Arhiva pentru categoria ‘Personal’

Intâlnirea cu Maia-Rut

În 6 Octombrie a născut Ana-Maria o fetiţă de cca. 3 kg, după o naştere relativ uşoară.
Prin telefon mi-a zis: „Tata, e aşa de frumoasă!”
Trebuie să mărturisesc că eram mai interesat de cum se simte fiica mea în acel moment, urmând ca să păstrez bucuria şi curiozitatea pentru momentul când o voi vedea nemijlocit pe nepoţica mea.
Ideea că sunt bunic nu era ceva atât de deosebit, cât întâlnirea cu un „omuleţ” de care mă voi ataşa altfel decât de mama sau soţia mea, copiii sau prietenii mei.
Cu un amestec de curiozitate, aşteptare, emoţie şi puţină responsabilitate, am vizitat tânăra mămică şi pe Maia – Rut.
Am găsit-o dormind liniştit, cu seninătatea unui înger, fără griji şi fără păcate.
M-am îndrăgostit calm şi liniştit de Maia-Rut, după cum spune soţia mea, „la prima vedere”.
În prezenţa ei mi-am simţit inima uşoară şi am înţeles încă odată care sunt standardele de puritate ale lui Dumnezeu.
Fără să caut, în minte îmi vin cuvinte ca: minunăţie, comoară, candoare…
Când am binecuvântat-o la plecare, am avut bucuria cerului în inimă.
Maia-Rut, dragă, îţi doresc să ai parte de iubire şi să aduci iubire celor din jurul tău!

Am revenit

De mult nu am mai scris în acest blog. Motive au fost multe şi nu le voi enumera.
As dori să revin cu gânduri personale, evenimente de familie, implicare în slujire…
Nu doresc să scriu de dragul de a scrie, ci cu scopul declarat de a comunica.
Astfel acest blog va deveni principalul canal de comunicare pe care îl voi folosi pentru prietenii mei.
Cei ce doresc să comunice cu mine pot sa comenteze pe acest blog.

Reflecţii "ne-pesimiste"

Astăzi m-am gândit la ce mi-aş dori eu foarte tare acum, la această vârstă. Voi vorbi doar de lucruri legate de mine, deşi doresc multe lucruri pentru cei de lângă mine. E interesant că pe măsură ce trece timpul ţi se „rafinează” dorinţele şi aspiraţiile, în funcţie de sistemul de valori la care te raportezi.
Aşa că acum aş putea să spun că-mi doresc câteva lucruri care par normale şi unele care par ciudate.

Îmi doresc ca o perioadă de timp să fiu într-o relativă singurătate (împreună cu soţia şi cu vizite ale copiilor). Un loc ideal, dacă aş avea unde locui, ar fi Plopu. De ce îmi doresc acest lucru?

  • Evident că un motiv ar fi dorinţa de a mă odihni, dezlipindu-mă de tumultul cotidian şi de îngustimea unei vieţi în care nu mă mai regăsesc.
  • Un alt motiv pentru a fi în singurătate e legat de dorinţa de a medita şi a-mi „decanta” viaţa, de a mă purifica şi lepăda de reziduuri. Prea multe lucruri am făcut în viaţă şi deşi nu mi-am dorit să fac erori, realizez că viaţa mea a fost un amalgam de lucruri foarte bune, bune intenţii nefinalizate, balast şi falimente. Aceste consideraţii nu sunt pesimiste, ci realiste. Sunt viziunea unui om care doreşte să ţină ochii deschişi şi să nu cosmetizeze nimic. Nu-mi trebuie piedestal, ci vreau să stau în umbra lui Dumnezeu.
  • Aş adăuga că mi-ar place ca în sfârşit să pun pe hârtie multele gânduri, adunate în ani de viaţă şi slujire. Asta ar fi ca o descătuşare.

E interesant că am şi o dorinţă contrară (în aparenţă) celei dintâi. Mi-aş dori să fiu mai mult implicat în Proiectul Barnaba şi să vizitez comunităţi de tineri creştini, pentru a le spune cum e viaţa şi cum ar putea să fie cu Dumnezeu.

Acest conflict aparent pleacă din personalitatea mea: născut cu înclinaţii spre interiorizare, educat pentru a sluji. Rezultatul: ardere, consum şi adesea dezechilibru…

Cuvinte cheie:
– ape de odihnă, umbra Celui Preaînalt, copil înţărcat…
– lumânare, ardere, mă lupt…

Mă poţi sprijini în rugăciune?

La mulţi ani Gabi!

Gabi a împlinit 18 ani şi sunt semne bune în dezvoltarea şi maturizarea lui. Ne bucurăm de el şi de modul în care a început să vadă viaţa.
Îi dorim „La mulţi ani şi o viaţă plină de sens”!
De Sf. Dimitrie mi-a făcut cadou un breloc pentru chei. Pe o parte a acestui breloc scrie Dimitrie, iar pe cealaltă parte o caracterizare a ceea ce este sau ar trebui să fie Dimitrie: “personalitate strălucitoare; e admirat de toată lumea pentru fermitatea şi puterea de atracţie personală”.
Ce compliment din partea propriului tău fiu!
M-aş bucura să fie aşa şi îi doresc şi lui ca aceste cuvinte să fie valabile pentru el! Te iubesc, tata!
Am făcut o scurtă excursie şi am ajuns într-o pădure plină de brânduşe de toamnă.

Ceva se schimbă …

În familia noastră se produce o schimbare anul acesta. Fiica noastră – Ana-Maria – începe cursurile universitare. Va studia Ştiinţele Educaţiei la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.
Rugaţi-vă pentru ea, ca adaptarea la un nou stil şi ritm de viaţă să fie uşoară.
O puteţi încuraja trimiţându-i un mesaj la adresa [email protected]
Şi noi trebuie să ne adaptăm!

Ana-Maria

20 de ani de căsătorie

Mă bucur să vă spun că eu şi Alina sărbătorim 20 de ani de căsătorie.
Am făcut o lungă, dar frumoasă excursie prin munţi (cca. 850 Km în două zile); cursă lungă, dar absolut minunată.
Mesaj redactat în 20.09.2006

