I arăt că mă cutremur la această infinită dovadă de iubire?
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Te iubesc şi îţi mulţumesc frumos pentru iubirea Ta atât de profund dovedită! Isus a murit în blestem ca eu să trăiesc în slavă!
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Mai străpunge-mi încă odată inima cu iubirea Ta! Inima mea să te cunoască şi să te recunoască nu numai ca Mântuitor, ci şi ca Domn cu puteri depline în viaţa mea, cu drept de viaţă şi de moarte!
Doamne dragă, ce sunt sunt prin Tine, tot ce am am de la Tine şi tot ce pot pot prin Tine!
Primeşte jertfa de închinare şi mulţumire a inimii mele şi la capătul acestui an!
Ştiu Doamne că fiecare zi şi fiecare răsuflare e un dar de la Tine!
Ştiu Doamne că dacă am avut ce mânca şi cu ce mă îmbrăca a fost prin Tine!
Ştiu Doamne că dacă nu mi-am pierdut minţile a fost datorită Ţie!
Ştiu Doamne că şi cuvintele şi faptele de slujire vin tot de la Tine!
Ştiu Doamne că Tu îmi păstrezi şi credinţa şi ma fereşti de rătăcire!
Ştiu Doamne că atâta iubire câtă am este de la Tine!
Domnul meu şi Dumnezeul meu!


Your grace is enough More than I need And Your word I will believe I wait on You You’re near again And Your spirit make me new

And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here

Your presence in me Jesus left the way By the power of Your word I am restored I am redeemed By Your Spirit I am free

And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here The feeling You gave all for us Surrendered Your life upon the cross Great is the love brought up for all This is our God

Lifted our life from death to life Forever our God is glorified Certain The King rescued the world This is our God

And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here And I will fall at Your feet I will fall at Your feet And I will worship You here

Refocalizare

Aproape a mai trecut un an din viaţa mea. Şi la 51 de ani nu mai rosteşti aceste cuvinte la fel de uşor ca la 21 de ani. Mai puţin a rămas în clepsidră decât s-a scurs.
Ce a însemnat pentru mine 2009?
Ce mi-a adus 2009?
Şi mai presus de toate cum am fost în 2009 în relaţia mea cu Isus?
S-ar putea lăuda Isus cu mine aşa cum a făcut-o Tatăl cu Iov?
Întrebări grele, dar necesare şi vă asigur sincere, neretorice?
La fiecare sfârşit de an o analiză e necesară şi la fel de necesară este şi pocăinţa de rigoare. Tot atât de importantă este însă şi rededicarea şi refocalizarea.
Viaţa mea are valoare doar datorită lui Isus!
Faptele mele au greutate doar dacă sunt inspirate de Isus!
Cuvintele mele sunt autentice doar dacă sunt insuflate de Isus!
Ce-mi doresc? Consistenţa celui care crede şi se comportă ca cel ce crede aceste cuvinte: „Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile!” (Romani 11:36)
Am ales să-mi ilustrez gândurile cu un cântec inspirat şi foarte sensibil, compus de Chris Rice şi care se numeşte Untitled Hymn (Come To Jesus ), adică Imn fără nume (Vino la Isus).
Dar nu am ales interpretarea compozitorului, ci una care include în interpretare copii, pentru ceea ce îmi sugerează ei!
Vă doresc pentru 2010 să fiţi ca nişte copii: sinceri, fără răutate şi cu o credinţă autentică şi nesofisticată!


Weak and wounded sinner, Lost and left to die, O, raise your head for Love is passing by
Come to Jesus, Come to Jesus, Come to Jesus and live
And like a newborn baby, Don’t be afraid to crawl, And remember when you walk sometimes we fall… so
Fall on Jesus, Fall on Jesus, Fall on Jesus and live
Sometimes the way is lonely, And steep and filled with pain, So if your sky is dark and pours the rain… then
Cry to Jesus, Cry to Jesus, Cry to Jesus and live
O, and when the love splills over, And music fills the night, And when you can’t contain you joy inside… then
Dance for Jesus, Dance for Jesus, Dance for Jesus and live
And with your final heartbeat, Kiss the world goodbye, Then go in peace, and laugh on Glory’s side… and
Fly to Jesus, Fly to Jesus, Fly to Jesus and live
Fly to Jesus, Fly to Jesus, Fly to Jesus and live.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES