Arhiva pentru categoria ‘De viaţă’

Mărturii: Stephen Baldwin

Stephen Andrew Baldwin (născut la 12 Mai 1966) este un actor american, regizor, producător, cel mai tânăr dintre fraţii Baldwin, foarte cunoscut pentru rolul său William F. Cody din The Young Riders (1989–1992).
Alte filme notabile în care a jucat sunt Posse (1993), 8 Seconds (1994), The Usual Suspects (1995), Fall Time (1995), Bio-Dome (1996), Fled (1996), One Tough Cop (1998), The Flintstones in Viva Rock Vegas (2000), The Harpy (2007), şi The Flyboys (2008).
Baldwin s-a născut în Massapequa, New York. Este frate cu Alec, Daniel şi William, toţi actori cunoscuţi, câteodată numiţi „fraţii Baldwin”. Are două surori, Elizabeth Keuchler şi Jane Sasso.
În septembrie 2006, Stephen a scos o carte numită The Unusual Suspect, care dezvăluie amănunte din viaţa sa personală, carieră, perioada consumului de droguri, precum şi întoarcerea sa la Hristos, devenind un creştin născut din nou, după atacurile teroriste din 11 Septembrie.
În următorul videoclip Stephen Baldwin povesteşte cum a lucrat Dumnezeu întoarcerea sa şi a soţiei sale printr-o menajeră.

Mărturii: Bailee Madison

Bailee Madison este o tânără domnişoară care are ceva mai puţin de 11 ani.
S-a născut la 15 Octombrie 1999 în Fort Lauderdale, Florida.
Şi-a început cariera la vârsta de doar două săptămâni, într-o reclamă pentru lanţul Office Depot.
De atunci a mai apărut în alte reclame comerciale pentru mărci renumite, cum ar fi Disney, SeaWorld şi Cadillac.
Debutul în film l-a făcut în 2006 în filmul Lonely Hearts, unde a apărut alături de Salma Hayek şi John Travolta. În acel film ea juca rolul lui Rainelle, o fetiţă ce are parte de atmosfera din lumea crimei organizate.
După mai multe apariţii în seriale de televiziune, în 2007 apare în Bridge to Terabithia, unde joacă rolul lui May Belle Aarons, sora mai tânără a personajului principal, interpretat de Josh Hutcherson.
Un film de care ne amintim cu plăcere este Saving Sarah Cain. Aici ea interpretează rolul lui Hannah Cottrell.
De aici cariera sa s-a dezvoltat frumos, fiind din ce în ce mai apreciată.
Anul acesta e practic anul consacrării sale.
În 9 Aprilie 2010 va avea loc premiera filmului Letters to God, în care Railee interpretează rolul Samanthei Perryfield.
Tot în acest an vor mai fi două premiere.
În Don’t Be Afraid of the Dark, Bailee are primul rol principal din cariera sa, interpretând pe Sally Hurst.
Şi tot anul acesta Bailee va fi vocea lui Eloise, din filmul de desene animate Eloise în Africa.
În anul 2011 va începe filmările la Just Go With It, un film în care interpretează rolul lui Maggie şi apare lângă câteva nume mari ale filmului, cum ar fi Adam Sandler, Jennifer Aniston şi Nicole Kidman.
Dar cel mai important lucru ce trebuie spus despre Bailee Madison, în afara succesului şi a farmecului său personal este că ea îl mărturiseşte deschis pe Isus Hristos şi credinţa în El.
Urmărind videoclipul următor vă veţi convinge singuri.

Mărturii: Anne Rice

Cine este Anne Rice?
Iată ce spune Wikipedia:
„Anne Rice (n. 4 octombrie 1941, New Orleans ca Howard Allen O’Brien), este o scriitoare americană de romane şi nuvele gotice şi mai târziu religioase. Este cunoscută în principal pentru seria Cronicile vampirilor, care are ca teme dragostea, moartea, nemurirea, existenţialismul şi condiţia umană. A fost căsătorită cu poetul Stan Rice până la moartea acestuia în 2002. Cărţile sale s-au vândut în aproape 100 de milioane de copii, făcând-o una dintre cele mai citite autoare din istorie.”

Iată ce zice Anne Rice despre romanul său Interviu cu un vampir, apărut în anul 1976, probabil cel mai celebru roman al său de dinainte de convertire:
„Consider că Interviu cu un vampir este o carte despre viaţă. Despre necunoscutul din noi. Despre monstrul ascuns în fiecare dintre noi, despre cruzimea şi singurătatea din noi. Despre ce am fi în stare să facem ca să obţinem ceea ce vrem. Acelaşi lucru se poate spune şi despre mine ca scriitoare. Chiar şi acum, când scriu despre Lestat, tot despre asta scriu: ce-aş fi în stare să fac pentru a obţine ceea ce consider că trebuie să am. Şi îmi vin în minte mereu aceleaşi întrebări: «Cât de departe aş merge? Ce aş face?”

După convertire Anne Rice a scris trei cărţi până acum:
Christ The Lord: Out of Egypt (2005)
Christ The Lord: The Road to Cana (2008)
The Song Of The Seraphim – Angel Time (2009)

Mărturii

Inaugurez astăzi un ciclu de postări intitulate Mărturii.
Foarte multe convertiri se datorează mărturiei de viaţă a celor care trăiesc cu Hristos, dar şi a mărturiilor convertirilor celor care au trăit un anumit fel de viaţă, dar care s-au întâlnit cu Hristos la un moment dat.
Eram odată la o nuntă şi la masa noastră era un tânăr, fratele mirelui, care nu era credincios. Ba dimpotrivă, era foarte pornit împotriva celor credincioşi. Înverşunarea lui şi-a găsit o ţintă în mine, mai ales după ce a văzut că am fost chemat să deschid cu rugăciune acea celebrare.
Astfel a început să mă atace şi spera că va fi un război al argumentelor în care mă va desfiinţa.
Îmi aduc aminte că era de-a dreptul indignat când am spus că m-am întâlnit cu Dumnezeu. Sigur că el nu putea să înţeleagă o întâlnire decât fizic, pentru că acesta era singurul lui univers.
Numai că nu am folosit argumente teologice sau intelectuale. Pur şi simplu argumentul meu suprem era viaţa mea radical schimbată. Puteam să spun clar şi răspicat „una ştiu: că eram orb, şi acum văd”, aşa cum am menţionat într-un articol precedent.
Mintea nu poate explica această schimbare radicală. 7 Ianuarie 1983 este punctul de la care am intrat în era „după Hristos” sau mai bine zis „cu Hristos”. Unii dintre cei de la masă cunoşteau viaţa mea în ambele perioade.
E o iluzie că poţi avea un discurs mai convingător decât viaţa ta. (Gând rostit)
Discursul tău şi al meu se sprijină pe viaţa mea şi nu invers.
Sunt oameni la care convertirea s-a produs brusc, chiar dramatic, dar sunt şi oameni la care aceasta s-a produs lent, pe nesimţite.
La ambele categorii însă, se vede această schimbare. Nu degeaba spune Domnul Isus „după roadele lor îi veţi cunoaşte”.
Acesta este motivul pentru care voi posta periodic câte o marturie.

Surprize în lanţ

Cătălin Dupu continuă să ne producă surprize. De data aceasta este vorba de un lung-metraj pe care l-a numit Surprize în lanţ.
Premiera acestui film va avea loc în data de 18 Martie, ora 19.00, la Bucureşti, la Sala din Aleea Lacu Morii 3, sector 6.
Scenariul filmului este inspirat dintr-un caz real.
Am avut plăcerea să mă întâlnesc cu Cătălin Dupu de câteva ori şi pot să confirm că e o personalitate fermecătoare, un orator cu mult conţinut, dar şi cu capacitatea de a captiva publicul prin arta comunicării.
Are foarte mare priză la adolescenţi şi tineri, fără însă să evite subiectele fundamentale ale vârstei lor, ba dimpotrivă.
Îi doresc succes cu acest film!
Iată şi trailerul filmului.
Mai multe despre Cătălin puteţi afla pe site-ul său.
Filmul are un blog dedicat.

