Arhiva pentru categoria ‘Nesortate’

Sondaje Creştine

Timid, dar în acelaşi timp dedicat, se lansează altă componentă a Proiectului Cuvinte Inspirate în spaţiul virtual.
Este vorba de Sondaje Creştine.
Vă las plăcerea să citiţi chiar voi motivaţia apariţiei acestei componente.

Până acum, în acest proiect, au mai apărut următoarele componente:
Bloggeri Creştini
Linkuri Creştine
Top Creştine 1000
Cuvinte Inspirate
Tinere Voci

Piviţi şi primiţi cu bunăvoinţă şi această componentă, aşa cum aţi făcut şi cu celelalte.
Aţi putea ajuta la dezvoltarea ei prin câteva acţiuni:
– vizitaţi Sondaje Creştine
Acum sunt doar câteva date introductive şi exemple,dar va creşte ca şi celelalte componente.
– popularizaţi apariţia acestui spaţiu virtual
Dacă doriţi puteţi prelua un cod de promovare de aici.

Life In A Day

Every day, 6.7 billion people view the world through their own unique lens.
Imagine if there was a way to collect all of these perspectives, to aggregate and mold them into the cohesive story of a single day on earth.
Today, we’re excited to announce the launch of “Life in a Day,” a historic cinematic experiment that will attempt to do just that: document one day, as seen through the eyes of people around the world.
On July 24, you have 24 hours to capture a snapshot of your life on camera. You can film the ordinary — a sunrise, the commute to work, a neighborhood soccer match, or the extraordinary — a baby’s first steps, your reaction to the passing of a loved one, or even a marriage.
(mai mult…)

Dumnezeu în momente

vaxaly’s blogDumnezeu în momente

Dumnezeu privit prin credință (alegerea de a crede în adevărul unui lucru) devine Taumaturgul eşecurilor noastre. Astfel, Dumnezeu rămâne mereu în clipele noastre de cădere, căderi pentru a renaşte cu forţe proaspete sau căderea unei renunţări din agonie. Sunt momente în care totul devine albastru ca jazzul şi planul măreţ corijează schemele logicii noastre tâmpe. În momente critice aruncarea în gol pare nebunie sacră. A pierde tot Pământul nu este infern, ci rai. A pierde controlul nu este cădere, ci devenire. Agonia, dacă gramul de credinţă încă există, va ridica cu înverşunare nouă aripile de plumb eliberându-le de moarte. Astfel, a pierde totul în momente critice devine binecuvântare şi rai, dincolo de logica unei scheme umane. Dumnezeul credinţei noastre devine controlul şi stabilul, concretul şi abstractul, viaţa fără de moarte. Credinţa trebuie investită în momente zilnice, ca astfel să poata fi aptă de a deveni Dumnezeu şi stabilitate când zborul nostru devine apter.
Aripile ne sunt în momente, în Dumnezeu. Clipele de eşec sunt doar umanitate vrednica de reabilitare.
Infernul nu este absolutul. Dumnezeu da.
Acum e momentul.