Transfăgărăşan Nord Mitruţ şi Alina la 20 de ani de căsătorie Transfăgărăşan Sud

Oraşul şi judeţul meu

CARANSEBEŞ
Municipiul este situat la confluenţa râurilor Timiş şi Sebeş, în zona de contact a muntelui cu dealul şi câmpia, care pătrunde până aici sub forma unui golf alungit în lungul Timişului.
Caransebeşul se găseşte la încrucişarea a patru drumuri principale ale Banatului, care duc, spre nord, la Timişoara, spre vest, la Reşiţa, spre est, prin Sarmizegetusa, la Hunedoara, iar spre sud, la Orşova şi Dunăre. Localitatea este înconjurată de munţii Semenicului, Poiana Ruscăi, Muntele Mic şi Ţarcu.
În timpul Daciei romane, la şase kilometri de actuala vatra, se găsea castrul roman Tibiscum (Jupa), construit în anul 102 d.Hr., dar este posibil ca şi pe teritoriul Caransebeşului actual să fi fost o aşezare romana.
Creştinismul este certificat din 1019, când apare în documente „Eparhia de Dibiskon”.
Oraşul medieval Caransebeş este atestat documentar prima oara în anul 1289, când este numit Opidum (târg), la fel ca şi în registrele dijmelor papale din anii 1332-1337.
Caransebeşul este o aşezare importantă, căci, în anul 1352 este amintit ca sediu al provinciei Sebus, iar în anii 1360 ca sediu al Banatului de Severin şi centru administrativ, politic şi militar al celor opt districte autonome romaneşti din Banat. Primul jude al Caransebeşului, amintit în anul 1360, se numea Sturza.
Cetatea medievala, care se numea Sebeş, din secolul XV (1464) se uneşte cu Karan-ul şi primeşte numele oficial de Caransebeş.
La 25 iunie 1600, Mihai Viteazu dă o diplomă din Cetatea Caransebeşului.
În 1718, prin pacea de la Passarowitz, oraşul este ocupat de către Imperiul Habsburgic.
Intre 1762 şi 1871 zona este organizată ca regiment de graniţă (Regimentul nr. 13 Româno-Bănaţean).
În 1872, oraşul este ridicat la rangul de municipiu, iar în anul 1873 se organizează Comunitatea de Avere.
În Caransebeş se construieşte în anul 1888, prima hidrocentrala electrica din estul Europei.
Clădirea primăriei municipiului a fost construita în anul 1903, sub mandatul primarului Constantin Burdea.
Intre cele doua războaie mondiale, oraşul fiind un important nod rutier şi feroviar, cunoaşte o dezvoltare accentuata, ajungând de la o localitate de graniţa, cu un număr limitat de locuitori (în perioada dominaţiei austro-ungare), la o urbe înfloritoare care se baza mai ales pe comerţ, micii meşteşugari şi zona agricolă înconjurătoare.
În perioada regimului comunist, oraşul a fost oarecum vitregit, mai ales prin stabilirea reşedinţei judeţului Caraş-Severin la Reşiţa, deşi, din majoritatea punctelor de vedere, Caransebeşul ar fi meritat această poziţie.
În aceasta perioada s-au construit în oraş doar un combinat de prelucrare a lemnului şi o întreprindere constructoare de maşini.
După revoluţie, oraşul Caransebeş şi-a regăsit resursele de dezvoltare în iniţiativa privata, dovada fiind mulţimea firmelor care activează în oraş şi potenţialul lor. Municipiul Caransebeş îşi va valorifica atuurile (poziţia geografica, căile de acces, aeroportul…) şi va atrage investiţii. În condiţiile creşterii autonomiei locale, dezvoltarea localităţii va depinde de capacitatea autorităţilor locale de a pune în evidenta aceste avantaje.
În oraş exista un mozaic de biserici creştine din diferite culte: ortodox, catolic, greco-catolic, baptist, penticostal, adventist… De asemenea mai este o sinagogă în care au loc ocazional întruniri religioase sau manifestări culturale.
Există un mediu bun pentru conlucrare, în mod special între tinerii evanghelici.
CARAŞ-SEVERIN
Este un judeţ mare, aşezat in partea de SV a României, cu un relief natural foarte variat, ceea ce-i conferă un farmec deosebit, lucru remarcat de vizitatorii mai mult sau mai puţin ocazionali.
Din nefericire este unul dintre cele mai puţin dezvoltate judeţe din punct de vedere economic. Avantajul de a fi fost un judeţ cu industria grea foarte bine reprezentată s-a transformat într-un dezavantaj după 1989. Restructurarea acestor coloşi industriali nu a dat rezultatele aşteptate, investiţiile străine au ocolit judeţul, iar gospodăriile individuale ale ţăranilor nu sunt adecvate pentru noua dinamică din agricultură.
În afară de investiţiile green-field, turismul ar putea aduce o revigorare a economiei judeţului, Dumnezeu fiind darnic cu acest judeţ în frumuseţe şi resurse naturale.

Biografie

„Căminul este acolo unde este familia!”

Deşi în decursul vieţii mele am schimbat destul de mult locuinţele, totuşi m-am simţit bine pentru că am fost cu familia.
La început a fost familia în care m-am născut şi am crescut şi apoi familia pe care mi-am întemeiat-o împreună cu soţia mea, familie care s-a mărit prin copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu.
  • Alina s-a născut în 13 ianuarie 1967 la Bistriţa, dar şi-a petrecut copilăria la Caransebeş. Aici ne-am cunoscut şi la terminarea liceului ne-am căsătorit. Acest eveniment avea loc în septembrie 1986.
    De atunci mi-a devenit cel mai apropiat şi fidel colaborator în slujire, ca şi în activitatea profesională.
    Acum îşi împarte timpul între familie, muncă şi lucrare – o lucrare mai discretă, dar la fel de importantă.
    În firmă ocupă poziţia de Director Comercial şi realizează performanţe deosebite printr-o combinaţie foarte bună de cunoştinţe tehnice şi atitudine caldă faţă de beneficiari şi furnizori.
  • Ana-Maria, s-a născut în anul 1987 într-o perioadă grea din viaţa familiei noastre şi a fost crescută prin harul vizibil al lui Dumnezeu, manifestat câteodată prin miracole.
    De mică a avut capacitatea de a comunica uşor şi de a se adapta la situaţii noi. Deşi a avut o adolescenţă tumultoasă, ca mulţi alţi adolescenţi, acum e o domnişoară responsabilă, cu o personalitate puternică.
    Cariera ei profesională începe să se contureze, datorită opţiunii ei exprimată în alegerea Facultăţii la care studiază. Este studentă în anul I al Facultăţii de Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.
    S-a împăcat cu Dumnezeu şi s-a botezat în anul 2005.
  • Gabriel-Ioan (Gabi) este născut în 1988 şi completează tabloul familiei noastre cu un băiat de la care se aşteaptă să preia unele responsabilităţi de la tatăl său.
    Viaţa lui a avut deja câteva etape: foarte cuminte ca sugar, extrem de neastâmpărat ca şi copil, confuz şi rebel ca tânăr adolescent…
    Acum a început o etapă în care începe să fie conştient de responsabilităţile generale şi specifice pe care le are orice om.
    Mai are un pas important de făcut: legământul cu Dumnezeu.
    Are foarte multe calităţi şi va fi interesant de văzut în ce direcţie se va îndrepta. Are în acelaşi timp spirit artistic, dar şi simţ practic.
Apreciem sprijinul pe care ni-l acordaţi în rugăciune!

Biografie

– m-am născut la 22 iunie 1958 la Caransebeş
– am absolvit Facultatea de construcţii în anul 1984
– m-am căsătorit cu Alina, care mi-a fost un ajutor de neînlocuit în viaţă şi în lucrare, lucru dovedit în toate situaţiile grele prin care am trecut
– am doi copii: Ana-Maria (n. 1987) şi Gabriel-Ioan (n. 1988)
– sunt născut din nou din 7 ianuarie 1983
– după un scurt stagiu la lucrarea cu copiii, urmează prima şi cea mai mare dragoste în slujire: lucrarea de tineret, începând cu anul 1983
– împreuna cu câţiva tineri entuziaşti am fondat ceea ce este cunoscut acum ca Tabăra Plopu, cu versiunea sa de iarnă Tineri pentru Hristos (tpH)
– după 1990 am fost implicat în deschiderea de noi căi şi mijloace de slujire, în noile condiţii: am participat la fondarea Organizaţiei Tineretului Creştin Baptist din România, co-organizator la conferinţe de pregătire pentru lucrarea de slujire (Evanghelion 1, „It is Our Turn”…), am făcut o călătorie misionară în Albania…
– având vocaţie pentru lucrarea de pionierat am fondat , după 1990, cu mai mult sau mai puţin succes, mai multe organizaţii cu caracter nepatrimonial şi patrimonial: Fundaţia Charisma, Camera Creştină Internaţională de Comerţ – România, Fondul Roman Pentru Dezvoltare…
– din dorinţa de a avea libertate de mişcare mi-am dorit să fondez o firmă cu care să îl slujesc pe Dumnezeu, dorinţă ce mii s-a împlinit şi astfel s-a deschis un nou mod de a sluji
– actualmente lucrez prioritar la două proiecte cu bătaie lungă: Proiectul Barnaba şi Proiectul Plopu, precum şi recent am început Proiectul „Cuvinte inspirate în spaţiul virtual”.

„Mai bine o viaţă scurtă, dar luminoasă, ca a unui meteorit, decât lungă şi fumegândă ca a unei lumânări!”
„Nu lungimea anilor contează, ci densitatea lor!”

„Binecuvântat pentru a binecuvânta!”

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES