Barnaba

0
78
Biserici mici, depopulate, cu medie de vârstă ridicată, cu venituri foarte scăzute şi puţini lucrători, mai ales lucrători cu copiii şi cu tineretul…
Vi se pare cunoscut acest tablou?
Nu, n-aţi ghicit, nu e Patagonia.
E România, sau mai bine zis cealaltă Românie, mai puţin cunoscută şi vizitată de misionarii străini şi chiar de slujitorii din România. Câteodată uităm de ea, câteodată am vrea să uităm de ea, câteodată suntem sau pretindem că suntem prea ocupaţi cu marea lucrare din mediul urban, chiar dacă atât de rar ieşim din bisericile noastre “frumoase”.
Necazul este că dacă până acum nu ne prea deranja această realitate pe care o ascundeam în spatele cortinei, acum a început să-şi producă efectele chiar la noi acasă, adică în oraşe.
Din considerente obiective şi subiective bisericile se împart în trei categorii:
– biserici donatoare (biserici din care în general pleacă tineri)
Acestea sunt bisericile din satele şi comunele patriei care au în general şcoli cu maxim 8 clase (mai rar 12 clase) şi posibilităţi profesionale foarte reduse.
– biserici receptoare-donatoare (biserici în care vin tineri şi după o vreme pleacă)
În această categorie se încadrează bisericile din comunele foarte mari şi din oraşele relativ mici. Tinerii pleacă din aceste biserici la vârsta de cca. 18-19 ani. O parte dintre ei nu se mai întorc în acea localitate.
– biserici receptoare (biserici care primesc membrii)
Acestea sunt în bisericile din oraşele mari, care au şi centre universitare, cu posibilităţi deosebite de carieră pentru tineri şi adulţi.
Aşa se face că până la un punct bisericile mari raportau creşteri impresionante ale numărului de membrii, care te duceau cu gândul la o activitate evanghelistică de excepţie. Realitatea era de multe ori cu totul alta. Aceste biserici se înmulţeau în mod special prin afluxul de tineri, uneori chiar gata formaţi, proveniţi din acele biserici donatoare sau receptoare-donatoare.
Mai putem adăuga un amănunt: verificaţi câţi dintre lucrători deosebiţi din aceste biserici mari provin din acele biserici mici. Veţi avea surprize!
Până aici am putea spune că aşa e legea curgerii: izvoarele se varsă în pâraie; pâraiele în râuri; râurile în fluvii şi fluviile în mare sau ocean. Dar şi în natură există un circuit al apei. Marea sau oceanul se întorc în mod generos la origini prin ploaie.
Aşa se face că după 1989, în urma schimbărilor apărute – migraţia accentuată a tinerilor în căutarea unui loc de muncă la care se adaugă creşterea oportunităţilor de a face studii superioare – , fenomenele negative s-au accentuat.


Cine suferă? 
Suferă grav comunităţile locale mici, care rămân fără segmentele cele mai dinamice, fără să primească ceva în schimb pentru regenerare; se decapitalizează şi uman şi material.
Suferă şi comunităţile mari (biserici mari sau chiar Uniuni de biserici), care raportează creşteri cantitative foarte mici, sau chiar regres numeric, la care se adaugă un minus calitativ, calitate care provenea de la acei tineri bine educaţi de familii conservatoare şi obişnuiţi cu greul în sens material şi spiritual.



Ce fac bisericile mari pentru “a-şi alimenta izvoarele”?

 

Datoria morală şi spirituală este de a da înapoi ceva celui ce ţi-a dat ceva.
Cele mai dinamice segmente ale lucrării unei biserici sunt cele ale copiilor şi tinerilor.
De ce n-ar investi bisericile receptoare sau receptoare-donatoare în sprijinirea şi dezvoltarea lucrărilor de tineret din acele sate şi comune de unde-şi trag seva.

Viziunea Proiectului Barnaba este tocmai aceasta.

De ce se numeşte Proiectul Barnaba?

– Barnaba a fost omul care a avut încredere în Pavel când alţii îl evitau
– Barnaba l-a încurajat pe Pavel să se avânte în lucrare şi să asculte chemarea lui Isus
– Barnaba i-a fost alături în momente grele şi a suferit împreună cu el efectele împotrivirii la lucrare
– Barnaba a ştiut şi să o ia pe alt drum la vremea potrivită, fără dispute şi resentimente
 
Rolul nostru este de acorda încredere, de a încuraja şi a sprijini acolo unde e nevoie, fără a eclipsa sau înlocui liderii locali, sau potenţialii lideri locali.
– Acolo unde nu sunt tineri biserica locală trebuie ajutată să înţeleagă importanţa acestei lucrări, să se roage pentru ca Dumnezeu să aducă tineri în biserică şi să ridice un Pavel între ei.
– Acolo unde sunt tineri, dar nu există o lucrare structurată de tineret, este nevoie de a-i ajuta pe tineri să înţeleagă importanţa acestei lucrări, beneficiile ei, dar şi costurile ei.
– Acolo unde există o lucrare de tineret e important să oferim consiliere şi ajutor pentru consolidarea şi creşterea acestei lucrări.
 

Ce este important de reţinut este că în acest Proiect nu există unii care dau şi alţii care primesc, ci binecuvântarea trebuie să curgă în toate sensurile.
Bisericile şi grupurile de tineret trebuie făcute partenere în acest Proiect. Dacă astăzi eşti ajutat, mâine vei ajuta tu mai departe.
Resursele materiale şi spirituale pot şi trebuie împărtăşite.

Cum poţi ajuta în acest proiect?

Ca în orice proiect misionar-evanghelistic există trei modalităţi în care poţi ajuta:
– roagă-te specific pentru această lucrare
În desfăşurarea proiectului vom prezenta cazuri concrete de biserici, lucrări de tineret şi lideri de tineret.
– contribuie financiar sau cu obiecte necesare în lucrarea de tineret (ex. Biblii, instrumente muzicale, retroproiectoare, etc.)
Vom face apel din când în când la contribuţii, dar vă rugăm să oferiţi din proprie iniţiativă atunci când e nevoie
– du-te acolo unde e nevoie de tine
Sunt biserici mici în care e nevoie de ajutorul tău direct. Poate poţi cânta, poate poţi ajuta la crearea de materiale de studiu, sau chiar să ţii un studiu. Poate e nevoie de tine să asiguri sonorizarea la un eveniment sau să pregăteşti sandwich-uri.
 
Fii partener la o lucrare de care e atâta nevoie!