Ce e bucuria?

Titlul acestei postări ar putea sugera un conţinut filozofic sau teologic, sau o încercare de eseu literar.
Nu e nimic de felul acesta. Pur şi simplu am experimentat încă odată bucuria în formă intensă.
Puţin după miezul nopţii a venit fiul nostru Gabi la noi şi ne-a spus că a luat hotărârea cea mai importantă pe care un om o poate lua pe acest pământ.
Şi-a predat viaţa Domnului Isus, fără să fie împins de la spate, după câţiva ani de crize adolescentine şi căutări în alte zone.
Nu pot să vă spun ce am simţit noi doi ca părinţi. Aşa ceva poate înţelege doar cineva care a trecut pe aici. După ani de zile de aşteptare, Dumnezeu ne-a dăruit şi acest moment.
Am ascultat mărturisirea lui şi am încercat să îmi stăpânesc plânsul, ceea ce nu prea mi-a reuşit şi nici soţiei mele.
Momentul în care ne-am rugat împreună, din toată inima, este de neuitat.
După 27 de ani de la o experienţă similară prin care am trecut eu, iată că am bucuria să îmi văd amândoi copiii împăcaţi cu Dumnezeu.
Ne-am dorit acest lucru cu toată fiinţa noastră şi Dumnezeu ni l-a dat.
Nu am meritat, dar am crezut că Dumnezeu va răspunde dorinţelor şi rugăciunilor noastre şi ale celor ce ne-au susţinut în această cauză.
Mi-ar fi plăcut să mai trăiască mama mea care a deschis drumul acestor rugăciuni şi care spunea întotdeauna „ştiu că Dumnezeul meu mă ascultă!”
Voiam să împărtăşim această bucurie cu voi şi să mulţumim tuturor acelora care au fost alături de noi în rugăciune!
De-acum ne rugăm pentru Gabi ca Dumnezeu să-l ia în slujba lui şi să poată fi şi el o binecuvântare pentru alţii, aşa cum spunea în rugăciunea din noaptea trecută.

Legături

Este atât de reconfortant să vezi iubirea şi credincioşia lui Dumnezeu în acţiune, nu numai în anumite momente ci şi în perioade de timp mai lungi. Am realizat acest lucru şi în ceea ce mă priveşte pe mine şi lucrarea pe care o fac, dar şi reflectat în relaţia mea cu cei cu care am lucrat.
Am avut ocazia să lucrez cu părinţii şi chiar cu bunicii unor copii şi tineri cu care lucrez acum. Că am facut-o e normal şi nu pot să mă laud cu asta. Pot spune doar atât: „sunt un rob netrebnic; am făcut ce eram dator să fac”. Cu toate acestea bucuria este foarte mare.
Am să dau un exemplu.
Cornel Reştea era un adolescent de vreo 17 ani când l-am întâlnit prima dată la Tabăra Plopu. Cred că era prin anul 1990. Acolo i-a dat Dumnezeu viziunea de a începe Tabăra Gosen.
Viorica, o tânără elevă de liceu, la Liceul Pedagogic din Caransebeş, venea la orele de tineret prin anii ’90. Am început să lucrăm la diferite proiecte de tineret, inclusiv la organizarea Taberei Plopu.
Dumnezeu a  rânduit ca cei doi să întemeieze o familie. Acum ei locuiesc la cca. 40 km de mine şi au trei baieţi deosebiţi: Ruben, Filip şi Elias. Se părea că acel gen de colaborare e de domeniul trecutului. Dar Dumnezeu mai avea de derulat file în cartea acestor legături.
Cu Vio am reluat colaborarea pe alt plan, la Radio Torent Creştin, o colaborare deosebită. Ea a condus şi un atelier de discuţii la Plopu 25: „Între romanţă şi iubire”.
Cornel, fiind un excelent om practic, a condus o echipă la munca pentru ziua de joi de la Plopu şi chiar că s-a simţit acest lucru în condiţiile de anul acesta.
 Însă ce e şi mai frumos este că Dumnezeu a extins aceste legături.
Aproape în fiecare an ei şi-au adus copiii la Plopu, măcar o zi. Astfel ei au crescut în acest spirit de slujire în libertate dar cu responsabilitate.
Ruben, primul lor fiu, avea o dorinţă în fiecare an: să doarmă în fân. Şi tatăl său i-o îndeplinea. Îmi aduc aminte de curiozitatea din ochii lui Ruben când venea la tabără. Acum e doar o chestiune de timp până când va fi şi el parte a echipei de organizare. Între timp am devenit coleg cu Ruben la Radio. Şi ce treabă bună face la nici 10 ani!
Filip, cel de al doilea fiu l lor, a fost protagonistul unui moment extrem de semnificativ.
În prima zi a studiului mi-a fost asistent. Mă bucur că au rămas ceva secvenţe care vorbesc de la sine. Vă asigur că nu a fost nimic regizat.
A fost o inspiraţie de moment la care el a răspuns foarte spontan, dar în acelaşi timp natural.
Tema taberei fiind „luptă-te lupta cea bună”, îmi povestea că îi plac luptele şi jocurile de strategie.
La aceasta am făcut eu apel şi el a răspuns fermecător. Nu uitaţi că e un răspuns al unui copil de doar 6 ani.
Ascultaţi cuvintele lui: Filip – Strategie în luptă

Pentru conformitate iată şi clipul video din care puteţi vedea contextul în care au fost spuse cuvintele lui Filip.

Urmează Elias!

Intâlnirea cu Maia-Rut

În 6 Octombrie a născut Ana-Maria o fetiţă de cca. 3 kg, după o naştere relativ uşoară.
Prin telefon mi-a zis: „Tata, e aşa de frumoasă!”
Trebuie să mărturisesc că eram mai interesat de cum se simte fiica mea în acel moment, urmând ca să păstrez bucuria şi curiozitatea pentru momentul când o voi vedea nemijlocit pe nepoţica mea.
Ideea că sunt bunic nu era ceva atât de deosebit, cât întâlnirea cu un „omuleţ” de care mă voi ataşa altfel decât de mama sau soţia mea, copiii sau prietenii mei.
Cu un amestec de curiozitate, aşteptare, emoţie şi puţină responsabilitate, am vizitat tânăra mămică şi pe Maia – Rut.
Am găsit-o dormind liniştit, cu seninătatea unui înger, fără griji şi fără păcate.
M-am îndrăgostit calm şi liniştit de Maia-Rut, după cum spune soţia mea, „la prima vedere”.
În prezenţa ei mi-am simţit inima uşoară şi am înţeles încă odată care sunt standardele de puritate ale lui Dumnezeu.
Fără să caut, în minte îmi vin cuvinte ca: minunăţie, comoară, candoare…
Când am binecuvântat-o la plecare, am avut bucuria cerului în inimă.
Maia-Rut, dragă, îţi doresc să ai parte de iubire şi să aduci iubire celor din jurul tău!

20 de ani de căsătorie

Mă bucur să vă spun că eu şi Alina sărbătorim 20 de ani de căsătorie.
Am făcut o lungă, dar frumoasă excursie prin munţi (cca. 850 Km în două zile); cursă lungă, dar absolut minunată.
Mesaj redactat în 20.09.2006

Transfăgărăşan Nord Mitruţ şi Alina la 20 de ani de căsătorie Transfăgărăşan Sud

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES