Arhiva pentru categoria ‘Umor şi Ironie’

Formalism 3 – continuare

U: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos.
C: Iar eu sunt un crestin.
U: Oh, hei, I-Pod, dragut!
C: E de fapt un J-Pod.
Oh, e de fapt un J-Pod.
Canta numai cantece care vorbesc despre Isus.
U: Oh, tare!
C: Da, da. E destul de dragut. Are pe el dinainte 77 Giga de muzica crestina, sigur pentru toata familia.
Si inca multe genuri muzicale: CCM, CCL, ELCC, R&B, Country&Western, si favoritul meu, mai nou, Rap Crestin, pentru ca sunt innebunit dupa JC [Jesus Christ = Isus Cristos], da, ma cunosti tu.
U: Wow, aia da colectie de Giga.
Ah, nu stiu ce sa zic… Nu simt ca trebuie sa ascult muzica crestina tot timpul ca sa fiu un urmas al lui Cristos.
C: Adica tu nu crezi in muzica crestina?
U: Desigur ca cred in muzica crestina. Chiar am si eu cateva piese pe I-podul meu.
C: Oh, dar ce ai ascultat zilele astea?
U: Ei bine, in ultima vreme am ascultat mult U2.
C: Ah, U2.
U: Da, si eu.
C: uh, U2, da… m-am prins.

Un subiect discutat şi disputat în lumea creştină este muzica. Şi nu ar fi nimic rău în asta dacă nu s-ar merge până acolo încât oamenii ar fi declaraţi creştini sau necreştini după genul de muzică pe care-l ascultă (sau nu-l asculta), după instrumentele ce contribuie la un anumit gen de muzică, după caracterul explicit sau implicit al versurilor melodiei…

Formalism 3

Încă un episod al acestui dialog dintre cele două personaje aduce în atenţie un alt aspect al atitudinilor pe care le putem întâlni în trăirea practică.

Formalism 2 – continuare

U: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos
C: Iar eu sunt un crestin.
U: Ce faci acolo?
C: Ma pregatesc de biserica. Mi-am pus costumul, camasa calcata, pantofii lustruiti si bratara cu WWJD [What would Jesus Do? = Ce ar face Isus?], si plicul cu darul meu in buzunarul din fata ca sa-l vada toata lumea.
U: Eu deja il vad…
C: Sunt gata de plecare.
U: Da, bine, arati dichisit.
C: Uh, tu asta porti la biserica?
U: Ei bine, da. Chiar ma indrept intr-acolo. Ce? E ceva gresit cu ceea ce port?
C: Tu crezi ca Isus ar vrea sa porti aia in Casa Lui de inchinare? Nu crezi ca ar trebui sa porti hainele de duminica cele mai bune?
U: Dar azi e sambat
a.
C: Stiam asta.
Tu chiar crezi ca Isus S-ar inchina sambata?
U: De fapt… da, El… Nimic, lasa!


Chiar dacă pare exagerat, cu siguranţă că orice asemănare cu caractere şi fapte reale, nu este deloc întâmplătoare.
Fără să fiu adeptul exagerărilor, am urmărit ani de zile chinul acesta al păstrării şi cultivării aparenţelor.
Am prins vremea când a purta cravată era interzis la amvon, dar am prins şi vremea când fără cravată nu se putea urca la unele amvoane.
Mulţi ani a fost disputa aceasta: să se citească sau nu cuantumul contribuţiilor fiecărui membru; motivaţia o puteţi bănui.
De ce fac ceea ce fac? Când merită să fac ceea ce fac?
Dacă motivaţia mea, chiar ascunsă, este să fiu văzut şi apreciat, am alterat totul.
Chiar îmbrăţişez sincer părerea că Domnul se uită la inimă, şi doar omul se uită la exterior?
Şi mai e o problemă sugerată în acest clip. E vorba de disputele la baionetă pe teme secundare. Vă las pe voi să vă faceţi o listă cu falsele drapele sub care aţi purtat sau purtaţi lupte pe teme minore.

Formalism 2

Aşa cum am promis, vom face toţi paşii. Şi e bine ca atunci când ne uităm la aceste imagini, foarte bine realizate, cu un umor fin, să analizăm atitudinea noastră, nu atât a celor din jurul nostru.
Ce anume e valabil pentru noi din ceea ce vedem?

Formalism 1 – continuare

Urmasul: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos.
Crestinul: Iar eu sunt un crestin.
U: Ce-ai acolo?
C: Oh, doar incerc sa tin pasul cu ceva lectura. Ceva carti de reguli, manuale de etica si ceva chestii de moralitate doar in caz de urgenta.
U: Multa lectura!
C: Da, si chiar deasupra am sabia mea de incredere… Versiunea King James, bine impachetata in gentuta asta de piele…
U: Imi plac manerele…
C: Da, sunt comode. Vrei sa-mi vezi colectia de abtibilduri de masina?
U: Desigur.
C: Am…am ramas fara loc pe masina…
U: Wow, desteapta treaba.
C: Multumesc. Deci tu ce porti ca sa-ti arati „crestinismul„?
U: Ei bine, nimic cred… nu stiu… pur si simplu incerc sa-L urmez pe Cristos in modul in care-mi traiesc viata. Nu simt ca ar trebui sa-mi port inima pe maneci sau…
C: Nu simt ca ar trebui sa-mi port inima pe maneci sau…
U: Ma batjocoresti?
C: Ma batjocoresti?
U: Potoleste-te!
C: Potoleste-te!
U: Sunt o mare varza!
C: Sunt o mare varza!

Am reprodus dialogul dintre cele două personaje: Creştinul şi Urmaşul lui Hristos.
Traducerea e făcută de Laura. Mulţumesc!

Mi-am permis să subliniez expresiile definitorii pentru modul cum înţelege fiecare să trăiască.
Creştinul are o preocupare pentru lucrurile legate de proiectarea unei imagini, iar Urmaşul lui Hristos crede că a fi creştin implică toate aspectele vieţii.
Poleiala primului personaj se topeşte la primul test.
Evident că tuşele sunt îngroşate, dar nu poţi să nu observi că filozofia primului personaj are mulţi adepţi astăzi.

Formalism 1

Revin la o postare mai veche, intitulată Extreme.
Nu este un subiect favorit al meu din considerente intelectuale, sau de dragul unei eventuale polemici. Pe măsură ce înaintez în vârstă devin din ce în ce mai puţin dispus să intru în polemici.
Pur şi simplu subiectul este de maximă importanţă, pentru că atinge un punct sensibil al vieţii creştine. Există din ce în ce mai mulţi creştini care recunosc o slăbire a puterii de mărturie a noastră.
Care e cauza? Care sunt cauzele?
Cu siguranţă că nu există răspunsuri facile şi nu e o singură cauză.
O incursiune în istoria credinţei şi trăirii creştine, ne arată nişte oameni care aveau calitatea de trăi ceea ce primiseră ca învăţătură, astfel că discursul lor confirma comportamentul lor.
Ce observăm acum?
Observăm ori încercări de a adapta discursul nostru la comportamentul nostru, sau comportamente „nenaturale”, generate de eforturi personale, nu izvorâte din convingeri profunde.
Şi ambele forme de exprimare sună fals.
Armonia dintre ce gândesc, ce spun şi ce fac, este convingătoare şi molipsitoare.
Ce tonic este să fii în preajma unor asemenea oameni!
Am prezentat patru clipuri scurte, foarte bine realizate, care ating câteva aspecte ale artificialului (a se citi: când forma devine scop în sine).
Sunt mici dialoguri între Creştin şi Urmaşul lui Hristos.
Vă provoc să extrageţi şi să comentaţi, din aceste clipuri video, câteva idei ce arată metehnele care pot afecta mărturia creştină.
Astăzi începem cu primul filmuleţ.

Extreme

De când a apărut Biserica, există pericolul deviaţiilor, atât la nivelul învăţăturii cât şi al trăirii. Calea dreaptă este invocată, de liderii de opinie sau de credincioşii de rând, pentru a-şi justifica părerile.
Unii încearcă să lărgească calea. Numim asta libertinsim.
Alţii încearcă s-o îngusteze mai mult decât a lăsat-o Isus. Numim asta legalism.
Trebuie spus că sunt la fel de periculoase ambele abateri de la ceea ce Isus a învăţat şi trăit.
Am lucrat mulţi ani cu adolescenţii şi tinerii, dar şi cu persoane mai în vârstă.
Există părerea că tinerii sunt mai înclinaţi spre libertinism, iar cei în vârstă spre legalism. Aşa o fi, dar la ambele categorii de vârstă există ambele tentaţii, însă în forme diferite.
Să te ferească Dumnezeu de un tânăr legalist. Sabia lui e mai ascuţită decât a unui om în vârstă.
Tot aşa şi un om în vârstă când o ia razna, e pericol.
Am ilustrat acest lucru la Tabăra Plopu, acum doi ani, când de la calea dreaptă, crucea lui Isus Hristos, ce ducea drept în sus spre răsplata veşnică, se desprindeau două drumuri: spre stânga libertinismul, iar spre dreapta legalismul.
Ambele căi duceau în jos, spre un foc.
Era o alegorie. Nu sunt teolog şi nu dau interpretări legate de aceasta, însă am învăţat că mare lucru este să te cercetezi dacă eşti pe Calea dreaptă, şi în învăţătură şi în trăire.

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!
Vezi dacă Sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei! (Psalmi 139:23)

Am pus pe un blog al meu 4 clipuri scurte, ce sugerează foarte sugestiv pericolul formalismului religios, o formă de manifestare a legalismului.

Clip 1
Clip 2
Clip 3
Clip 4

Umor (dar şi ceva de învăţat)

Mi-a atras atenţia asupra unui clip una dintre prietenele mele, care are de făcut o prezentare despre o persoană cunoscută.
Până la urmă va prezenta două persoane foarte cunoscute.
Deşi acest clip este plin de umorul povestitorului, dar şi de comicul situaţiilor prezentate, vă spun sincer că unele idei m-au pus pe gânduri.
M-aş bucura dacă aţi comenta nu atât asupra personajelor cât asupra ideilor care eventual vi se par interesante.

Precizare: am respect şi admiraţie pentru povestitor, fără să fiu un fan al celui despre care se povesteşte.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES