În anul 1992 eram în SUA şi acolo am dat peste o poezioară despre valoarea timpului.
To realize the value of one year:
Ask a student who has failed a final exam.
To realize the value of one month:
Ask a mother who has given birth to a premature baby.
To realize the value of one week:
Ask an editor of a weekly newspaper.
To realize the value of one hour:
Ask the lovers who are waiting to meet.
To realize the value of one minute:
Ask a person who missed the train, bus or plane.
To realize the value of one second:
Ask a person who survived an accident.
To realize the value of one millisecond:
Ask the person who was won a silver medal in the Olympics.
Time waits for no one.
Treasure every moment you have.
You will treasure it even more when you can share it with someone special.
Mi-am readus aminte acum, în ultima zi a Olimpadei de iarnă, când într-una dintre probe diferenţa dintre locul 1 şi locul 5 a fost doar de 1,6 secunde.
Şi nu ar fi o mare mirare dacă ar fi vorba de o probă scurtă, ci de cea mai lungă probă şi anume 50 Km, cu start simultan.
Da, după 50 Km, între locul 1 şi locul 2 au fost doar 0,3 secunde.
Doar 0,3 secunde ca timp, dar ca valoare diferenţa este ca între aur şi argint.
Iată primele 5 locuri şi timpii realizaţi:
1. Petter Northug – Norvegia
2. Axel Teichmann – Germania (-0,3 sec)
3. Johan Olsson – Suedia (-1,0 sec)
4. Tobias Angerer – Germania (-1,5 sec)
5. Devon Kerswah – Canada (-1,6 sec)