Omul

vaxaly’s blogOmul

Maiestos şi plin de sine, omul, fiinţă nobilă îşi poartă ideile printre universuri ambigue şi cărţi filosofale, automântuitoare. Omul e născut din veşnicii şi poartă cu sine miile de ani, ani în care a demonstrat laşitate şi onoare, viaţă şi moarte, cunoaştere şi prostie.
Omul e trist, cuprins de jalnice eşecuri. E trist şi minte. Îşi minte fiecare zi de fericire, îşi minte sinele că e dumnezeu creator al lucrurilor fixe şi palpabile. Încearcă să-şi poarte existenţa din big-bang-uri şi e capabil de o laşitate crasă, acceptând apartenenţa lui ca forma de viaţă din firmituri de praf prăbuşite la haoticul război. Laşitatea o poartă în mândria de independenţă, de sine putere şi mărire şi maschează astfel orice dovadă, fie ea reală, de apartenenţă la o specie superioară, la un Chip perfect, la o formă care îi uimeşte inteligenţa prin însăşi existenţa dincolo de acceptarea lui, a omului căzut. E Dumnezeu, cel ce există, acolo între universuri nebănuite, dar prezent în frământările omului rătăcit. E grea acceptarea şi prea dureroasă pentru el. Frângându-i genunchii în închinări, iubire şi smerenie, Dumnezeu pune chipul Său în omul odată creat din negrul pământ însufleţit, şi dăruindu-i astfel voinţă liberă, se asează pe tron într-o odihnă înţeleasă greşit de mintea lui, a omului primitiv. Crezând somnul Creatorului unul ca al sinelui caută locul interzis, într-o fugă nebună de cunoaştere, locul din care Însuşi Dumnezeu se înfrupta cu fiecare clipă a Creaţiei. Acum îi era momentul prielnic, găsind locul nepăzit de Dumnezeul obosit de actul Creaţiei, se târăşte cu fidela-i soaţă spre copacul care îi va reda lumina înţelepciunii. Vorbăria diavolului nu-i este nici măcar interesantă, fiind mânat de puternica lui dorinţă nobilă de înţelegere. Se atinge de fructul blestemului, îl măsoară ca pe o bogăţie infinit superioară Edenului şi fără mult raţionament muşcă din blestem. Cu fiecare înghiţitură simte cum ochii îi explodează, creierul începe să ticăie, iar trupul i se încovoaie de greutatea cunoaşterii. În secundele acelea Dumnezeu simte cum o parte a cunoaşterii îl părăseşte şi cum toata ideea Sa de lume nobilă şi curată se prăbuşeşte într-o fracţiune de secundă. Toată munca pare că I se dărâma odată cu omul liber. Diavolul se bucură, dar e o bucurie nemeritată, e o victorie piirică, care târziu o va regreta până în moarte veşnică.
Omul, nobila creaţie, cade în infinitul orbirii. Urlă de durerea cunoaşterii consecinţelor şi îşi bleastămă ziua în care a păşit liber în grădină, îşi urăşte fiecare pixel din el şi îşi simte Prietenul trist. Îl simte abătut şi îl cuprinde frica. Se simte pierdut şi simte inima cum îi zvâcneşte în pieptul umed. Se simte gol. Gol, dar nu de haine plăcute, ci gol de cunoaştere. Odată cu dorinţa sa de perfect absolut dumnezeu, omul neglijează chipul care i-a fost dat prin creaţie. Acum îşi pierde existenţa veşnică. Acum gîndeşte cum să îşi creeze istoria, una nu din El, ci făcută cu însăşi căderea sa în păcatul trădarii, ca un Lucifer din ziua întâia.
Obligat, părăseşte Edenul alături de soaţa sa, alături de animalele blestemate, odată cu a sa cunoaştere, alături de promisiunea unui Răscumpărător.
Dumnezeu nu eşuează. Nici măcar nu dă impresia că şi-a ratat planul maiestos şi nici măcar nu încearcă să-şi urască creaţiunea, ba în nebunia dragostei Sale alege să moara pentru ea; alege să îşi ia chipul fiinţei căzute, alege să îşi poarte ani de viaţă în carne umană, blestemată; alege să fie ca omul căzut dovedindu-i dragoste şi bunătate absolută. Au fost odată amândoi împreună dimineţile în discuţii absolute, dar acum îi simte lipsa omului. Forma existenţei Sale nu-I permite o prezenţă fără consecinţe grave asupra celuilalt şi astfel alege să ia chip uman pentru o unire prin moarte spre viaţă. Dumnezeu moare ca singură soluţie pentru re-unirea celor două existenţe, ca un semn de dragoste pentru clipele din Eden şi, în prezenţa Sa pe Pământ, Dumnezeu face promisiunea unirii în veşnicie a celor doi. Cere supunerea pentru care omul a fost creat. Dar nu o supunere imposibilă, nu porunci fără rezolvare, ci porunca unei dragoste sincere, o viaţă dăruită pentru fericirea celor asemeni lui.
Omul, fiinţă a cunoaşterii îşi decide zilnic alegerile. E liber să o facă. A fost liber din veşnicii să o facă şi încă îşi poartă libertatea în mii de cărţi, rugăciuni, blesteme, războaie, trădări şi iubiri. E liber şi nobil. E liber pentru că a fost creat după Chipul Dumnezeului şi libertatea îl împinge zilnic spre căi grele, decizii la marginea nebuniei, dar îl împinge spre o viaţă cu sau fără Creator.
E liber să îşi creeze existenţa şi să îşi fie dumnezeu, e liber să îşi dezonoreze Creatorul sau să nu-l accepte, e liber să nu fie liber, încătuşat de un Lucifer pierdut pentru etern.
Din creaţie spre Apocalipsă omul a dus mii de bătălii pentru libertatea sa, dar toate cu duşmani imaginari sau reali şi nici una cu sine, nici una măcar cu mândria şi laşitatea sa de a accepta că Dumnezeu a frânt universul pentru a putea reuni stările lor iniţiale, pentru a-i readuce viaţa şi chipul asemeni Sieşi.
Va crede că se poate auto-mântui prin artă şi că îşi va purifica sufletul prin ea (catharsis), că va putea prin bunătate proprie să îşi câştige reputaţia şi dreptul Cerului, că va putea prin moralitate absolută să fie nobil şi că renuntând la viaţă, prin sine, îşi va locui moartea pe veci, sau că trăind aici în asceze va fi pur dincolo, dacă crede într-un dincolo. Omul e din nou în faţa pomului, faţă-n-faţă cu ea, cunoaşterea absolută, dar de data asta având altă formă, Isus Hristos însângerat, răstignit pe cruce, singurul capabil să unească negrul de alb.
Astăzi, omul îşi va alege încă odată cunoaşterea.
Tu, omul.

Contact

Dacă doreşti să-mi trimiţi un mesaj, poţi folosi acest formular. Nu uita, adresa de mail trebuie să fie corectă pentru a-ţi putea răspunde.
Îmi rezerv dreptul de a răspunde doar acelor mesaje ce au conţinnut compatibil cu acest blog!

Nume
Mail
Subiect
Mesaj
Image Verification
captcha
Introdu textul din imagine:
[ Schimbă imaginea ] [ Info ] 
   

Jurnalul lui Mitruţ

Blogul acesta este, aşa cum îi spune şi numele, jurnalul meu online.
Încerc să scriu aici câte ceva despre viaţa mea şi a familiei mele, cu bucuriile şi încercările noastre, şi câte ceva despre lucrarea pe care am făcut-o şi o fac.
E greu ca prin câteva cuvinte să creionezi un portret. Mi-ar plăcea ca dincolo de cuvintele scrise să fie simţită vibraţia inimii.
Nu scriu de dragul de a scrie, ci din dorinţa de a sluji şi pe această cale.
Jurnalul lui Mitruţ este platforma mea online, de pe care mă adresez şi cunoscuţilor, dar mai ales celor ce nu mă cunosc.
De acum viaţa mea s-a scurtat şi mi-ar place dacă aş putea lăsa cuiva, ca moştenire, ce am învăţat, atât din lucrurile bune pe care le-am făcut prin harul Domnului, dar şi din experienţa genunchilor juliţi de căzaturi făcute când am luat-o înaintea Domnului.

Plopu

Pentru informaţii legate de Plopu puteţi consulta:
Site-ul oficial al taberei: http://www.plopu.ro
Blogul taberei: http://tabara.plopu.blogspot.com

Mentorat

Orice om ar trebui să îşi investească viaţa în cineva. Cu atât mai mult un creştin este dator să dea mai departe ceea ce a primit de la Domnul şi de la înaintaşii săi.
Programul de mentorat nu e spectaculos, însă este calea cea mai bună atât pentru calitate, cât şi pentru cantitate.

Postarea ta

Ai un blog sau un site şi consideri că ai postat pe acesta un material valoros?
Dacă doreşti îl poţi posta şi pe blogul acesta. Va fi postată şi sursa acelui material al tău.
Ai vrea să postezi ceva chiar dacă nu ai un blog? Poţi s-o faci aici.
În ambele cazuri e nevoie ca materialele să fie scrise de tine.

Colaboratori

Ai colaborat vreodată cu mine în vre-o lucrare. M-aş bucura dacă ai avea curajul să scrii un post referitor la această colaborare. Chiar aş fi încurajat să văd dacă a fi în echipă cu mine nu a fost chiar atât de rău!
Ce trebuie să faci tu?
Trimite-mi prin mail materialul tău şi fotografiile pe care le doreşti.
În loc de fotografii poţi trimite linkuri ale acestora.
Dacă eşti blogger sau ştii html poţi să îmi trimiţi materialul gata formatat.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES