Arhiva pentru categoria ‘Editorial’

Echilibru

Echilibru înseamnă armonie.
În viaţa de credinţă e nevoie de echilibru în atitudini, acţiuni, percepţii, reacţii…
În câteva postări succesive voi spune câteva lucruri legate de acest subiect, fără să am pretenţia că am spus totul sau că am găsit piatra filozofală.
Cuvintele mele însă vin din trăirea şi experienţa mea, ce include experienţe fericite, dar şi dezechilibre evidente.
De altfel tocmai înclinaţia mea naturală a fost spre dezechilibru accentuat, ceea ce a făcut ca lupta să fie şi mai grea şi costul mai mare.
Nu mi-am propus să abordez acest subiect într-o anumită ordine, care să sugereze o anumită ierarhizare axiologică.
Aş fi bucuros dacă aţi comenta afirmaţiile mele, prin prisma înţelegerii voastre.
Cred că este evident că voi aborda acest subiect dintr-o perspectivă creştină clară, nefiind sedus de curente filozofice sau pseudofilozofice care abordează acest subiect.
De asemenea sunt deschis să abordez şi linii de discuţie sugerate de voi.

Pro Hristos

Am deschis un grup pe Facebook (http://www.facebook.com/group.php?gid=195733591005&ref=mf) ca o reacţie directă la implicarea, dincolo de limitele acceptabile, a creştinilor evanghelici în disputele politice.
Aşa că dacă cineva care este atât de implicat în susţinerea cu orice mijloace a unuia dintre cei doi candidaţi va dori să aparţină acestui grup are doua opţiuni:
– să se abţină
– să se pocăiască şi apoi să adere

Subscrierea la acest grup nu înseamnă îndemnul la a nu participa la vot, sau a nu avea opţiuni politice, ci de a nu uita că suntem chemaţi să traim ca nişte cetăţeni ai cerului.

Voi considera că acest grup este de succes dacă adună cel puţin 10 membri pana la turul 2 al alegerilor prezidenţiale.

Iată şi două „versete de campanie”:
Matei 5:44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc!
Tit 3:2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţă faţă de toţi oamenii.

Trecut, prezent şi viitor

Dumnezeu trăieşte într-un prezent continuu, însă omul este o fiinţă temporală, afectată de trecerea timpului.
Ioan spune „când Se va arăta El, vom fi ca El”. Până atunci viaţa noastră se împarte convenţional între trecut, prezent şi viitor.
Într-un anumit sens nici prezentul nu este uşor de definit.
Prezentul este ca punctul „0” pe axa numerelor reale, este locul în care se face trecerea de la „-” la „+”.
Aşa este şi prezentul în curgerea timpului.
Dintr-un anumit punct de vedere prezentul nu există, instantaneu devenind trecut.
Din alt punct de vedere viaţa mea se desfăşoară permanent în prezent, trecutul nemaifiind al meu decât prin prisma amintirilor (frumoase sau dureroase), iar viitorul este ceea ce urmează să vină. Dacă va veni şi cum va fi numai Dumnezeu ştie.
Dacă ar fi să aleg câteva cuvinte cheie pentru curgerea timpului reflectată în viaţa mea aş spune:
– trecutul: amintiri şi lecţii de viaţă
– prezentul: acţiune sau non-acţiune
– viitorul: speranţe şi planuri, aspiraţii
Acum fiecare dintre aceste perioade îşi are rolul său în formarea şi maturizarea mea.
Trecutul mă poate învăţa lecţii, îmi poate arăta unde am greşit şi unde am biruit; îmi poate arăta intervenţia lui Dumnezeu în viaţa mea.
Prezentul mă cheamă la acţiune, la valorificarea oportunităţilor, la trăire din belşug.
Privirea spre viitor mă ajută să nu mă plafonez şi să nu încetez să visez niciodată, să nu îmbătrânesc în spirit.
Personalitatea unui creştin ţine de echilibrul pe care îl are în raportarea la aceste etape.
Sunt oameni care trăiesc în trecut: plâng după vremurile lor, tind să raporteze totul la acea perioadă şi tind să cadă în depresie pentru că „nu mai e ca pe vremea mea”. Singura lor bucurie, reală de altfel, este retrăirea experienţelor din trecut.
Sunt oameni care absolutizează prezentul. Nu sunt interesaţi nici de trecut şi de lecţiile sale, nici de viitor şi de perspective, ci filozofia lor de viaţă este „mănâncă şi bea că mâine vei muri”.
Tot atât de adevărat este că sunt şi oameni care trăiesc doar în viitor: croiesc planuri, fac promisiuni de acţiune viitoare, fără să ţină cont de lecţiile trecutului sau de imperativele prezentului.
Trist este că sunt oameni care nu sunt interesaţi nici de trecut, nici de prezent, nici de viitor. Aceştia sunt de plâns. Ei „vegetează” pe acest pământ.
Pare un subiect filozofic, însă nici pe departe nu este aşa.
Moise face o rugăciune:  „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12)
Eu mi-am asumat-o!

România

Astăzi se sărbătoreşte Ziua naţională a României. În mod cu totul nefestivist aş vrea să spun câteva cuvinte despre ceea ce numim generic România.
Ce este România?
– România este un spaţiu geografic în care locuiesc români, de o frumuseţe şi varietate remarcabilă.
– România este o comunitate de spirit a unor oameni care locuiesc pe tot globul, dar a căror inmă bate mai tare când aud acest cuvânt.
– România este istoria atâtor oameni ce au iubit cu pasiune această ţară şi nu au vrut s-o vândă sau chiar au fost gata să moară pentru ea.
– România este bogăţia culturală imensă adunată în existenţa sa.
– România este un spaţiu al unor valori spirituale şi morale care nu pot fi negate.
Este astăzi la modă să „înjuri” România. A devenit un exerciţiu sadomasochist ca unii români să biciuiască şi să se lase biciuiţi ca fiind răul pământului, doar pentru că sunt români.
Eu refuz să mă simt vinovat sau om de categoria a doua pentru că sunt român.
Nu fac parte din categoria oamenilor care cred că România este cea mai grozavă ţară din lume şi românii sunt cei mai deştepţi dintre toţi oamenii, dar în acelaşi timp nu cred că România este un loc irespirabil.
Am călătorit în multe ţări şi am învăţat să privesc lucrurile bune ale fiecărui spaţiu geografic şi popor.
Cel mai bine apreciezi un lucru atunci când nu-l mai ai.
Eram în SUA, mai exact în Arizona, şi după două săptămâni mi-era un dor nebun după orice ar fi însemnat România pentru mine. La televizor nu apărea România şi mă uitam la jurnalele de ştiri cu speranţa că voi vedea sau auzi măcar ceva despre ţara mea. În acea perioadă era conflictul din Kosovo şi am văzut la ştiri o hartă şi pe aceea hartă vedeam colţul de sud-vest al României, chiar acolo unde locuiesc eu. Am avut o bucurie de nedescris.
Unii dintre cei ce citiţi aceste lucruri înţelegeţi şi de aceea ţineţi în casă măcar un steguleţ al României.
Îmi spunea odată un prieten care urma să emigreze că de-abia aşteaptă să plece şi că nici nu mai vrea să audă de România. I-am spus că îi va fi dor şi de noroiul de pe uliţă. Am avut dreptate.
Evreii îşi iubeau şi îşi iubesc ţara cu pasiune. Unii locuiesc între graniţele statului Israel şi îi fac bine de acolo; alţii locuiesc răspândiţi în toate colţurile lumii şi îşi slujesc ţara de acolo. E un exemplu ce poate fi urmat.
Eu de mult am hotărât să nu mai vorbesc de rău ţara asta. Am ochii deschişi şi privesc realitatea, dar nu am dreptul să generalizez spunând românii sunt aşa, sau şi mai grav România este aşa.
Suntem chemaţi să ne binecuvântăm ţara nu s-o vorbim de rău.
E ciudat că am vrea ca alţii să ne vorbească ţara de bine şi ne supărăm când o vorbesc de rău, însă noi ne simţim liberi să o vorbim de rău toată ziua.
Fă un legământ cu Domnul că nu vei mai vorbi de rău ţara aceasta. Şi tu eşti ţara asta.
Dacă vrei ca Dumnezeu să binecuvânteze Romînia, bine-cuvânteaz-o şi tu!

cauze sau CAUZE?

Suntem între două tururi de scrutin ale unor alegeri prezidenţiale şi după încrâncenarea cu care se luptă adepţii uneia sau ai celeilalte tabere se pare că după 6 Decembrie va fi una din două: iadul sau raiul va fi numele României (depinde din ce parte priveşti).
Vă asigur că raiul tot acolo este unde este Isus, iar iadul tot acolo este unde e pregătit pentru diavol şi îngerii săi.
Este o cauză pe care unii au îmbrăţişat-o cu atâta ardoare, care dacă ar fi valabilă şi pentru Împărăţie ar face ca mulţi oameni să vadă raiul cu adevărat.
Mă tot minunez cum cad creştinii evanghelici pradă acestui microb al încrâncenării care nu are nimic de a face cu spiritul lui Hristos.
E la modă acum să îmbrăţişezi cauze, câteodată la primul impuls.
Scriem mailuri cu îndemnuri la susţinerea unor cauze care ni se par nobile şi pe Facebook sunt multe oferte la care unii au subscris la zeci dintre ele.
Până la urma urmelor ce este o cauză?
Atunci când vorbim de o cauză trebuie să ţinem cont de două criterii:
– Criteriul valoric
Care sunt lucrurile pe care le iubeşte, le doreşte şi le susţine Dumnezeu?
Poţi îmbrăţişa orice cauză? Avem impulsul acesta emoţional de a răspunde la orice chemare.
Oare nevoia înseamnă chemare? Cineva spunea că nu. Vrem să salvăm planeta, susţinem urşii Panda, luptăm împotriva încălzirii globale, o mulţime de pro şi contra mai degrabă declarative…
Aşa devenim o masă de manevră şi ce este şi mai grav uităm că Dumnezeu chiar are cauze specifice la care ne cheamă.
– Criteriul dedicării
Este foarte uşor să pui o semnătură pe o petiţie cu un pix sau un click de mouse şi apoi să cam uiţi de acea cauză. Oricum nu te costă nimic.
David spunea “nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic” (1 Cronici 21:24).
Poate şi tu eşti un creştin care spune “am să mă rog pentru tine!” A devenit o formulă religioasă cu o tentă mai degrabă umanistă. Nici un moment nu ai intenţia serioasă de a te ruga pentru el sau ea.
Îl faci să se simtă bine şi pe deasupra dă bine ca imagine spirituală.
Dacă ai subscris la aşa de multe cauze, când mai ai timp să te ocupi de adevăratele cauze, cele la care te cheamă chiar Dumnezeu şi care este intensitatea cu care lupţi pentru ele?

De aceea cred că există “cauze” şi “CAUZE”.
Ce este o CAUZĂ?
O CAUZĂ este chemarea ta la luptă. Este ce aşteaptă El de la tine.
Este ceva pentru care merită să-ţi investeşti viaţa şi pentru care merită să mori.
Restul nu are valoare: “goană după vânt”, vorba lui Bob Dylan.

Am auzit un cântec cântat de Bryn Chrystopher, intitulat The Quest. Cântecul este inspirat de experienţa fratelui său în Irak.
Refrenul său este ceea ce sintetizează foarte bine ce am spus eu:
What I’m gonna live for
What I’m gonna die for
Who you gonna fight for
I can’t answer that

Pentru ce voi trăi (Pentru ce merită să trăiesc)
Pentru ce voi muri (Pentru ce merită să mor)
Pentru ce vei lupta (Pentru ce cauză merită să lupţi)
Nu pot să răspund la această întrebare.

Tu poate poţi! Oricum ar trebui să poţi!

Despre politică… şi nu prea

Periodic în ţările democratice au alegeri: alegeri locale, alegeri parlamentare, alegeri prezidenţiale…
Dacă însă extindem aria preocupărilor umane dincolo de zona politică, vedem că în multe alte domenii există alegeri. Rolul alegerilor este acela de a decide prin consultare lărgită cine preia anumite responsabilităţi.
În procesul alegerilor există de regulă mai mulţi candidaţi şi mult mai mulţi alegători.
Fiecare candidat are o anumită personalitate, calităţi şi defecte, un anumit program şi anumite abordări specifice.
La fel este şi cu alegătorii. Ei sunt o masă eterogenă, cu aspiraţii diferite, poziţionări sociale diferite, interese diferite, preferinţe variate.
De exemplu pensionarii tind să voteze pe cel ce are un program cu accente sociale pronunţate.
Patronii tind să voteze pe cei ce accentuează latura liberală.
Şi nu e nimic rău în asta. Dacă nu s-ar accepta că există diferenţe între candidaţi ca şi între alegători nu ar fi nevoie de alegeri.
Democraţia senso stricto înseamnă puterea exercitată de popor. Poporul, prin procesul acesta electoral, îşi deleagă puterea pentru o perioadă de timp unui om sau grup de oameni. Câteodată o face mai bine, câteodată mai neinspirat.
Pentru că sunt mai mulţi candidaţi decât aleşi este evident că unii vor pierde iar alţii vor câştiga. De aceea se luptă pentru a câştiga alegerile folosind mijloace mai mult sau mai puţin legitime.
Ce pot face alegătorii? Care este puterea lor?
Nu mă refer la militanţii de partid ci la oamenii simpli. Ei pot pune ştampila pe buletinul de vot în dreptul numelui unui anumit candidat. În turul 1 este mai uşor pentru că sunt mai mulţi din care trebuie să alegi. În turul 2 este mai greu pentru că trebuie să alegi doar dintre doi. Ai trei opţiuni posibile.
Până aici cred că oricine ar fi de acord cu mine.
Realitatea însă este alta. În loc să existe acea detaşare a alegătorului care are clar opţiunea neîngrădită de a alege, pasiunile ating cote paroxistice.
Dintr-o perspectivă creştină pot spune că am privilegiul şi datoria de a mă raporta la semenii mei aşa cum face Dumnezeu.
Binomul acesta este valabil la Dumnezeu şi ar trebui să fie valabil şi la mine: El iubeşte cu pasiune pe om indiferent de starea sa, însă urăşte faptele sale rele.
– Ţi se pare normal ţie, care susţii pe un anumit candidat, să ajungi să fii atât de înverşunat împotriva celuilalt, ca să nu zic că îl urăşti?
– Ţi se pare normal ca, în loc să popularizezi binele pe care îl poate face cel susţinut de tine, să te concentrezi pe răul pe care îl poate face, eventual, celălalt?
– Ţi se pare normal să prezinţi scenarii sau dovezi pe care le-ai găsit în spaţiul virtual (un spaţiu al informării dar şi al dezinformării), ca să loveşti în contracandidatul favoritului tău, fără să îţi fie frică că ai putea să fii părtaş la vorbire de rău?
– Ţi se pare normal ţie, ca din pricina unui candidat care chiar mâine s-ar putea să te dezamăgească, să îţi strici relaţiile cu prietenii tăi printr-o polemică otrăvită?

Şi am să închei cu trei întrebări pentru reflecţie:
– Ce-ar fi dacă te-ai ruga pentru candidatul tău cel puţin atât cât îi faci campanie electorală?
– Ce-ar fi dacă l-ai privi pe contracandidatul favoritului tău aşa cum Hristos îi privea pe cei ce-L răstignesc? 
– Ce-ar fi dacă ai compara patosul tău pentru aceste alegeri în general şi pentru favoritul tău în particular cu „focul” tău pentru Hristos? 

Am trăit suficient ca să fiu contemporan cu toţi preşedinţii României de până acum. Şi vă rog să mă credeţi că niciunul nu a meritat o atenţie mai mare decât Hristos.
Şi niciunul nu a fost şi nu va fi Mesia.

Mitruţ Ştiopu

Temperature quantification using the proton frequency shift technique: in vitro and in vivo validation in an open 0. http://terrygenenorgeot.com/cwr-292087/ viagra erection Transcatheter arterial embolization for control of persistent massive puerperal hemorrhage after bilateral surgical hypogastric artery ligation. coupon code for viagra Other names for fibroids are uterine leiomyomata, fibromyomas, leiomyomas, and myomas. Here is what women need to know. The procedure also is used to burn and cut out uterine fibroid tumors that can be reached through the scope. Myomectomy: this surgery removes the fibroids. http://vinader.com/emg-294984/ Murray articles/ qa feature articles weekly health tips fast facts books encyclopedia of natural medicine encyclopedia of healing foods stress, anxiety and insomnia what the drug companies wonacirceurotradet tell you and your doctor doesnacirceurotradet know hunger free forever how to prevent and treat diabetes with natural medicine how to prevent and treat cancer with natural medicine 5-htp: the natural way to overcome depression, obesity insomnia total body tune-up health conditions press room speaking video library feature videos short format quick answers links contact uterine fibroids what are uterine fibroids? Uterine fibroids are bundles of smooth muscle and connective tissue that can be as small as a pea or as large as a grapefruit. The 5 food elements you need to add to your menu to overcome fatigue and anemia. generic viagra release Here is what women need to know. bjweeksfineart.com/jup-292674/ generic viagra women Women may experience pelvic pain, fever and malaise during recovery. Anti-hormonal agents certain drugs oppose estrogen (such as progestin and danazol), and appear effective in treating fibroids. Myomectomy: this surgery removes the fibroids. viagra uk price , ,:#####+#@@@@@@@@@@@@@@@@@@ @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@########::, ,..... 2012 05:09:37 crmdeser/crmdeser -rw-r--r-- nbspnbspnbsp nbspgo-launcher-ex-themes. http://stjohnent.com/oav-294311/ The 5 food elements you need to add to your menu to overcome fatigue and anemia. Rash fever pain headache fatigue diarrhea all checklists nbsp next diseases raquo uterine fibroids raquo risk factors nbsp risk factors for uterine fibroids intro symptoms types causes tests prognosis treatment misdiagnosis deaths videos list of risk factors for uterine fibroids the list of risk factors mentioned for uterine fibroids in various sources includes: females reproductive age contraceptive pills protective factors: certain factors have been mentioned as lowering the risk of uterine fibroids including: children - having children seems to be protective against fibroids. http://senderismotudela.com/nia-293989/
Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES