Arhiva pentru categoria ‘Ars Poetica’

Fără de iubire…

Mereu cerşim vieţii ani mulţi, aşa,-n neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se veştejeşte Timpul în noi ca floarea în glastră;
Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă sevă nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.

Vasile Voiculescu
Sonetele unei iubiri (CXXXIII)

2 mai 1955

Toamnă

Rainer Maria Rilke – Herbst (mai mult…)

Rouă de cer

Pe suflet mi se-aşterne rouă de cer!
Mitruţ Ştiopu

Micul prinţ

Prinţe, sunt gata să cheltuiesc pentru prietenia noastră sui-generis cea mai frumoasă doză de suflet şi de imaginar! Antoine de Saint-Exupery – Micul prinţ

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră
Am o grădină
Şi o fereastră

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea?

– Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea

Nina Cassian – Micul prinţ

Învaţă de la toate

Traian Dorz – Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
Învaţă de la stancă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor
Învaţă de la toate ca totu-i trecător
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere, tu, să trăieşti în veci!

Ionatan Piroşca – Aprilie 2010


Sursa:

Detaşare

Te miri că nu scot gheara să-mi sfâşii bârfitorii?
Unde-ai văzut tu leul vânând gândaci sau poame?
Vasile Voiculescu
Sonetele unei iubiri (CLVII)
4 decembrie 1954

Rugă

Aceste versuri, deosebit de inspirate, sunt scrise de Corneliu Coposu.
Ele sunt izvorâte din sufletul celui care după 17 ani de temniţă şi alte multe neajunsuri, înainte şi după 1989, a avut puterea să îi ierte pe cei ce s-au purtat atât de rău cu el.
Versurile sunt însoţite de muzica lui Vali Sterian, el reuşind să surprindă spiritul versurilor.

Rugă
Versuri: Corneliu Coposu
Muzica: Vali Sterian

Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării

Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul

Armonie

Îmi picură pianul în suflet
Pictează cu negru şi alb
Mitruţ Ştiopu

Îţi mulţumesc de parcă aş cânta

Ionatan Piroşca, avea două spaţii virtuale: Ionatan Piroşca şi Jurnalul scrierii iubirii.
Le vizitam câteodată şi urmăream ce mai scrie.
Acum am vizitat din nou ambele spaţii.
Ultimul comentariu pe primul dintre ele îmi aparţine, fără să fac din asta vreun titlu de glorie sau să-i dau o semnificaţie anume. Fac rar comentarii şi numai dacă am ceva de spus.
Acel comentariu era la o poezie a lui care se numeşte Îţi mulţumesc de parcă aş cânta.

Poezia ta Ionatan mă emoţionează profund.
În afara meşteşugului există vibraţie şi conţinut.
„Între un boţ de lut şi Dumnezeu” este un vers care nu poate să nu te atingă.
De ce i-ar păsa unui Dumnezeu nemăsurat de un fir de praf?
E har şi e bine.
Mulţumesc Ionatan!

Rămân cu aceeaşi impresie ca şi atunci, harul lui Dumnezeu e de neînţeles dar minunat!

Îţi mulţumesc de parcă aş cânta
Iulie 28, 2009

Cu care altă bucurie putem înlocui fiecare dimineaţă senină pe care ne-o dă Dumnezeu? Când simţim întinerirea iarăşă ca a vulturului, oricât de grele ne-ar fi oasele…? Eu unul, ştiu că vreau să mulţumesc.

Îţi mulţumesc de parcă aş cânta
Din înflorirea unui înger cald.
De parcă-n zori de mână m-ai lua
Şi făuri-m-ai dintr-un spin, smarald.

Îţi mulţumesc de aripa ce-Ţi dai,
Turnată-n aer ca-n regesc alai,
Pe-un zbor atât de iute cum sunt eu
Între un boţ de lut şi Dumnezeu.

Îţi mulţumesc că nu-nţeleg de ce
Iubire sfântă peste mine e
Cum este ‘coperişul sub furtuni,
Când tu secerătorii Ţi-i aduni

La umbra lunii noi şi a iertării,
Cum trenurile vin la pieptul gării.
Îţi mulţumesc de parcă aş cânta
Din nou, mereu, din înflorirea mea.

Ionatan Piroşca

Designed by: Pearl necklace | Thanks to Mobile Phone Reviews, Vacuum Cleaners and FTA FILES