Arhiva pentru categoria ‘Didactica’

Umor… didactic: On Fasting

Postul a fost un subiect destul de neglijat la sfârşitul secolului XX, atât în propovăduire, cât şi în practică.
Se pare că postul revine în atenţie, numai că de multe ori este aşa de răstălmăcit încât te întrebi dacă mai e post creştin.
În câteva minute vedem, cu zâmbetul pe buze, câteva atitudini faţă de post ale omului din zilele noastre.


Un text fundamental pentru înţelegerea esenţei postului se găseşte în Isaia 58.

Umor… didactic: Idol Worship

E Duminică, o zi dedicată închinării comunitare, dar nu numai…
Iată o privire mai puţin superficială asupra închinării şi a „obiectului” închinării.
De gândit!

Umor… didactic: On The Bible

În câteva episoade, într-o formă relaxată, prin umor şi ironie, ne vor fi aduse în atenţie câteva adevăruri pe care poate le cam trecem cu vederea.
Umorul şi ironia, corect dozate, pot fi un instrument bun pentru a aduce în discuţie asemenea subiecte.
Primul episod este despre Biblie.

Păcatul

Doi stâlpi ai credinţei creştine sunt legaţi de teamă:
– teama sfântă de Dumnezeu
– teama de păcat
Nu e vorba de o frică paralizantă, ci de o atitudine ce izvorăşte din înţelegerea caracterului lui Dumnezeu.
Adesea tema de Dumnezeu este prezentată incomplet, ca fiind frica de a nu fi pedepsit.
Imaginea unui Dumnezeu care pândeşte greşeala, pentru ca imediat să lovească, este o caricatură ce dovedeşte neînţelegerea inimii lui Dumnezeu.
Da, e adevărat că Dumnezeu pedepseşte păcatul, însă îl iubeşte cu pasiune pe păcătos.
Dreptatea Lui este însoţită de iubirea Lui, care cheamă la pocăinţă.
Teama de Dumnezeu ar trebui să conţină şi acea grijă de a nu răni inima unui Dumnezeu ce a jertfit pe Însuşi Fiul Său pentru mine.
Teama de Dumnezeu trebuie să fie motivată de măreţia lui Dumnezeu, dar şi de iubirea de Dumnezeu, iubire născută din iubire.
Teama de păcat este legată de teama de Dumnezeu.
Cei ce se joacă cu păcatul nu au imaginea Dumnezeului care umple întregul Univers, vrednic de admiraţie, de respect, dar şi a Dumnezeului care va judeca faptele.
Şi e tot atât de adevărat că cei ce se joacă cu păcatul nu înţeleg dreptatea şi iubirea Lui, manifestate pe cruce.
Plata păcatului este moartea şi răscumpărarea s-a făcut prin blestemul morţii pe cruce.
Aici lucrează Diavolul la mintea oamenilor, să le sugereze un Dumnezeu caricatural şi să bagatelizeze realitatea şi consecinţele păcatului.
Trezirile spirituale şi biruinţele au început atunci când oamenii s-au întâlnit cu Dumnezeu şi au conştientizat grozăvia păcatului.
Iată un mic videoclip care vorbeşte de pericolul păcatului.

Ce este creştinismul?

Acum că am trecut prin această sărbătoarea a Bisericii, Învierea Domnului Isus Hristos, putem să vorbim de fundamentul pe care s-a zidit Biserica.
Moartea şi Învierea, urmate de Înălţare şi Pogorârea Duhului Sfânt aduc în fiinţă Biserica.
O nouă învăţătură şi o nouă viaţă cuceresc lumea. În scurt timp urmaşilor lui Hristos li se spune creştini, iar acestei căi i se spune creştinism.
Dar mai ştiu astăzi oamenii ce este creştinismul?
Mai ştim noi, într-un mod simplu, accesibil şi celor neobişnuiţi cu limbajul religios, să le comunicăm mesajul Evangheliei.
Un păstor, prieten de-al meu, a salutat la ieşirea din biserică o pesoană cu câteva cuvinte frumoase: Domnul să te binecuvânteze şi să te poarte în carul Său de biruinţă.
Tot el a întrebat imediat tânăra respectivă: tu ai înţeles ce ţi-am spus eu acum?
Ea i-a răspuns sincer că nu înţelege.
Şi nu avea cum să înţeleagă pentru că era dintr-o familie în care nu avusese parte de educaţie religioasă.
Dacă te-ar întreba cineva într-o zi ce este creştinismul, ce i-ai răspunde şi de câte minute sau ore ai avea nevoie ca să-i spui lucrurile esenţiale?
A comunica simplu aceste adevăruri este necesar în zilele noastre, când iepuraşul care face ouă şi Moş Crăciun devin „adevăruri religioase”.


Tot atât de adăvarat este că e bine să poţi transmite în câteva cuvinte calea spre mântuire.
Un exemplu de mărturie scurtă este Drumul Roman, inspirată de câteva versete din Epistola către Romani (3:23; 6:23; 5:8; 5:12; 5:17; 10:9-10).

… iertat, biruitor şi-n drum spre casă! (Cu Hristos)

Formalism 4 – continuare

U: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos.
C: Iar eu un crestin.
U: Ce-ai acolo?
C: Oh, asta. Asta e HSHD-ul meu. (HSHD = Holy Spirit Hard Drive)
U: Imi pare rau, dar eu nu vorbesc „crestineza”.
C: Ha,ha. Foarte amuzant. Asta e „memoria mea de Duh Sfant”.
U: Ah, tare! Dar ce face?
C: Ei bine, stii ca sunt perioade in inchinare cand lucrurile isi pierd din prospetime, devin plictisitoare…?!
U: Da, acelasi lucru iar si iar…?!
C: Exact! Atunci, oricand ai nevoie de elanul ala al Duhului Sfant, sau asa ceva, doar conectezi si rulezi si esti insuflat si inspirat. Ar trebuit sa incerci si tu!
U: Ah, nu, nu, multumesc! Sunt bine asa. Am totul integrat, stii, asa ca nu am nevoie de conectari exterioare.
C: Cum doresti!
U: Oh, ce-ai aia?
C: Uh, limbi de foc. Semne ale Duhului Sfant.
Pot s-o dau mai incet daca vrei.
Cred ca am probleme cu mufa.

În ce măsură Duhul Sfânt poate fi ajutat prin tehnici exterioare, sau mai bine zis, poate fi ajutat?
Răspunsul teoretic pare simplu, dar de câte ori se întâmplă acest lucru în realitate?
Tehnicile de manipulare intelectuală sau emoţională par să câştige teren şi legitimitate.
Trăirea spirituală este autentică sau nu există. Ea nu poate fi contrafăcută sau ajutată, la fel ca dragostea.

Formalism 4

Iată şi ultimul clip din această serie, care atinge o problemă interesantă a creştinismului, nu numai contemporan.

Formalism 3 – continuare

U: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos.
C: Iar eu sunt un crestin.
U: Oh, hei, I-Pod, dragut!
C: E de fapt un J-Pod.
Oh, e de fapt un J-Pod.
Canta numai cantece care vorbesc despre Isus.
U: Oh, tare!
C: Da, da. E destul de dragut. Are pe el dinainte 77 Giga de muzica crestina, sigur pentru toata familia.
Si inca multe genuri muzicale: CCM, CCL, ELCC, R&B, Country&Western, si favoritul meu, mai nou, Rap Crestin, pentru ca sunt innebunit dupa JC [Jesus Christ = Isus Cristos], da, ma cunosti tu.
U: Wow, aia da colectie de Giga.
Ah, nu stiu ce sa zic… Nu simt ca trebuie sa ascult muzica crestina tot timpul ca sa fiu un urmas al lui Cristos.
C: Adica tu nu crezi in muzica crestina?
U: Desigur ca cred in muzica crestina. Chiar am si eu cateva piese pe I-podul meu.
C: Oh, dar ce ai ascultat zilele astea?
U: Ei bine, in ultima vreme am ascultat mult U2.
C: Ah, U2.
U: Da, si eu.
C: uh, U2, da… m-am prins.

Un subiect discutat şi disputat în lumea creştină este muzica. Şi nu ar fi nimic rău în asta dacă nu s-ar merge până acolo încât oamenii ar fi declaraţi creştini sau necreştini după genul de muzică pe care-l ascultă (sau nu-l asculta), după instrumentele ce contribuie la un anumit gen de muzică, după caracterul explicit sau implicit al versurilor melodiei…

Formalism 3

Încă un episod al acestui dialog dintre cele două personaje aduce în atenţie un alt aspect al atitudinilor pe care le putem întâlni în trăirea practică.

Formalism 2 – continuare

U: Salut, eu sunt un urmas al lui Cristos
C: Iar eu sunt un crestin.
U: Ce faci acolo?
C: Ma pregatesc de biserica. Mi-am pus costumul, camasa calcata, pantofii lustruiti si bratara cu WWJD [What would Jesus Do? = Ce ar face Isus?], si plicul cu darul meu in buzunarul din fata ca sa-l vada toata lumea.
U: Eu deja il vad…
C: Sunt gata de plecare.
U: Da, bine, arati dichisit.
C: Uh, tu asta porti la biserica?
U: Ei bine, da. Chiar ma indrept intr-acolo. Ce? E ceva gresit cu ceea ce port?
C: Tu crezi ca Isus ar vrea sa porti aia in Casa Lui de inchinare? Nu crezi ca ar trebui sa porti hainele de duminica cele mai bune?
U: Dar azi e sambat
a.
C: Stiam asta.
Tu chiar crezi ca Isus S-ar inchina sambata?
U: De fapt… da, El… Nimic, lasa!


Chiar dacă pare exagerat, cu siguranţă că orice asemănare cu caractere şi fapte reale, nu este deloc întâmplătoare.
Fără să fiu adeptul exagerărilor, am urmărit ani de zile chinul acesta al păstrării şi cultivării aparenţelor.
Am prins vremea când a purta cravată era interzis la amvon, dar am prins şi vremea când fără cravată nu se putea urca la unele amvoane.
Mulţi ani a fost disputa aceasta: să se citească sau nu cuantumul contribuţiilor fiecărui membru; motivaţia o puteţi bănui.
De ce fac ceea ce fac? Când merită să fac ceea ce fac?
Dacă motivaţia mea, chiar ascunsă, este să fiu văzut şi apreciat, am alterat totul.
Chiar îmbrăţişez sincer părerea că Domnul se uită la inimă, şi doar omul se uită la exterior?
Şi mai e o problemă sugerată în acest clip. E vorba de disputele la baionetă pe teme secundare. Vă las pe voi să vă faceţi o listă cu falsele drapele sub care aţi purtat sau purtaţi lupte pe teme minore.

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES