Arhiva pentru categoria ‘Personal’

Toate lucrurile îşi au vremea lor

După o perioadă frumoasă, nu neapărat uşoară, a venit vremea să mă opresc.
Nu voi mai scrie pe acest blog pe termen nedeterminat şi nu voi putea fi contactat.
Vreau doar să mai adaug câteva cuvinte.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce şi cât am scris şi Îi cer iertare pentru gândurile nesfinţite.
Mulţumesc şi celor ce au citit postările mele. Ei au fost unul dintre motivele pentru care am scris.
Sper că a fost de ajutor ceva din ce am scris, în mod particular, pentru cineva.
Aş vrea să mulţumesc familiei mele pentru că mi-au creat condiţii pentru a putea aloca timp acestei îndeletniciri.
Mi-aş dori să văd tineri care apar în spaţiul virtual ca sluijitori ai Cuvântului, cu cuvântul scris.
Nu sunt o autoritate ca să dau sfaturi, însă îi rog să ţină cont de câteva lucruri:
(mai mult…)

Taraba cu bloguri

Mi-am denumit această postare Taraba cu bloguri, pentru că e vorba de o ofertă.
Dacă oferta merită băgată în seamă sau nu, rămâne de văzut.
Am să încep cu un extras dintr-o postare mai veche de pe acest blog:

„Acest blog a avut prima postare în 14.08.2006 şi am scris în el până în 25.11.2006.
Din diverse motive am făcut o pauză lungă.
Am revenit în 11.10.2009 şi de atunci am postat, în medie, cel puţin o dată pe zi.
Între timp am construit alte spaţii virtuale, pentru fiecare existând o anumită motivaţie.
Până unde voi merge?
A venit momentul pentru a dezvălui ca va urma. La un moment dat voi începe să donez spaţiile virtuale pe care le-am înfiinţat, şi care au fost deja promovate, unor bloggeri tineri care le vor duce mai departe.
Timpul pentru acest lucru nu e departe.
De ce o fac? Pur şi simplu pentru că e un crez de viaţă. A investi în cei tineri este o datorie a tuturor.”

Timpul acesta de care vorbeam a sosit.
În primă fază ofer toate blogurile mele, mai puţin cele personale celor ce doresc să le preia.
Dacă sunt condiţii? (mai mult…)

Prietenia ca o comoară

Daniel şi Flore Corlan; Dani şi Simona Albu; Matete şi Roxana Budimir;
Cornel, Viorica, Ruben şi Filip Reştea

La 24 de ani aveam puţini prieteni şi aceştia erau în general din alte cercuri, fără legătură cu viaţa şi slujirea creştină.
Nu bănuiam atunci că schimbarea produsă în viaţa mea va afecta radical şi cantitatea şi calitatea relaţiilor mele.
Astfel de-a lungul anilor am cunoscut foarte mulţi oameni, de la copii până la oameni în vârstă, în diferite ocazii.
Cu unii au fost legături ocazionale. Cu alţii, însă, am dezvoltat legături ce durează de mulţi ani.
Nu idealizez relaţiile. Şi relaţiile au urcuşuri şi coborâşuri de etapă, dar caracteristica unor relaţii adevărate este trăinicia în timp.
Viaţa te apropie şi te îndepărtează, în sens geografic. Îţi creează ocazii de a fi mult împreună sau întâlnirile sunt ocazionale.
Ai agende asemănătoare cu prietenii tăi, dar şi perioade în care nu mai ştii multe despre ei.
Ce anume dă trăinicia unei relaţii? E adevărat că ochii care nu se văd se uită? (mai mult…)

Surâsul şi zâmbetul

Surâsul e mai discret, din colţul gurii.
Câteodată e doar ghicit. Se poate ascunde, timid, în spatele unei seninătăţi a chipului.
Îi este frică să nu fie interpretat ca arogant.
Şi nu este, doar că bunul simţ îl face precaut.
Arareori se aventurează în vreo călătorie înspre râs.
Cum să-şi permită, oare? Deşi i-ar plăcea.
Poate că ar face-o, dar îi este teamă că va fi considerat arogant. Poate. (mai mult…)

24 de ani

Alina, Mitruţ şi Maia-Rut, la Plopu 26

Da, atât a trecut decând eu şi Alina am spus DA şi ne-am făgăduit unul altuia că ne vom iubi şi vom rămâne împreună, la bine şi la greu. (mai mult…)

Nu am colaborat cu Securitatea!

De o bună perioadă de timp, pe bloguri sau prin alte mijloace, au apărut materiale referitoare la colaborarea cu fosta Securitate.
Vasilică Croitor a publicat recent cartea Răscumpărarea Memoriei, ce prezintă informaţii din sfera penticostală, referitoare la acest subiect.
Ultima dintre ele este Comunicatul Consiliului Pastoral al Convenţiei din SUA şi Canada.
Puteţi vedea şi imagini înregistrate de la citirea acestuia şi semnarea lui de către liderii mişcărilor penticostale din SUA şi Canada.
Nu mi-am propus să comentez aceste reacţii sau să fac aprecieri legate de subiectul în sine.
Cu toate acestea am simţit că trebuie să fac şi eu ceva public. (mai mult…)

Timpul s-a scurtat

Aproape un an s-a scurs de la ultima ediţie a Taberei Plopu.
Plopu 25 este istorie şi Plopu 26 bate la uşă. Mai sunt doar cca. 3 săptămâni până când această ediţie va începe. Sincer să fiu o aştept cu mare nerăbdare.
Şi am motive să spun aşa ceva.
În primul rând nu pot uita că jumătate din viaţa mea biologică este legată de Plopu. Locul pe care îl simt cel mai aproape de inima mea, de pe tot pământul, este Plopu. (mai mult…)

Gânduri în timp

În anul 2004 fetele de la grupul de tineret, cu care lucram la acea vreme, au organizat o întâlnire specială, doar ele, fără băieţi, o întâlnire neformală.
Am fost solicitat să le transmit câte un mesaj scurt, fiecăreia dintre ele, aşa că am înregistrat câte un clip audio de câteva secunde. Am pus în acele clipuri ceva special pentru fiecare, ceva ce credeam că au nevoie şi care venea din inimă.
Suntem acum în 2010. Au trecut 6 ani. La vârsta adolescenţei 6 ani e foarte mult.
Am reascultat acele gânduri şi mi-am adus aminte de fiecare dintre fete cu duioşie, ca de copiii mei.
Ar fi interesant dacă ele ar reasculta acele gânduri şi şi-ar regăsi parcursul acestor ani în ele.
Dar sincer cred că unele dintre acele gânduri pot folosi şi altora care vor asculta.
Mie însumi mi-au folosit.

alt

Cuvânt, vorbă, vorbărie

Niciodată nu au existat mai multe posibilităţi de a transmite şi a înregistra mesaje ca acum.
Oamenii vorbesc şi scriu, compilează mesaje, concurează în a-şi promova mesajele folosind diverse mijloace, mai mult sau mai puţin legitime.
Există impresia că volumul sau intensitatea, sau „culoarea” contează. Cu alte cuvinte cine vorbeşte mai mult, sau mai tare, sau mai pigmentat transmite mai mult.
Realitatea evidentă este că nici pe departe nu este aşa.
Oamenii au dezvoltat arta sporovăielii cu poleială de înţelepciune atât de mult încât pot induce în eroare.
Este vreo diferenţă între a vorbi/a scrie şi a comunica?
Vorbirea şi/sau scrisul înseamnă automat şi comunicare? (mai mult…)

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!


Dallas Holm & Praise – Rise Again

Go ahead, drive the nails in My hands;
Laugh at me… where you stand.
Go ahead, and say it isn’t Me;
The day will come… when you will see.

(Refrain)
‘Cause I’ll rise…. again;
Ain’t no power on earth can keep Me down!
Yes, I’ll rise… again;
Death can’t keep Me in the ground.

Go ahead, mock My name;
My love for you is still the same.
Go ahead, and bury Me;
But very soon, I will be free!

(Refrain) (Instrumental bridge)

Go ahead, and say I’m dead and gone,
But you will see that you were wrong.
Go ahead, try to hide the Son;
But all will see that I’m the One!

(Final refrain)
‘Cause I’ll come again!
Ain’t no power on earth can keep me back!
Yes, I’ll come again;
Come to take My people back.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES